Tarhonul este cunoscut și utilizat atât pentru proprietăţile sale condimentare cât și pentru cele medicinale. Este o specie din aceeași familie cu pelinul, și crește spontan în Asia și America. Se crede că a fost adus de către invadatorii mongoli, care îl foloseau pentru somn, pentru probleme respiratorii şi ca şi condiment. Actualmente se cultivă în numeroase zone toată lumea.
În „Herbariul” din secolul al XVII-lea de Simon Syrennivs (1613), se afirmă că planta are proprietăți de încălzire și stimulare, ameliorează durerea de dinți, îndepărtează mucusul, stimulează digestia și are efect diuretic.
Medicina populară românească recomandă tarhonul pentru fluidifierea secreţiilor respiratorii, în tratamentul indigestiei, flatulenţei, sughiţului, în edeme (acumulări de apă în țesuturi) și reumatism.
Studiile farmacologice moderne au confirmat efectele sale digestive, calmante și antiinflamatoare, cunoscute din utilizările tradiționale. (H.Ekiert 2021)
S-au realizat, de asemenea, descoperiri foarte importante în ceea ce privește activitatea sa biologică, cum ar fi activitățile antioxidante, imunomodulatoare și antitumorale, precum și efectele hepatoprotectoare și hipoglicemiante. (Obolskiy și colaboratorii, 2011)
S-a evidențiat că tarhonul are și o acțiune antibacteriană pe mai multe tulpini de germeni patogeni printre care și cei responsabili de infecțiile tractului urinar, digestiv și respirator.
Unele studii au evaluat efectele antioxidante şi vasodilatoare ale frunzelor de tarhon, care oferă o bază farmacologică pentru utilizarea sa ca remediu natural pentru hipertensiune.
Regăsiți tarhonul în formula ceaiului Diuretic și a ceaiului T-tensiune, rețeta farmacistului Farago, cel care a fondat în anul 1929 Prima Companie Română pentru cultivarea plantelor medicinale la Orăştie, care astăzi poartă numele Fares.
