Posted on Leave a comment

Plante pentru echilibru emoțional, din ceaiul DISTONOPLANT

ceai din plante

ROINIŢA

Medicul arab Avicenna (secolul XI) a lăudat roiniţa pentru întărirea vitalității și eliminarea melancoliei. Mai multe farmacii de plante din trecut au atribuit și ceaiului de roiniţă nu numai efecte benefice generale asupra creierului, ci și îmbunătățiri specifice de memorie (Coghan, 1584; Evelyn, 1699). Boerhaave (1739) recomandă roiniţa ca pe un tratament invigorant pentru tulburările nervoase. În 1938 Madaus confirmă că Melissa are un efect de întărire a nervilor, anti-spasmodic și revigorant, în special asupra creierului şi inimii.

Rapoartele contemporane sugerează că, pe lângă faptul că posedă proprietăți spasmolitice și antibacteriene, roiniţa poate modula o serie de manifestări comportamentale, cu indicații care includ administrarea ca sedativ ușor, în somn tulburat și pentru atenuarea simptomelor tulburărilor nervoase, inclusiv reducerea excitabilității, anxietății și stresului (Kommission E Monograph, 1984; Bisset și Wichtl, 1994).

Din 1991 apar studii publicate, precum cel realizat de Soulimani şi colab., care susţin că proprietățile sedative ale M. officinalis care stau la baza utilizării tradiționale, au fost confirmate pentru doze mici prin scăderea parametrilor comportamentali măsurați. Cu doze mari, s-a obținut o activitate analgezică periferică prin reducerea durerii induse.

Mai departe, după ce într-un studiul anterior a fost demonstrat că un extract comercial de Melissa a dus la creșterea calmului în funcţie de doză, în 2003 Kennedy şi colab. au arătat, într-un alt studiu, că cele mai notabile efecte cognitive și de dispoziție ale administrării roiniţei au fost performanțele îmbunătățite ale memoriei și creșterea „calmului”. Aceste rezultate sugerează că dozele de Melissa officinalis la, sau peste valoarea maximă folosită în studiu (1,6 g), pot îmbunătăți performanțele cognitive și starea de spirit.

Un articol publicat în jurnalul Fitoterapia, în numărul din iunie 2005, arată că atunci când este utilizată în ceaiuri din plante, roiniţa  își păstrează proprietățile arătate în medicina tradițională. Astfel, în această formă, roiniţa este considerată o plantă importantă folosită pentru a ajuta spasmele tractului digestiv și în special în distonia neuro-vegetativă.

Mai mult, în 2009, López şi colab. arată că roiniţa manifestă effect neuroprotector datorită activităţii sale antioxidante semnificative.

În 2011 Cases şi colab. au arătat într-un studiu, pentru prima dată, că administrarea cronică de roiniţă ameliorează efectele legate de stres.

Date farmacologice indică faptul că uleiul esențial de roiniţă are proprietăți putative anti-agitație la om.

Un review publicat în 2016 concluzionează că studiile farmacologice moderne au validat multe dintre utilizările tradiționale ale roiniţei. Datele analizate au relevat faptul că roiniţa este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de afecţiuni, în special anxietatea și unele alte afecțiuni ale SNC.

Mai recent, Haybar H şi colab., în 2018 au arătat că 8 săptămâni de administrare a unui supliment de roiniţă 3 g, poate reduce depresia, anxietatea, stresul și tulburarea de somn la pacienții cu angină cronică iar Heydari şi colab. au demonstrat că Melissa officinalis poate reduce simptomele psihosomatice, tulburarea de somn și anxietatea, depresia și tulburarea funcției sociale la adolescenți.

În dorinţa de a aprofunda mecanismele de acţiune care stau la baza efectelor roiniţei, în 2020, Ghazizadeh și colab. arată că extractul hidro-alcoolic de roiniţă inhibă anxietatea și depresia prin prevenirea stresului oxidativ central și a apoptozei.

LEMON VERBENA

Recent, medicamentele pe bază de plante au fost utilizate pentru tratamentul unei varietăți de afecţiuni, incluzând afecțiuni neuro-comportamentale, datorită siguranței, eficacității, acceptabilității culturale și a efectelor secundare reduse.

Lippia citriodora a fost folosită pe scară largă în industria alimentară și. Frunzele de lemon verbena sunt utilizate în alimente ca agenți aromatizanți, dar au o lungă istorie de utilizare tradițională ca sedativ și
pentru tratamentul insomniei în diferite societăți.

Diferite proprietăți benefice ale plantei au fost raportate atât în ​sistemele de ​medicină tradițională, cât și în cele moderne. Printre altele, frunzele acestei plante sunt utilizate pentru tratamentul durerilor neuropatice și stomacale, amețelilor, durerilor de cap, ca somnifer, în anemie, migrene (Pascaul și colab., 2001). Mai mult, studiile farmacologice au indicat faptul că frunzele de lemon verbena prezintă proprietăți diferite, inclusiv antioxidante (Lenoir și colab., 2011), antinociceptive și antiinflamatorii (Mehrabizadeh Honarmand et al., 2011).

Conform mai multor investigații, lemon verbena și constituenții săi principali prezintă efecte neuroprotectoare puternice. În studiile recente, s-a dovedit că stresul oxidativ este asociat cu tulburări neuro-comportamentale, cum ar fi anxietatea și depresia (Bouayed et al., 2009).

Rezultatele studiului realizat de Razavi şi colab. în 2017 sugerează că atât extractele etanolice cât și cele apoase de lemon verbena, precum și verbascosidele din compoziţia sa prezintă efecte anxiolitice, sedative și relaxante musculare. Studiul mai afirmă că mecanismul efectelor sedative și anxiolitice ale acestei plante poate fi parțial datorat interacțiunii cu receptorii GABAA.

BUSUIOC

Busuiocul are o tradiţie însemnată de utilizare medicinală.

Lonicerus (1564) prezenta busuiocul, printre altele, ca întăritor al creierului și al inimii, folosindu-l în amețeli și melancolie. Apoi Haller (1755) i-a atribuit o putere de întărire a nervilor, ușor anestezică și de calmare a durerilor. Meyer (1935) numește infuzia de busuioc ca agent calmant pentru afecțiuni nervoase, iar Leclerc o recomandă împotriva spasmelor gastrice care apar în dispepsia de origine nervoasă. Cadéac și Meunier (1889) atribuie uleiului esențial de busuioc proprietatea de a reduce activitatea de inervație cefalorahidiană. Potrivit acestora, acesta trebuia clasificat în categoria uleiurilor esențiale anestezice.

Digital Herbarium and Drog Atlas (Farkas şi colab., 2014) prezintă busuiocul ca fiind utilizat împotriva problemelor cardiace nevrotice.

Încercând să demonstreze în prezent, în mod ştiinţific tradiţia busuiocului, în 2011, Bora şi colab., amintind că busuiocul a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul anxietății, bolilor cardiovasculare, durerilor de cap, durerii nervoase, ca antispastic și antiinflamator și utilizat într-o varietate de afecțiuni neurodegenerative, arată în studiul realizat de ei un potenţial neuroprotector al acestuia.

Un studiu realizat în 2015 de Rabbani şi colab. mai face un pas în justificarea utilizărilor tradiţionale şi arată potenţialul anxiolitic și sedativ al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial de busuioc. Principalele componente ale uleiului esențial al acestei plante sunt geranialul, neralul, oxidul de cariofilenă și metil cavicolul.

PASSIFLORA

Fiind o specie originară în continentul american, Passiflora a fost introdusă în medicina ştiinţifică în 1839 sau 1840 de Dr. L. Phares, din Mississippi, care, în New Orleans Medical Journal, înregistrează unele studii ale remediului. Medicii americani din secolele XIX-XX considerau că acţiunea plantei se exercită în principal asupra sistemului nervos, remediul găsind o aplicație largă în tulburările spasmodice și ca agent producător de odihnă. Era considerată deosebit de utilă pentru a alina neliniștea și a depăși. S-a dovedit deosebit de utilă în insomnia sugarilor și a bătrânilor. Se preciza că oferă somn celor care muncesc sub efectele grijilor sau suprasolicitării mentale, ameliorează simptomele nervoase cauzate de iritabilitate  nervoasă. Se considera că somnul indus de pasiflora este un somn liniștit, odihnitor, iar pacientul se trezește liniștit și reîmprospătat.

Phares (1867) s-a referit mai întâi la efectul analgezic al florii pasiunii. Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (1904) care a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în tratamentul insomniei.

În manualele de fitoterapie utilizările medicinale tradiționale ale Passiflora incarnata includ utilizarea ca un sedativ în neurastenie, distonie neurovegetativă, insomnie, stări de anxietate, neliniște și tulburări nervoase (Dhawan et al, 2001; Bisset, 1994).

Publicţia Ethnobotony, the leaves of life, a lui Derek Johnson, apărută în 2018, şi care reprezintă o experiență a acestuia de peste trei decenii în predarea, cercetarea și practicarea medicinei naturiste,  prezintă indicaţiile passiflorei, printre altele, în anxietate, probleme gastro-intestinale cu origine nervoasă, insomnie, stres, tensiuni nervoase, distonie neurovegetativă, stări de epuizare.

O lucrare ştiinţifică realizată în 2018 şi care oferă o actualizare de 10 ani a unei revizuiri sistematice mai vechi (2007) a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, probleme obsesiv-compulsive, afective sezoniere, bipolare, psihotice, fobice, somatoforme și hiperactivitate cu deficit de atenție, care cuprind atât dovezi farmacologice cât și clinice ale activității psihotrope, a relevat probele clinice pentru 11 plante în 11 tulburări psihiatrice. Astfel, această lucrare a arătat că există dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea speciei Passiflora, pe lângă alte 10 plante, aducând încă o dată susţinerea ştiinţifică pentru utilizările sale tradiţionale.

LAVANDA

Florile de lavandă sunt deja un agent nervin încercat și testat de la Paracelsus încoace, lăudat ca remediu calmant al inimii.

Cadéac și Meunier (Contribution a l’étude physiologique de l’essence de lavande, 1890) au arătat că uleiul esenţial de lavandă, în doze terapeutice, acționează ca un calmant, amorțește sensibilitatea, reduce excitabilitatea reflexă , scade ușor temperatura, la fel ca și energia contracțiilor inimii.

Uleiul esenţial de lavandă este şi acum unul dintre uleiurile utilizate frecvent aromaterapie pentru a reduce anxietatea și durerea.

În medicina tradiţională lavanda este în general considerată un nervin ușor care este deosebit de popular folosit în migrene. Este prescrisă pentru neurastenie, vertij, palpitații nervoase, excitare nervoasă generală, isterie, convulsii, leșin și insomnie.

Lavanda este folosită în fitoterapie ca sedativ, narcotic, antiinflamator și antidepresiv (Khalil și colab., 2019). Linaloolul și linalool acetatul din lavandă stimulează sistemul parasimpatic, provocând efecte sedative și narcotice (Karadag și colab., 2017). Aroma de lavandă stimulează de asemenea undele alfa
în creier (Afriani și Rahmawati, 2019). Studiile au a arătat că efectul uleiului de lavandă sub formă de aromaterapie pe anxietate este similar cu efectele medicamentelor anti-anxietate. Clorodiazepoxidul a fost comparat cu uleiul de lavandă și s-a constatat că ambele au efecte similare în anxietate. Într-un alt studiu, efectul uleiului de lavandă asupra anxietăţii a fost comparat cu lorazepamul și s-a constatat
că uleiul de lavandă era mai eficient decât lorazepamul (Fernandez și colab., 2018).

Studiile au mai arătat efectul pozitiv al uleiului de lavandă asupra anxietății cauzate de naștere (Mirzaei și colab., 2015, Tafazoli și colab., 2011), intervenţii chirurgicale (Braden și colab., 2009), stomatologice (Lehrner și olab., 2005, Zabirunnisa și colab., 2014), chirurgia sânului (Beyliklioğlu și Arslan, 2019) și sternotomie (Khalil și colab., 2019).

Rezultatele celui mai recent studiu asupra efectelor lavandei au arătat că biopsia măduvei osoase este asociată cu anxietatea, iar mirosul aromelor de lavandă este eficient în reducerea anxietății la pacienții supuși acestei proceduri. Acest parfum poate fi utilizat de echipa de tratament în clinici de hematologie și oncologie pentru a reduce anxietatea cauzată de biopsia măduvei osoase (Abbaszadeh şi colab. 2020).

Posted on Leave a comment

ASTRAGALUSUL ŞI IMUNITATEA

planta medicinala

Astragalus membranaceus este una dintre cele mai importante plante adaptogenice tonifiante din medicina tradițională chineză unde poartă numele de Huang-Qi. A fost descris iniţial în textul clasic Shennong din Materia Medica, cea mai timpurie farmacopee completă din China. Astragalusul este apreciat pentru capacitatea sa de a consolida energia primară a organismului QI, pe care noi o cunoaştem drept sistemul imunitar.

Cercetările efectuate pe animale au indicat că astragalusul poate stimula funcția imună deprimată. Administrat la şoricei a îmbunătățit semnificativ răspunsurile legate de imunitate (numărul de globule albe periferice și nivelurile serice de imunoglobuline G și M) [1]. 

Deoarece studiile ştiinţifice susţin utilizarea tradiţională a astragalusului ca stimulent imunitar,  în tot mai multe ţări se utilizează  diverse suplimente cu această plantă mai ales pentru a preveni răcelile și infecțiile respiratorii superioare.

Un studiu publicat în anul 2019, efectuat la School of Traditional Chinese Medicine, Beijing şi University of Chinese Medicine, Beijing, China, a evidenţiat la Astragalus membranaceus o activitate evidentă anti-gripă, in vitro. Acesta a îmbunătățit rata de supraviețuire a celulelor care au fost infectate cu virusul gripal, în timp ce a crescut efectul de blocare al virusului gripal asupra ciclului celular după infecție [3]. 

respirator si digestivCercetari anterioare [2] au identificat compuşii bioactivi responsabili pentru activitatea antivirală a rădăcinii de astragalus: calycozin-7-O-b-D-glucopyranozida şi astragalozidele IV. Aceştia au dovedit activitate şi împotriva virusului sinciţial respirator, herpes simplex -1 şi 2,adenovirus şi parainfluenza virus.

Regăsiţi rădăcina de astragalus în produsele Fares IMUNITATE RESPIRATOR ȘI DIGESTIV, capsule, BIOSEPT PLUS, comprimate de supt şi în siropul IMUNITATE. Acestea vă ajută eficient în prevenirea virozelor respiratorii și ajuta sistemul imunitar să lupte împotriva infecțiilor.

  1. Zhi Xin Li et al. Immunomodulatory effects of a new whole ingredients extract from Astragalus: a combined evaluation on chemistry and pharmacology. ChinMed. 2019
  2. Li Tang, Ying Liu, Yeling Wang, Chunlin Long Phytochemical analysis of an antiviral fraction of Radix astragali using HPLC–DAD–ESI–MS/MS. J Nat Med (2010) 64:182–186
  3. Liang Y et al. Astragalus Membranaceus Treatment Protects Raw264.7 Cells from Influenza Virus by Regulating G1 Phase and the TLR3-Mediated Signaling Pathway. Evid Based Complement Alternat Med. 2019
Posted on Leave a comment

Plante medicinale și tratamente naturiste pentru ameliorarea simptomelor menopauzei

remedii naturiste

Ce este menopauza?

Menopauza este o schimbare majoră în corpul unei femei. Ca rezultat al schimbărilor hormonale se pot instala unele acuze, disconforturi resimțite mai intens de către unele femei. Astfel simptomele premenopauzei sau menopauzei pot avea grade diferite de severitate. Depinde de contextul hormonal individual precum și de sensibilitatea personală a fiecărei femei.

În mod fiziologic, pe măsură ce femeile trec  de 40 sau 50 de ani, încep apară stări neplăcute precum bufeurile, schimbările de dispoziție, iritabilitatea, durerile articulare, tulburările de somn și chiar diverse probleme de sănătate. În urma examinării medicale se constată este vorba despre premenopauză sau menopauză, nefiind vorba despre o boală, ci doar despre o condiție naturală normală prin care trec toate femeile.

Orice femeie aflată în premenopauză sau menopauză, este interesată de modalități naturale pentru ameliorarea simptomelor neplăcute care însoțesc această periodă, de altfel fiziologica, din viață ei; este important se obțină acest lucru fară efecte secundare.

Vom prezenta câteva plante medicinale și tratamente naturiste care pot fi de ajutor acum.

Opțiuni de tratament ale simptomelor menopauzei

O modalitate de tratament pentru  simptomele menopauzei o reprezintă administrarea de  hormoni care suplinească deficitul, deficit care este răspunzător de tot tabloul simptomatic, însă aceștia pot avea numeroase efecte secundare. Din fericire, există și o a doua opțiune, fară efecte secundare și anume remediile naturale  bazate pe plante medicinale care conțin estrogeni naturali- fitoestrogeni și care echilibrează sistemul nervos vegetativ; astfel se ameliorează sau se remit simptome precum neliniștea, iritabilitata, bufeurile, tulburările de somn.

Tratamente naturiste pentru menopauză – eficiente și fără efecte secundare

Știm există multe femei ce optează pentru tratament natural în vederea ameliorării sau eliminării simptomelor menopauzei. Acest lucru are sens pentru a se putea bucura în continuare de o viață echilibrată, armonioasă și a face fata ușor schimbărilor hormonale firești, ce vin o dată cu înaintarea în vârstă.

Plante medicinale pentru tratarea simptomelor menopauzei

Și în această situație natura vine în ajutorul nostru cu numeroase plante medicinale ce suplinesc deficitul de hormoni, ce echilbreaza sistemul nervos vegetativ atenuâd sau chiar eliminând simptomele prezente fără a genera efecte adverse. Eficiența acestor plante medicinale a fost studiată și  dovedită clinic; le regăsim în remedii naturale recomandate în menopauză; menționam câteva dintre acestea: rădăcină de lemn-dulce, cohos negru (cimicifuga), trifoiul roșu, salvia, semințe de in, mlădițe de zmeur, brâncă ursului, ginseng, cimbrișor, lavandă, păducel, mentă.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale benefice în tratamentele antivirale

planta medicinala

Durerile de gât, febra, nasul înfundat sau care curge – toate sunt simptome care pot indica o infecție virală. Spre deosebire de infecțiile bacteriene, infecțiile virale nu pot fi tratate cu antibiotice. Din fericire, exista plante medicinale care ajută atât la prevenirea afecțiunilor virale, cât și la tratarea virozelor respiratorii și la accelerarea obținerii stării de bine.Astfel tratamentele naturiste ajută la întărirea sistemului imunitar ceea ce este ideal pentru a face față ușor infecțiilor respiratorii virale și la îndepărtarea cauzei, deci la inhibarea dezvoltării și înmulțirii virusului cu remiterea tabloului simptomatic.

ceai medicinalFructele de soc

Fructele de soc sunt cunoscute pentru proprietățile lor benefice în afecțiunile virale ale tractului respirator; el ajută la ameliorarea simptomelor prezente în viroza respiratorie. Studiile au dovedit că extractul de fructe de soc are efect inhibitor ușor în primele etape ale ciclului virusului gripal, cu efecte considerabil mai puternice în faza post-infecție. De asemenea, tratamentul antiviral pe bază de fructe de soc poate reduce substanțial simptomele infecțiilor de căi respiratorii superioare; ceaiul pe lângă că este plăcut la gust, ajută reducerea temperaturii, la calmarea tusei. Încă de la primele simptome, se recomandă administrarea acestor fructe de soc sub formă de ceai, tinctură sau sirop, aproximativ trei linguri pe zi pentru adulți și trei lingurițe pe zi pentru copiii cu vârstă peste 2 ani diluate în ceai.

Turmericul

Curcumina, principalul compus activ din turmeric, este utilizată în medicină încă din anii 1700. Aceasta afectează capacitatea virusului de a infecta celulele, reducând rata de replicare a acestuia și impiedicandu-l să se lege de suprafață celulei. De asemenea, curcumina are o puternică activitate antivirală împotrivă mai multor tipuri de virusuri, fiind utilizată în remediile naturale antivirale. Astfel, curcumina se utilizează în suplimentele alimentare cu acțiune antiinflamatoare, antivirală ca supliment, sau se poate folosi ca aliment, turmericul care conține substanță activă curcumina.

Uleiul de oregano

Principala componentă activă din uleiul de oregano este carvacrolul, un antiviral natural care reduce capacitatea de a-și infecta gazda. O altă componentă majoră a acestei plante medicinale este timolul, care are proprietăți antivirale. Acesta se utilizează în diferite forme de condiționare- capsule, comprimate, soluții, siropuri, ca tratamente antiviral natural pentru a reduce activitatea virusului respirator sau herpetic și pentru a combate inflamațiile (generate de prezenta virusului).

Menta

Menta este una din plantele medicinale recunoscută oficial pentru proprietățile sale antivirale. Pe lângă mentol, care se găsește în concentrații mari, menta conține peste 40 de compuși, cum ar fi flavonoidele, polifenolii și tocoferolii, care pot juca un rol important în combaterea simptomelor prezente în cazul virozelor – nas înfundat, durere de gât, dureri musculare.

Usturoiul

Usturoiul este renumit printre plantele medicinale cu acțiune antimicrobiana și imunostimulenta. Acesta este folosit de secole în tratarea diferitelor afecțiuni. Principalul sau compus, alcina, are numeroase beneficii pentru sănătate și mai ales în activitatea antimicrobiana. Studiile au arătat că extractul de usturoi poate fi eficient împotrivă mai multor tipuri de virusuri respiratorii inclusiv virusurile gripale.

Echinacea

Echinacea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale pentru întărirea imunității având în același tmp și proprietăți antimictobiene. Extractul de echinacea este folosit în remediile antivirale naturiste pentru a reduce activitatea mai multor tipuri de virusuri, bacterii și a crește rezistență organismului la îmbolnăvire. Pulberea de planta sau extractul îl găsim sub forma de tinctura, capsule, comprimate, sirop sau ceai uneori în combinații cu alte plante medicinale care îmbogățesc proprietățile remediului.

Ghimbirul

Ghimbirul este cunoscut atât ca aliment-condiment cât și ca medicament natural având pentru numeroase proprietăți terapeutice; este bogat în compuși activi, inclusiv fenoli, terpeni și acizi organici, fiind benefic pentru sănătate. S-a dovedit că ghimbirul poate împiedică dezvoltarea virusurilor precum și a bacteriilor și a fungilor; este un bun stimulent al digestiei și antiemetic, în același timp, fiind foarte eficient în combaterea răcelilor.

Ghimbirul este un remediu natural împotriva gripei și răcelii; datorită proprietăților sale antivirale, poate reduce manifestările virozei și gripei, iar gingerolului din rădăcină poate contribui la diminuarea riscului de infecție din organism. Ajută la întărirea sistemului imunitar și susține organismul în lupta împotriva agenților patogeni precum virusuri sau bacterii.
Îl găsim în formula unor capsule, siropuri sau ceaiuri; poate fi recomandat chiar și în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează atunci când sunt răcite.

Ceaiul preparat din ghimbir este perfect împotriva răcelii favorizand reducerea temperaturi corporale.

Posted on Leave a comment

Atenţie cum trataţi răceala dacă suferiţi de alte boli cronice!

tratament

Persoanele care suferă de diabet, boli cardiovasculare, pulmonare sau de ficat e bine să aibă foarte multă grijă la sănătate în perioada aceasta. Dacă răcesc sau prind un virus gripal, vor avea un risc crescut de a dezvolta complicaţii. În situația în care se contaminează, tratamentul trebuie adaptat, pentru a nu afecta boala cronică de bază.

Hipertesivii. Epidemiile gripale ajung să le pună chiar viaţa în pericol deoarece gripa poate declanşa complicaţii, precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral. Pe de altă parte, trebuie să ştiţi că unele medicamente pentru tuse şi răceală, luate de la farmacie, pot creşte tensiunea arterială sau pot reduce efectul tratamentului uzual pentru tensiune. Pacienţii care suferă de boli cardiovasculare e bine să evite antiinflamatoarele din clasa AINS pentru calmarea durerilor şi unele descongestionante. Spuneţi-i farmacistului că suferiţi de hipertensiune sau apelaţi la remedii naturale, pe bază de plante, legume, fructe şi produse ale stupului. Produsele din gama Hapciu, de pildă, sunt special gândite pentru a trata răceala, gripa şi simptomele asociate, nu au efecte adverse şi se pot utiliza concomitent cu alte medicamente.

Diabeticii. Sunt de 6 ori mai predispuşi să dezvolte complicaţii și să fie spitalizaţi în caz de gripă, faţă de persoanele care nu suferă de diabet. De asemenea, riscul de mortalitate este de trei ori mai mare la diabeticii care fac pneumonie. Medicii spun că, atunci când te îmbolnăveşti de răceală şi gripă, organismul nu mai e capabil să folosească insulina aşa cum trebuie, iar valorile glicemiei ajung să crească. Recomandarea este să evitaţi siropurile şi dropsurile pentru gât care conţin cantităţi mari de zahăr. Alte medicamente din clasa AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) intensifică efectul hipoglicemic al insulinei, de aceea e bine să vă trataţi doar sub îndrumarea medicului.

Cei care suferă de boli pulmonare cronice. În special vârstnicii sunt expuşi la riscuri şi complicaţii atunci când răcesc. Este nevoie de hidratare şi odihnă. Specialiştii recomandă ceaiurile care uşurează respiraţia, precum cele de cimbrişor, plămânărică, mentă, ghimbir, cimbru, tei, ciuboţica cucului şi scoarţă de salcie. Consumul de uleiuri esenţiale (3-4 picături, de trei ori pe zi, în miere) ajută prin efectul lor antibacterian, antifungic, antiviral.

Bolnavii de steatoză hepatică. Cei care au ficat gras, sau steatoză hepatică în termeni medicali, e bine să nu-i mai dea ficatului de lucru suplimentar cu procesarea medicamentelor de sinteză. Paracetamolul în special are un grad de toxicitate ridicat care suprasolicită ficatul. În locul lui, puteţi folosi plante cu efect antiinflamator şi analgezic, cum ar fi curcuma, scoarţa de salcie, ghimbirul sau uleiul esențial de mentă. Produsele stupului, în special mierea, tinctura de propolis și polenul, sunt benefice pentru ficat și în același timp tratează răceala dacă sunt combinate cu ceaiuri medicinale, uleiuri esențiale și siropuri naturale.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect antiinflamator, care țin loc de aspirină

plante

Se spune că aspirina este medicamentul pe care oricine trebuie să-l aibă în casă, căci este salvator în multe situații. Ajută în caz de febră, răceală, în afecțiuni de tip reumatismal, durere de cap și orice alt tip de durere, datorită efectului său antiinflamator și analgezic. Dar clasica aspirină poate veni și cu efecte adverse: gastrită, alergii, intoxicații, scăderea numărului de trombocite, distruge acidul folic din organism și afectează ficatul copiilor mai mici de 12 ani. Riscurile pot fi evitate dacă apelați la varianta naturală. Mai exact, la plantele cu efect antiinflamator. Iată care sunt acestea!

Scoarța de salcie. Era utilizată dinainte de Hristos, fiind descoperite date care atestă că „părintele medicinei”, Hipocrat, recomanda pacienților săi să mestece scoarță de salcie pentru a scădea febra și inflamația. În zilele noastre, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu aceleași efecte, chiar mai rapide, inspirându-se din scoarța de salcie care e considerată, astfel, „străbunica aspirinei”. Dar acestea, administrate pe termen lung, au efecte adverse, prin urmare, mulți au început să se reîntoarcă la natură. Scoarța de salcie este planta cea mai bogată în salicin, o substanță care trece prin tubul digestiv, e procesată și transformată în acid salicilic. Conversia durează câteva ore, astfel că efectele nu apar imediat, ca în cazul medicamentului de sinteză, dar se mențin câteva ore. Scoarța de salcie are acțiune antiinflamatoare, antialgică, sedativă, antireumatică, sudorifică, scade febra, durerea de cap și durerile reumatismale, e de ajutor în răceală și gripă.  Se poate consuma atât sub formă de decoct, cât și pulbere, în cadrul capsulelor.

Crețușca este o altă plantă înrudită ca acțiune cu scoarța de salcie, și ea conținând derivați ai acidului salicilic numiți salicilați. Aceștia îi conferă proprietăți antireumatismale, antiinflamatoare. În plus, are un puternic efect antiinfecțios, diuretic și protejează mucoasa gastrică.

Fructul de Noni. I se mai spune „aspirina Polineziei”, având multe proprietăți atestate prin cercetări: antivirale, antifungice, antiinflamatoare, antifebrile, antidepresive și multe altele, planta fiind considerată aproape un panaceu.

Fructele de ienupăr au și ele efect antiinflamator și diuretic, fiind utile în inflamații acute ale articulațiilor, în durerile musculare, gută și reumatism.

Frunzele de mesteacăn. Sunt tratamentul natural ideal în caz de reumatism și gută, datorită proprietăților lor antiinflamatoare diuretice, depurative. Favorizează eliminarea acidului uric și a reziduurilor metabolice.

ceai medicinalLemnul dulce. Conține glicirizină, un compus asemănător cortizonului care îi conferă efect antiinflamator și antialgic. Este ideal în caz de răceli și dureri în gât.

Aceste plante nu numai că sunt sigure, nenocive, dar chiar au efecte vindecătoare greu de egalat. Nu irită tubul digestiv, nu afectează vasele de sânge și nu scad imunitatea organismului. Le găsiți și în componența ceaiului „Articulații sănătoase”, care elimină disconfortul articular dat de reumatism și gută.

Posted on Leave a comment

Atenţionări legate de rezistenţa la antibiotice

plante

Auzim peste tot despre „pericolul rezistenţei la antibiotice”. Ce este, cât de mare e acest pericol şi cum îl evităm? Medicii trag câteva semnale de alarmă şi spun că rezistenţa la antibiotice a ajuns o ameninţare din ce în ce mai serioasă pentru sănătatea publică globală.

Ce înseamnă

Rezistenţa la antibiotice apare atunci când bacteriile şi ciupercile dăunătoare dezvoltă abilitatea de a supravieţui în faţa medicamentelor destinate să le învingă. Astfel, pastilele nu-şi mai fac efectul, pacienţii fiind nevoiţi să apeleze la unele din ce în ce mai puternice. Cu cât expunem mai mult o bacterie la un antibiotic, cu atât posibilitatea ca ea să dezvolte rezistență este mai mare. Consecințele: ne ia tot mai mult timp să ne vindecăm, crește durata de spitalizare sau poate apărea chiar eșecul terapiei cu antibiotice.

Cum prevenim rezistența la antibiotice

  • Nu apelați la acest gen de terapie decât după ce știți sigur că aveți o infecție bacteriană. Foarte multe persoane, speriate de simptomele neplăcute ale răcelii sau gripei, iau antibiotice după ureche, crezând că infecția virală a evoluat spre una bacteriană și este nevoie.
  • Încercați mai întâi o variantă de antibiotice naturale. Există remedii din plante medicinale cu puternică acțiune antibiotică, fără să dea efecte adverse. Cele mai bune sunt uleiurile esențiale (de cuișoare, ti-tree, cimbru, oregano), datorită compoziției lor foarte complexe. Dacă medicamentele de sinteză conțin o singură substanță activă, uleiurile esențiale conțin zeci de substanțe chimice diferite. Bacteriile se pot adapta în fața unei singure substanțe chimice, însă nu pot dezvolta rezistență în fața unui asemenea „arsenal” de arme.
  • Dacă totuși urmați un tratament cu antibiotice de sinteză, respectați schema de tratament. Luați-le la ore fixe pentru pentru a se menține un flux constant de substanțe antibiotice în corp și a nu lăsa bacteriile dăunătoare să se „regrupeze”.
  • capsule moiDurata obișnuită a unui tratament cu antibiotice de sinteză este de 5 până la 10 zile. Nu-l întrerupeți dacă boala dă semne de ameliorare, pentru că bacteriile nu au dispărut complet și, pe lângă pericolul de recidivă, apare și rezistența la antibioticele luate până acum.
  • În paralel, puteți lua și un antibiotic natural Biomicin, care îi va spori efectul celui de sinteză și va elimina riscul de rezistență a bacteriilor la substanța lui activă.
  • Antibioticele naturale sunt puternice, eficiente, și tocmai de aceea, unele dintre ele nu se recomandă femeilor însărcinate, mamelor care alăptează, copiilor mai mici de 10 ani și celor care au ulcer gastro-duodenal.
Posted on Leave a comment

Plante care protejează vasele de sânge

tratamente

Vasele de sânge devin mai rigide odată cu înaintarea în vârstă, iar stresul oxidativ, sedentarismul și stilul de viață nesănătos le pot afecta chiar înainte de vreme. Așa apar afecțiunile cardiovasculare, cu riscurile lor, varicele, senzația de picioare grele, creierul nu se mai oxigenează corespunzător etc. Toate acestea pot fi prevenite dacă ai puțină grijă la sănătatea vaselor de sânge. Natura ne oferă o mulțime de remedii și soluții.

ceai medicinalGinkgo Biloba este o plantă medicinală care ajută la tonifierea pereților vasculari și la scăderea permeabilității lor, susține vasodilatația arterială și venoasă, îmbunătățește circulația sanguină la nivel cerebral și periferic, odată cu asta crescând puterea de concentrare și de memorare. Se spune că, în trecut, era un remediu oferit membrilor curții regale în stările de slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzate de bătrânețe. Ginkgo Biloba se consumă sub formă de ceai, câte 2-3 căni pe zi.

Ceaiul verde. Potrivit unor studii, el favorizează secreția la nivel celular a unei substanțe ce permite destinderea vaselor sanguine, face arterele mai suple și mai rezistente la variațiile presiunii sângelui. Asta datorită flavonoidelor din compoziție, cunoscute pentru proprietățile lor antioxidante.

Ceaiul de iasomie calmează și îmbunătățește circulația sângelui, reglează tensiunea arterială, fiind recomandat în perioadele solicitante, stresante. De obicei se asociază cu ceaiul verde. Ca și el, conține antioxidanți care scad nivelul colesterolului și trigliceridelor.

Păducelul. Este o plantă folosită în majoritatea remediilor pentru hipertensiune, fiind numită, pe bună dreptate, „planta inimii”. Are efect sedativ cardiac şi nervos, vasodilatator, anticoagulant, reglează circulaţia sângelui, scade tensiunea, previne infarctele şi accidentele vasculare. Este folosit sub formă de ceai, tinctură de Păducel sau sirop. Bea o cană de ceai sau ia câteva picături de tinctură diluate în apă de două ori pe zi, timp de una-două luni.

Sulfina. Contribuie și ea la sănătatea aparatului circulator căci îmbunătățește circulația sângelui în capilare și reduce senzația de picioare grele. Se poate consuma ca atare, sau în combinație cu alte plante bune pentru vasele de sânge. De pildă în combinație cu hamamelis, o plantă ce ajută în caz de varice și hemoroizi, îmbunătățind sănătatea peretelui vascular.

Poți face o cură cu astfel de plante, pe o perioadă de 1-2 luni. În paralel, schimbă-ți puțin stilul de viață și alimentația, adică fă mai mult sport (înot, mers pe jos, cu bicicleta…), evită fast-food-ul, fumatul, alcoolul, dulciurile și orientează-te spre fructe și legume bogate în vitaminele C și E. De asemenea, obișnuiește-te să alternezi temperatura apei la duș (cald-rece), acest lucru îmbunătățind circulația sângelui. Din când în când, răsfață-te cu un masaj. Și el ajută enorm.

Posted on Leave a comment

Aveți grijă! Cistita e mai frecventă vara

tratament naturist

Cistitele sunt, pe cât de periculoase, pe atât de chinuitoare. Cauzate în general de bacterii de tipul E. coli sau stafilococilor, streptococilor, ele provoacă dureri şi usturimi la urinare, dureri abdominale, febră. Afectează mai mult femeile care, în asemenea momente, au o stare generală de rău şi abia dacă pot sta 10 minute departe de toaletă. Vara este, din păcate, „sezonul” acestor infecții.

Infecția urinară reprezintă o inflamație a căilor urinare provocată de microbi. Este de mai multe tipuri, în funcție de localizare. Poate fi nefrită sau pielonefrită (infecția rinichilor și ureterelor), cistită (infecția vezicii urinare; există chiar cistită estivală), anexită (așa-numita „răceală la ovare”) și uretrită (infecție uretrală). Cistita sau infecția de căi urinare joase este o inflamație a mucoasei din interiorul vezicii urinare, respectiv a căilor urinare joase. Poate fi de cauză infectioasa = bacteriană sau neinfecțioasă. Femeile sunt cele mai predispuse la această afecțiune, considerându-se că mai bine de jumătate din populația feminină se confruntă cel puțin o dată în viață cu acest tip de infecție.

De ce apare?

Potrivit statisticilor, pe timpul verii crește numărul infecțiilor urinare, în special la femeile tinere, sub 44 de ani. Vestimentația mai lejeră, apa rece din bazinul de înot, orele petrecute într-un costum de baie umed, dar și deshidratarea, toate acestea favorizează apariția cistitei. Alți factori favorizanți sunt imunitatea scăzută, consumul insuficient de lichide, anumite metode contraceptive, nerespectarea regulilor de igienă, dar și rezistența la antibiotice, litiaza renală sau lipsa estrogenilor din perioada menopauzei. Cistita poate apărea și în cazul unor vaginite netratate, a unei constipații cronice.

Simptomele, extrem de neplăcute!

Nevoia de a merge des la toaletă, durerea sau senzația de arsură în timpul urinării, eliminarea unor cantități mici de urină, care are o culoare închisă, tulbure, cu un miros înțepător, disconfortul și durerile abdominale, lipsa de energie, febra și frisoanele, acestea sunt principalele simptome ale cistitei. Diagnosticul trebuie confirmat la  medic. O ecografie poate arăta prezența inflamației, iar sumarul de urină și urocultura arată dacă există bacterii.

Cele mai mari riscuri:

Netratate corespunzător, cistitele recidivează, apare rezistența la antibiotice, suferințele sunt tot mai mari, se poate ajunge la pielonefrite sau chiar la infertilitate. Infecțiile de căi urinare joase favorizează formarea calculilor, pot da hemoragie sau poate apărea riscul cronicizării prin ascensiunea infecției până la rinichi.

În ce constă tratamentul corect:

Tratamentul clasic recomandat în caz de infecție a căilor urinare joase constă în administrarea de antibiotice de sinteză și medicamente antiinflamatorii, plus mărirea aportului de lichide. Însă antibioticele de sinteză slăbesc și mai mult sistemul imunitar, iar administrarea lor în exces poate determina o rezistență a bacteriilor la respectivele medicamente. Ce trebuie să știți, însă, e că există remedii naturale care pot trata cistita eficient, fără a da niciun fel de risc sau efecte adverse.

Natura ne oferă plante medicinale cu efect antibiotic și antiinflamator care acționează țintit pe aparatul urinar. Unele au și acțiune antifebrilă, antalgică și diuretică, crescând eficiența tratamentului. În cazuri urgente, aceste plante se administrează sub formă de pulberi încapsulate sau uleiuri esențiale. Ceaiurile vin cu un aport de lichide, absolut necesar în această situație. Există ceaiuri din plante medicinale cu acțiune antibacteriană, antiseptică, antispastică și antiinflamatoare, care se pot administra atât la nevoie, cât și preventiv, fără riscul apariției unor complicații. O cură cu ceaiuri se poate realiza pe o perioadă de 1-3 luni, chiar dacă simptomele dispar după câteva zile. În felul acesta se stabilizează efectele și se previn recidivele.

Soluții pentru copii și femei însărcinate:

În tabelul de mai jos puteți vedea ce plante medicinale sunt recomandate în cistită. Ele se pot administra și copiilor de peste 3 ani, câte două căni de ceai pe zi, marind doza pe măsura creșterii în vârstă. Perioada de tratament este de minimum 3-4 săptămâni. Infecția poate apărea frecvent și în sarcină. Gravidele sunt predispuse la astfel de probleme din cauză că fătul pune presiune pe aparatul urinar, dar și din cauza modificărilor hormonale. Netratată corespunzător, infecția poate duce la naștere prematură. Sunt recomandate 2-3 căni de ceai pe zi, pe perioade de timp mai scurte, de câte două săptămâni pe lună. Ca stil de viață, pentru a preveni recidivele, evitați purtarea lenjeriei sintetice și orientați-vă doar spre bumbac, nu amânați mersul la toaletă (urina care stagnează favorizează multiplicarea germenilor), mare atenție la regulile de igienă în toaletele publice și spălați-vă pe mâini nu doar după folosirea lor, ci și înainte.

Efect Plante medicinale
Antibiotic Merișor – conține acid salicilic și antioxidanți cu rol antibacterian, dar și alte principii active cu acțiune diuretică și antimicrobiană inclusiv pe Escherichia coli
Ienupăr – datorită uleiului volatil din compoziție, are efect antibiotic, este diuretic și ajută la reducerea disconfortului, a senzațiilor de arsură sau usturime apărute la urinare
Plop – are și acțiune antiinflamatoare, antalgică, diuretică și antifebrilă
Pir – are efect antimicrobian, antifungic, diuretic, fiind util și în litiază renală și biliară
Lavandă – este antimicrobiană, antifungică, analgezică și calmantă
Cuișoare – au acțiune antiseptică, antiinflamatoare și antalgică
Antiinflamator Mătase de porumb – are și efect diuretic și antioxidant,  contribuind astfel la protejarea aparatului urinar
Codițe de cireșe – are efect diuretic și astringent
Coada calului – este și diuretică, bogată în minerale (siliciu, potasiu, calciu), ajutând la eliminarea acidului uric și a apei din țesuturi
Porumbar – are acțiune diuretică, antiseptică

 

Posted on Leave a comment

Plante cu efect detoxifiant

plante

Detoxifierea nu e un moft, nu e o modă, este o necesitate. Ea îmbunătățește imunitatea, ameliorează problemele nervoase, respiratorii, musculare, hormonale, elimină kilogramele în plus, pielea și părul devin mai strălucitoare și catifelate, scade dependența de cafeină, nicotină, alcool, dulciuri și se îmbunătățește aspectul general. Într-un cuvânt, parcă ești alt om! Se face, de preferat, de două ori pe an, la schimbarea de anotimp, pe parcursul a 4-8 săptămâni. Acum, primăvara, după excesul de carne, alcool, ouă și dulciuri de la Paște, este cel mai potrivit moment. Iată spre ce plante să ne orientăm!

Persoanele sănătoase, care nu au neapărat probleme cu ficatul, probleme digestive sau de tranzit și vor doar să-și revigoreze organismul, să-l ajute să elimine mai bine toxinele, e suficient să facă o cură de 4-6 săptămâni. Plantele indicate pot să acționeze simultan pe toate cele 3 organe cheie: colon, ficat și sânge. Printre plantele recomandate amintim: aloe, ganoderma, schisandra, armurariu, soc. O altă variantă este administrarea de ceaiuri care pot fi folosite atât pentru purificarea generală a organismului, cât şi ţintit pentru unele organe.

– Pentru detoxifierea colonului, e nevoie de plante cu efect laxativ (frunze de senna, crușin, aloe, semințe de in), antitoxic, alcalinizant (argilă, lucernă, brusture, iarbă de grâu) și de stimulare a tranzitului (psyllium, ghimbir, cuișoare, rozmarin, cardamom).

– Pentru detoxifierea ficatului, cele mai bune plante au efect hepatoregenerator, hepatoprotector (armurariu, sulfină, cicoare, gențiană, schisandră), de stimulare a secreției bilei (păpădie, fenicul, anghinare), antiinflamator (lemn dulce, ciuperci medicinale) și antitoxic (schinduf, gențiană, armurariu, cicoare, noni).

plante medicinale– Pentru detoxifierea sângelui, se recomandă plante cu efect depurativ (brusture, gențiană, armurariu, cicoare, noni), antialergic (urzică, sânziene), diuretic (mătase de porumb, trei frați pătați), drenor limfatic (păpădie, anghinare, lichen de piatră) și antioxidant (ceai verde, măceșe, cătină, ganoderma).

Există rețete gata preparate din amestecuri de plante cu efect detoxifiant. Organism Purificat conține brusture, cicoare, fenicul, păpădie, rozmarin, senna, soc și sulfină, plante care favorizează eliminarea toxinelor, fiind indicate după perioadele cu mese copioase.  Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Curele de detoxifiere nu sunt recomandate copiilor sub 14 ani, femeilor însărcinate și mamelor care alăptează. Aceștia se pot orienta mai degrabă spre plante cu efect vitaminizant, mineralizant, precum goji, afine, cătină, măceșe, sau spre cele care conțin clorofilă (spirulină, urzică, alge marine).

Posted on Leave a comment

8 afecțiuni pe care le poți trata cu valeriană

remedii naturiste

Supranumită „valiumul vegetal”, valeriana este o plantă celebră pentru puterea ei de a relaxa, de a trata astenia, durerea de cap și insomniile. Efectul ei liniștitor este însă util și în alte afecțiuni. Iată în ce situații e recomandat să apelezi la această plantă, pe care o poți consuma sub tincturaformă de ceai, tinctură sau capsule.

Te scapă de sughiț. Sughiţul este dat de contracţiile, spasmele repetate ale diafragmei. Aici intervine valeriana, care are puterea de a relaxa muşchii şi nervii din zona respectivă. Se administrează sub formă de infuzie sau, mai eficient, sub formă de tinctură (câteva picături diluate în apă). Nu o consuma în prima parte a zilei, dacă urmează să te urci la volan sau ai alte activități ce îți solicită atenția, căci valeriana induce somnul.

Ajută digestia. Balonarea de după masă, durerile abdominale, contracțiile intestinale și ale vezicii biliare provocate de stres sau de sindromul intestinului iritabil pot fi calmate cu remediile naturiste pe bază de valeriană, întrucât are efecte antispasmotice.

Reduce disconfortul din perioada menopauzei și premenopauzei, atât la nivel fizic, cât și psihic, precum și durerile menstruale. Asta deoarece are capacitatea de a inhiba contracțiile mușchiului uterin.

Tratează durerile de cap. S-au făcut numeroase studii care au demonstrat faptul că valeriana poate ameliora durerile de cap și migrenele.

Îmbunătățește calitatea somnului. De peste 2000 de ani se cunosc calitățile acestei plante medicinale de a induce somnul și a reduce agitația și trezirile repetate din timpul nopții. E utilă persoanelor care se confruntă cu insomnii, fără a provoca dependență.

Scade tensiunea arterială. Valeriana relaxează și vasele de sânge și le crește elasticitatea, îmbunătățește, astfel, fluxul sanguin și scade tensiunea.

Utilă copiilor cu ADHD. Această plantă medicinală crește nivelul GABA (acid gama-aminobutiric) din creier, care e un aminoacid ce reglează ciclul somn-veghe, temperatura corpului, reduce palpitațiile, agitația și manifestările anxioase. Astfel, s-a demonstrat că e de ajutor copiilor cu ADHD și că reduce manifestările în boala Parkinson.

Alungă stările depresive. Rădăcina de valeriană conține compuși care destind și calmează în stările de depresie, anxietate și stres asemenea medicamentelor de sinteză puternice, precum Xanax sau Valium. Avantajul este că nu are efecte adverse dacă e consumată în dozele recomandate. Dacă, însă, nu se respectă aceste doze, valeriana poate avea efect opus, cauzând dureri de cap, de stomac, palpitații și insomnie. Nu este recomandată femeilor însărcinate și mamelor care alăptează.

Posted on Leave a comment

Atenție la problemele digestive la masa de Paște!

tratamente digestive

Mai este puțin până la Sărbătorile Pascale, pe care vă dorim să le aveți cât mai frumoase și mai liniștite, alături de cei dragi! Asta înseamnă să vă bucurați de mese îmbelșugate, să ciocniți un ou, un pahar de vin, să  mâncați drob și cozonac fără a plăti apoi acest răsfăț culinar cu probleme digestive, stări de rău și indigestii. Iată la ce reguli alimentare ar trebui să fiți atenți pentru a evita neplăcerile.

  • Dacă ați ţinut post, faceți treptat trecerea de la vegetale la carne şi la mâncăruri grele, pentru a-i da organismului ocazia să se reobişnuiască.
  • Mâncați puțin și des. Nu trebuie să dați gata, la aceeași masă, și salata de boeuf, și friptura de miel, și drobul, ouăle roșii, prăjiturile și alcoolul. Digestia se face cu dificultate atunci când stomacul este plin.
  • De asemenea, atenție la combinații. Este foarte solicitant pentru sistemul digestiv să combinați la aceeași masă toate cele 3 tipuri de proteine animale: carne, ouă și lactate. Regulile alimentare spun că trebuie consumat un singur tip de proteină o dată, alături de legume. De asemenea, nu mâncați fructele după carne şi sarmale, ca desert, pentru că ele se vor digera ultimele şi, stând atât de mult în stomac, vor fermenta, cauzând balonare, arsuri stomacale, dureri și disconfort. Asocierile incorecte la masă îngreunează digerarea capsulecompletă a alimentelor, îmbolnăvesc colonul și împiedică absorbția substanțelor nutritive.
  • Mestecați bine fiecare îmbucătură. Avantajul este că astfel va fi suficient timp să ajungă la creier informația că v-ați săturat, iar în al doilea rând alimentele bine mărunțite se digeră mai ușor și nu forțează stomacul să secrete prea mult suc gastric.
  • Stresul provoacă şi el indigestie deoarece, din cauza adrenalinei, sângele va fi deturnat din sistemul digestiv spre muşchi. Poate sunteți cu socrii la masă, poate cu nişte persoane importante şi vreți să faceți impresie bună… Cert este că aceste surse de stres vă pot provoca indigestie. Încercați să vă relaxați, să savurați mâncarea, să vă bucurați de companie.
  • Dacă aveți senzație de preaplin după masă, beți ceaiuri din plante cu efect efect stomahic, coleretic (coriandru, obligeană, gențiană, salvie, anghinare), sau care conțin enzime digestive (papaya, ananas). E bine să fie calde, pentru a stimula funcția detoxifiantă și digestivă. Sau vă puteți aproviziona de la magazinele naturiste ori din farmacii cu formule din plante gata preparate, care susțin digestia (ceai Digestiv sau capsule Digestie Ușoară) și au efect antibalonare.