Etichetă: virusuri

„Medicamentele” pot crește și în grădină, iar ridichea neagră este cel mai bun exemplu. Celebră pentru puterea ei de a trata tusea, această legumă cu gust ușor picant e benefică într-o mulțime de alte afecțiuni.

Ridichea neagră poate nu este cea mai gustoasă legumă, dar cu siguranță conține o bogăție de fibre, de vitamine și minerale (complexul B, vitaminele A, C, potasiu, magneziu, fier, fosfor, cupru, seleniu, calciu). Are proprietăți antimicrobiene, antivirale, detoxifiante, imunostimulatoare. Se consumă în salate, fiartă în mâncăruri, dar și sub formă de ceai și sirop, atunci când e utilizată în scop curativ.

Siropul tratează tusea

Din bătrâni se cunoaște efectul său benefic împotriva bronșitei și a tusei cu expectorație. Se scobește o ridiche, se umple cu miere și se lasă câteva ore lângă o sursă de căldură. Poți să o lași peste noapte pe calorifer. Se va aduna un sirop din care se ia câte o linguriță de 3-4 ori pe zi. Are efect mucolitic și expectorant, antiinflamator, antiseptic. În magazinele naturiste și farmacii există și sirop de ridiche neagră gata preparat, de mare ajutor în răcelile care apar în această perioadă.

Sucul, bun în afecțiuni biliare

Ridichea se curăță de coaja neagră, se spală, iar miezul alb se pune într-un storcător. Sucul rezultat se bea dimineața, pe stomacul gol (se începe treptat cu porții de 100 ml și se crește treptat până la 300 ml). Tratamentul durează 2-3 săptămâni și are ca scop drenarea bilei, stimularea producerii ei și eliminarea calculilor biliari.

Îmbunătățește digestia

Datorită conținutului ridicat de fibre și apă, ridichea neagră ajută digestia, accelerează tranzitul intestinal și previne constipația. Se poate consuma atât sub formă de suc, cât și dată prin răzătoare și adăugată în salate.

Întărește imunitatea

Fiind o sursă bogată în vitamina C, ridichea neagră întărește sistemul imunitar și ajută la vindecarea mai rapidă a eventualelor răceli, odată apărute. Este printre cele mai bune legume pe timp de iarnă, alături de ardei gras, ceapă, usturoi și broccoli.

Ajută la detoxifiere

Datorită vitaminelor și mineralelor conținute, ridichea neagră este și un bun detoxifiant, stimulând eliminarea toxinelor din ficat și ajutându-i regenerarea. O cură cu suc de ridiche neagră se va vedea direct pe pielea care va fi mai luminoasă, mai sănătoasă.

Reglează tensiunea arterială

Datorită conținutului de potasiu și de antioxidanți, această legumă e bună la reglarea tensiunii arteriale și scade colesterolul, dacă e consumată cu regularitate.

Printre efectele mai puțin plăcute ale acestei legume este senzația de balonare pe care o poate da persoanelor mai sensibile și, în unele cazuri, respirația urât mirositoare. În rest, e aducătoare doar de sănătate.

Contaminarea cu paraziţi intestinali se face extrem de uşor, mai ales în rândul copiilor aflaţi în comunitate. Cum în curând vor începe şcoala sau grădiniţa, riscul de a dobândi o parazitoză creşte. Părinţii trebuie să fie atenţi la semnale şi să ia măsuri de prevenţie.

Limbrici, tenii, giardia, lamblia, toxoplasme, oxiuri sau amine – aceştia sunt câţiva dintre cei mai comuni paraziţi întâlniţi la populaţia din România. Simptomele generale pe care le dau sunt de inapetenţă, greaţă, dureri abdominale difuze sau în jurul ombilicului, paloare, scădere în greutate sau erupţii alergice. Există şi simptome speficife fiecărui parazit în parte. Spre exemplu, lamblia provoacă diaree, iar oxiurile dau mâncărimi în zona anusului, mai ales pe timpul nopţii, tulburări ale somnului şi stări de iritare. Din păcate, după ce persoana infectată foloseşte toaleta sau se scarpină, ouăle de oxiuri ajung pe degetele, unde supravieţuiesc câteva ore bune. Sunt răspândite pe suprafeţele atinse, unde pot supravieţui până la trei săptămâni. Astfel, rata de contaminare a celor din jur creşte, mai ales dacă vorbim despre copii care nici nu au sistemul imunitar suficient dezvoltat, nici nu ştiu prea bine să respecte regulile de igienă. E bine să îi obişnuiţi pe copii să se spele pe mâini înainte şi după folosirea toaletei, să nu mănânce niciodată cu mâinile murdare, să spele foarte bine fructele şi legumele, să nu bea după alţi copii, să nu muşte din acelaşi sendviş şi să-şi taie unghiile cât mai scurt.

Chiar şi cu respectarea acestor reguli este greu pentru un copil să prevină contaminarea. Potrivit statisticilor, peste 60% dintre copii au măcar o dată în viață viermișori. Astfel, părinţii trebuie să fie atenţi la semnale, să le facă analize de scaun şi de sânge în situaţia în care bănuiesc ceva şi nu ar fi exagerat ca măcar o dată pe an să-i pună la o cură de deparazitare. Ca tratament, la copiii sub 3 ani și la sugari se administrează siropuri din plante medicinale antiparazitare adecvate vârstei. Peste 3 ani, la aceste siropuri se poate asocia și un ulei esențial blând cu efect antiparazitar, cum e uleiul de ti-tree. Doza potrivită este de 1-2 picături la o linguriță de sirop antiparazitar, de 3-4 ori pe zi. De la vârsta de 6 ani se pot administra și capsule Vermicin din plante medicinale cu acțiune antiparazitară (cuișoare, iarbă mare, cimbru, frunze de măslin). În cazul copiilor de peste 14 ani și al adulților, se pot folosi remedii naturale mai puternice, pe bază de uleiuri esențiale cu efect antiparazitar. Tratamentul se urmează în cure de 20 de zile și e bine să fie repetat de două-trei ori, cu pauze de 10 zile între cure.

Usturoiul este o adevărată armă împotriva paraziţilor. Anumite substanţe pe care le conţine ameţesc viermişorii, care nu se mai opun mişcărilor tubului digestiv, ajungând să fie împinşi spre rect şi eliminaţi. Tinctura de propolis, semințele de dovleac și uleiul de dovleac sunt alte leacuri cunoscute încă din bătrâni. Apoi ananasul, afinele și papaya conțin enzime antiparazitare, în plus, cresc imunitatea.  Nu doar copilul trebuie să urmeze această cură de deparazitare, ci toţi membrii familiei. În paralel, trebuie avută mai multă grijă la igienă, curăţenia se va efectua mai temeinic, iar alimentele preparate cu mai multă atenţie.

Chiar dacă infecțiile urinare sunt des întâlnite în rândul femeilor, nici bărbații nu sunt ocoliți. Statisticile arată că circa 3% dintre bărbați sunt afectați de această problemă în fiecare an. Mai predispuși sunt în copilărie sau după 50 de ani. De ce? Cauzele sunt puțin diferite față de femei.

Se pot transmite prin contact sexual?

În condițiile în care femeile fac cel mai des infecții urinare, multe cupluri se întreabă dacă boala se poate transmite prin contact sexual la partener. Răspunsul este „nu”. Infecțiile urinare nu sunt contagioase, nu se pot transmite de la femeie la bărbat. Totuși apropierea intimă nu e recomandată o perioadă de câteva zile din cauză că simptomele bolii la femeie vor fi ulterior mult mai supărătoare. Atunci, din ce cauză apare infecția urinară la bărbați? Sunt câțiva factori de risc: amânarea nevoii de a merge la toaletă, igiena precară și sexul anal, pietrele la rinichi, mărirea prostatei care limitează capacitatea organismului de a elimina urina sau, în cele mai grave cazuri, tumorile de vezică urinară. De aceea, atunci când apare o infecție urinară, bărbații trebuie să fie investigați cu mult mai multă atenție pentru a exclude posibilitatea unor afecțiuni de bază mai grave.

Simptomele

Sunt destul de numeroase și neplăcute: nevoia frecventă de a urina, durere, disconfort sau senzație de arsură în timpul urinării, durere în partea centrală inferioară a abdomenului, urina pare tulbure și miroase neplăcut. Dacă situația se înrăutățește, apare febra, greața, vărsăturile și durerile de spate, este semn că infecția a ajuns în tractul urinar superior, la rinichi, caz în care trebuie luate rapid măsuri. Totuși, simptomele acestea sunt similare cu cele date de o afecțiune mult mai comună în rândul bărbaților, numită prostatită acută bacteriană. Apare atunci când bacteriile ajung la nivelul prostatei, iar debutul simtomelor este brusc, fiind nevoie să se ia urgent măsuri.

Tratamentul infecțiilor urinare

Constă în antibiotice, de preferat naturale, pe bază de plante, căci nu au afecte adverse, fiind în același timp la fel de eficiente ca orice medicament de sinteză. Dacă nu aveți încredere în remediile naturiste, trebuie să știți un lucru: medicamentele de sinteză au fost produse plecând de la plante; studiindu-le, oamenii au reușit să le reproducă substanțele active. Cele mai puternice antibiotice naturale cunoscute sunt uleiurile esențiale. Biomicin urinar, spre exemplu, conține uleiuri esențiale de cimbru, scorțișoară, ienupăr și șovârv, care luptă împotriva microorganismelor de la nivelul tractului genito-urinar, atât feminin, cât și masculin. Tratamentul durează între 7 și 14 zile, cu posibilitate de prelungire până la 4 săptămâni sau chiar mai mult în cazul infectării prostatei. E necesar să se bea multe lichide, pentru a ajuta tractul urinar să se curețe mai repede de bacterii. Evitați constipația și nu amânați nevoia de a merge la toaletă. De asemenea, la finalul tratamentului, e necesar să se facă un sumar de urină și urocultură pentru a vedea dacă mai există bacterii.

În tratamentul infecțiilor respiratorii virale, cele mai eficiente sunt remediile naturale din plante. Pe lângă faptul că ne ușurează rapid de simptomele supărătoare – nas înfundat, tuse, durere în gât, febră – ele țintesc cauza bolii, susținând organismul în procesul de vindecare. În plus, nu au efecte adverse, sunt ieftine și la-ndemână.

În caz de răceală și gripă, medicamentele clasice nu fac altceva decât să amelioreze, să blocheze simptomele, susțin medicii citați de csid.ro. În schimb, cele pe bază de plante medicinale susțin organismul în procesul de vindecare completă. Uleiurile esențiale, siropurile și ceaiurile nu trebuie să lipsească din trusa ta de prim ajutor. Iată la ce să apelezi, în funcție de nevoi!

Congestia nazală poate fi rezolvată cu succes cu ajutorul uleiurilor esențiale, administrate sub forma inhalațiilor cu aburi. Recomandate aici sunt uleiurile de mentă, cimbru, eucalipt, pin, cuișoare sau busuioc. Se mai pot folosi în lampa de aromaterapie, ele având rol antiseptic și dezinfectant al aerului din încăpere. Ar fi incredibil de bine dacă în școli, grădinițe sau spitale s-ar pulveriza astfel de uleiuri esențiale care ar steriliza mediul și ar omorî virusurile și bacteriile.

Pentru durerile în gât, mierea, combinată cu alte alimente valoroase, e cel mai bun pansament. Poți să-ți faci în casă suc de ridiche neagră, de ceapă, de usturoi. Sau poți cumpăra siropuri Biosept, gata preparate, de la magazinele naturiste. Tinctura de propolis este şi ea celebră pentru puterea ei de a trata afecţiunile gâtului. Se administrează 2-3 picături, în linguriţa cu miere. E bine să bei multe ceaiuri călduțe de mușețel, lichen de piatră, tei sau rădăcină de lemn dulce. Sunt emoliente, antispastice, cicatrizante.

În caz de tuse, ideal ar fi un sirop Plantusin cu pătlagină, mai ales dacă tusea ta este cu expectorație. El fluidizează secrețiile bronșice, este emolient, cicatrizant al mucoasei, antiseptic. Pentru tusea seacă, indicat este un sirop pe bază de scai vânăt pentru că are efect antispastic, calmant.

De mare ajutor sunt și produsele pentru întărirea imunității. Evident că odată ce te-ai îmbolnăvit nu mai putem vorbi despre prevenție, însă aceste remedii ajută organismul să lupte mai bine cu boala, care e mai ușor de dus, vindecarea e mai rapidă și se previn complicațiile.

Bacteriile, bune sau rele, sunt organisme vii care luptă să supravieţuiască. Pentru asta, se transformă, se adaptează mereu. Cele rele, de fiecare dată când noi încercăm să le distrugem cu medicamente, ele găsesc o cale de a supravieţui. Astfel, apare rezistenţa la antibiotice, o problemă tot mai gravă la scară mondială.

Nevoia de a lua antibiotice din ce în ce mai puternice, creşterea duratei bolilor şi a spitalizării, complicaţiile, chiar eşecul terapiei medicamentoase, până la creşterea ratei mortalităţii, acestea sunt consecinţele rezistenţei la antibiotice. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, proporția bacteriilor rezistente la cel puțin unul dintre antibioticele cunoscute variază între zero și 82%. În momentul de faţă, cele mai rezistente bacterii sunt Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus aureus,  Streptococcus pneumoniae, Salmonella spp. Pentru a câştiga lupta cu bacteriile, trebuie să venim cu strategii bine puse la punct, cu reguli clare de respectat şi cu câteva trucuri.

• În primul rând, nu lua antibiotice de sinteză la cel mai mic semn de boală. Ele se administrează doar la recomandarea medicului, în cazuri de urgenţă. Este greşit să iei antibiotice în cazul unei infecţii virale (răceală, gripă). Pe lângă faptul că sunt ineficiente, îţi slăbesc şi mai mult imunitatea, îţi distrug stomacul.
• În primă fază, mai ales pentru tratarea răcelilor şi gripei de sezon, încearcă varianta naturală. Există remedii din plante medicinale ca Biomicin Forte capsule, cu puternic efect antibiotic, care nu au efecte adverse. Cele mai bune sunt uleiurile esențiale. De ce? Datorită compoziției lor foarte complexe. Dacă medicamentele de sinteză conțin o singură substanță activă, uleiurile esențiale conțin zeci de substanțe chimice diferite. Bacteriile se pot adapta în fața unei singure substanțe chimice, însă nu pot dezvolta rezistență în fața unui asemenea „arsenal” de arme. În plus, ele nu creează efecte adverse, nu scad imunitatea, nu afectează flora intestinală.
• Când iei, totuşi, medicamente de sinteză, respectă schema de tratament, dozajul şi orele de administrare. Bacteriilor trebuie să le dai constant doza „ucigătoare”, în caz contrar, vor învăţa să supravieţuiască.
• Nu întrerupe tratamentul dacă vezi că te simţi mai bine, deoarece cu siguranţă nu au fost distruse toate bacteriile, iar boala va recidiva. Durata unei cure cu antibiotice naturale este de 10-14 zile. Fă-ți analizele și, dacă mai e nevoie, poți relua tratamentul după o pauză de două săptămâni.
• O strategie pentru a preveni rezistenţa la antibiotice este să asociezi pastilele clasice, de la farmacie, cu uleiuri esenţiale. Aceste antibiotice naturale vor potenţa acţiunea antibioticelor de sinteză şi chiar întăresc imunitatea. Cele mai bune uleiuri esenţiale cu efect antibiotic sunt cele de cimbru şi cuişoare, care se pot administra sub formă de capsule.