Mastic

Masticul, o rezină aromată obţinută sub formă de exudat proaspăt din arborele de mastic, un arbore veşnic verde din familia Anacardiaceae, indigen în regiunea de coastă Mediteraneană din Siria până în Spania, în special în Arhipelagul Grecesc, dar creşte şi în Portugalia, Maroc şi Insulele Canare. Arboraşul prezintă frunze paripenat compuse, cu 6-18 foliole, de culoare verde-închis, pieloase; florile cresc în panicule sau spice dense, cele mascule au cinci antere roşu-închis, cele femele un stil trifid. Înflorirea are loc din mai până în iulie.

Din jurul anului 50 D.Ch. producerea de rezină era limitată aproape exclusiv la insula grecească Kios din Marea Egee.

Fosile ale frunzelor de mastic găsite pe insula Herodotos au revelat existenţa sa şase milenii în urmă sugerând faptul că originea sa o constituie această insulă. Există menţiuni din secolul V Î.Ch. care susţin că se obţinea de pe atunci rezina din floemul arborelui, în acea perioadă aceasta fiind mestecată. Rezina de mastic a fost folosită ca gumă de mestecat şi ca remediu pentru problemele gastrointestinale de mii de ani. Hippocrates propunea răşina de mastic ca tratament, iar Diomides menţiona şi el utilizarea sa terapeutică. Medicul şi botanistul grec Dioscorides scria despre proprietăţile medicinale ale masticului în tratatul său De Materia Medica. Masticul era popular la romani fiind adesea mestecat de copii.

În perioada Medievală era folosit în haremurile sultanilor pentru împrospătarea respiraţiei şi în cosmetice, în special după ce insula Kios a devenit parte a Imperiului Otoman.

Colectarea răşinii constituie o muncă laborioasă, începând din luna iunie şi continuând până în septembrie sau octombrie. Pentru a colecta rezina se fac numeroase incizii verticale în tulpina şi ramurile principale ale arborelui, în timpul lunilor iunie, iulie, august. Răşina este eliminată rapid, întărindu-se sub formă de lacrimi, şi este colectată la fiecare 15 zile. Colectarea se repetă de mai multe ori între iunie şi septembrie.

Analizele chimice ale răşinii de mastic au evidenţiat în compoziţia sa un ulei esenţial (1-3%), acizi masticinici a şi b, acidul masticolic, acidul masticonic, rezina mastic-a, şi -b. Cel mai important este uleiul de mastic, utilizat pe larg în medicină, industria farmaceutică şi stomatologie. Acesta conţine perilil-alcoolul, care s-a dovedit a fi adjuvant util în prevenirea şi tratamentul diverselor forme de cancer. Răşina de mastic este utilă de asemenea în tratamentul ulcerului peptic, datorită acţiunii sale bactericide asupra Helicobacter pylori, germen care cauzează ulcer peptic, gastrite şi duodenite. Guma naturală de mastic dovedit în studii pe animale un efect de reducere a colesterolului, diminuând astfel şansele manisfestării hipertensiunii arteriale şi a atacului de cord, ajutând şi la reducerea nivelelor trigliceridelor şi a lipidelor totale din organism, efecte utile şi în cazul steatozei hepatice. Dintr-o analiză a scrierilor lui Avicenna, s-a dedus că masticul era una din cele mai utilizate plante pentru protecţia ficatului.

Pistacia lentiscus intră şi în compoziţia produsului FARES capsule HELICOSTOP.