Mur

Murul este un arbust peren (durează 3 sezoane sau mai mult) de foioase, semi-prostrat până la aproape erect, cu tulpină încurcată și arcuită, care crește până la 3 m, într-un ritm rapid. Crește la marginea însorită a pădurii, sau în zone cu pete de umbră sau margini umbrite. Această plantă stufoasă este spinoasă, dar unele soiuri cultivate sunt lipsite de spini. Plantele poartă de obicei tulpini semi-lemnoase care variază de la repente la aproape erecte; tulpina crește până la 7 m lungime, este verzuie, purpurie sau roșie. Fiecare muguri de primăvară ai rădăcinii lemnoase produc tulpinițe juvenile (lujeri) care cresc într-un ritm rapid de aproape 50–80 mm pe zi. Ele sunt clasificate în două grupe în ceea ce privește structura ramurilor: tulpină generativă și tulpină vegetativă. Tulpinile vegetative formate în primul an se transformă în tulpini generative în timpul celui de-al doilea an. Planta înflorește la sfârșitul primăverii și la începutul verii. Diametrul unei flori este de aproximativ 2-3 cm având 5 petale roz pal sau alb. Florile au mai multe stamine. După căderea petalelor, fructele dezvoltă un agregat de drupelete care sunt la început verzi și ulterior se transformă în roșu, apoi în negru la coacere. Culoarea fructelor și a sucului de fructe este un parametru important din punct de vedere comercial, deoarece consumatorii apreciază produsul în funcție de aspectul său vizual. Culoarea fructelor de mur și a sucului acestuia depinde de pigmenții naturali prezenți în el, care, la rândul lor, depind de mulți factori, cum ar fi soiul, practicile agronomice utilizate în cultivare, stadiul de maturitate la colectare și condițiile geologice și climatice ale zonei de unde sunt colectate fructele.

Tufa de mur este una dintre cele mai vechi plante medicinale, ale cărei fructe și frunze sunt deja menționate ca medicament în scrierile hipocratice. Scribonius Largo a dat sucul din fructele de mur proaspăt intern pentru colici și ca macerat în oțet pentru bolile splinei. Dioscorides, care enumeră o serie întreagă de denumiri pentru arbust, vorbește despre mure ca vopsea de păr și recomandă mestecarea frunzelor ca mijloc de întărire a gingiilor și ca și sub formă de cataplasmă împotriva problemelor de piele. Pliniu raportează utilizarea lăstarilor împotriva diareei și a unor probleme de sânge, iar Galen menționează rădăcina ca agent de dizolvare a pietrelor.

Cărțile medievale de plante medicinale, care, ca de obicei, își trag cunoștințele în principal din surse antice, aduc folosirea rădăcinilor, lăstarilor, frunzelor, florilor și fructelor ca purificatoare de sânge, împotriva, diareei, răcelilor etc. Boerhaave descrie rădăcina colectată în februarie și martie a ca un bun remediu pentru hidropizie. Dodonaeus a recomandat sucul fructelor proaspete, pe jumătate coapte, pentru a întări gingiile.

O serie întreagă de legende și obiceiuri sunt asociate cu tufa de mur, dintre care unele se referă și la efectele vindecătoare pe care le are. Târâtul sub ramurile tufei de mur se spunea că ajută la combaterea diferitelor boli (de exemplu, în Anglia [Sussex], copiii care sufereau de erupții cutanate erau puși să se târască sub o tufă de mur de nouă ori în nouă zile consecutive, la răsărit). Se mai spunea că, cu ajutorul murului se pot vedea lucruri ascunse și se pot recunoaște vrăjitoare.

Murele sunt pline de numeroși nutrienți cum ar fi vitamine, minerale, antioxidanți și fibre alimentare, care sunt esențiale pentru sănătatea și fitness-ul uman. Acești compuși protejează împotriva cancerului, a îmbătrânirii, inflamației și bolilor neurologice. Există acum, în urma analizelor și studiilor științifice o conștientizare sporită asociată cu potențialele beneficii pentru sănătate ale consumului de fructe de mur. Mai ales fructele de mur sălbatic au un potențial viitor mare de a satisface unele dintre cerințele nutriționale ale omului, pe lângă eficacitatea lor terapeutică.

Modalitatea combinării și realizării preparatelor din mure rămâne la libera apreciere individuală. Pe lângă ceaiurile de fructe, pentru uzul casnic, în tradiția românească sunt cunoscute și apreciate siropul, vinul, prăjiturile, marmelada, jeleurile etc., toate fiind foarte gustoase și sănătoase; se mai cunoaște mustul de mure, fără zahăr, care se poate păstra în sticle bine închise multă vreme, fiind foarte vitaminizant. Din murele necoapte, uscate și pulverizate, mai demult se prepara un excelent oțet de vin.