Tarhonul și beneficiile sale în sezonul virozelor

Tarhonul sau Artemisia dracunculus L., este o plantă perenă care provine din familia floarea soarelui. Este folosit pe scară largă pentru aromatizare, parfum și scopuri medicinale.  Are un gust subtil și se potrivește bine cu mâncăruri precum pește, carne de vită, pui, sparanghel, ouă și supe.

Tarhonul este originar din regiunea mediteraneană. Proprietățile medicinale ale acestei plante perene au fost folosite de secole, dar abia recent au fost descoperite beneficiile pentru sănătate. Tarhonul a fost un aliment și un medicament în zona mediteraneană din cele mai vechi timpuri. Se crede că își are originea în Persia și a fost adesea menționată în lucrările medicilor greci antici Hipocrate și Dioscoride.

Studiile pe animale asupra tarhonului arată potențialul său ca agent antiinflamator. Cercetătorii notează că extractul de tarhon arată că a redus nivelul de citokine inflamatorii. Citokinele sunt secretate de celulele imune și produc inflamația.

Tarhonul este foarte bogat în vitamina C, care este benefică pentru sistemul nostru imunitar. Vitamina C ajută la îmbunătățirea producției de celule albe din sânge în corpul nostru, elementul important al sistemului nostru imunitar care ne protejează corpul de invadatorii străini, cum ar fi bacteriile și virusurile și, de asemenea, protejează celulele sistemului imunitar de deteriorarea oxidativă cauzată de radicalii liberi. Pe lângă acestea, s-a dovedit că aportul regulat de tarhon poate preveni diferite boli comune, cum ar fi răceala, gripa, tusea, febra. De asemenea, îmbunătățește circulația sângelui și protejează sistemul vascular. Tarhonul se regăsește în ceaiul Viroherb, cu efect complex, special conceput ca suport în sezonul virozelor. Ceaiurile au gust plăcut și sunt ușor de consumat de către toate persoanele, începând de la copii și până la vârstnici.

Bibliografie:

Ekiert H, Świątkowska J, Knut E, et al. Artemisia dracunculus (Tarragon): a review of its traditional uses, phytochemistry and pharmacology. Front Pharmacol. 2021;12:653993.