Infecțiile urinare sunt destul de frecvente în sarcină. Circa 12% dintre viitoarele mămici trec cel puțin o dată printr-un astfel de episod chinuitor, iar asta deoarece mărirea în volum a uterului pune presiune pe vezica urinară, împiedicând golirea ei completă, iar stagnarea urinei creează un mediu propice înmulțirii bacteriilor. O astfel de infecție se tratează cu antibiotice, însă cele de sinteză vin cu multe riscuri și efecte adverse pentru făt. Cel mai eficient și sigur tratament este cu antibiotice naturale, pe bază de plante.
Pentru a trata o infecție urinară, e indicat să se acționeze pe trei planuri:
Se administrează antibiotice
Cele pe bază de uleiuri esențiale sunt cele mai bune antibiotice naturale, însă nu se recomandă în sarcină din cauza posibilelor efecte de stimulare a contracțiilor uterine. Femeilor însărcinate sau celor care alăptează li se recomandă capsule Mami Biosept cu pulberi sau extracte din plante medicinale (încapsulate) pe bază de merișor, afine, frunze de măslin, muguri de plop, lichen de piatră, turmeric. Tratamentul se ia pe perioade scurte, de 4-5 zile.
Se consumă multe lichide
Lichidele spală căile urinare și a elimină toxinele/bacteriile. Ceaiurile din plante cu acțiune antibiotică, antiseptică, antispastică și antiinflamatoare se pot administra atât la nevoie, cât și preventiv, fără riscul apariției unor complicații. Poți bea ceai de codițe de cireșe, un excelent diuretic și antiinflamator, sau ceai de coada calului, care susține funcția excretorie a rinichilor și tratează cistitele, e antiseptic, cicatrizant, diuretic, remineralizant. Ceaiurile de mușețel și gălbenele sunt panaceu universal, n-au cum să-ți facă rău.
Se stimulează imunitatea organismului
Prin administrarea de plante bogate în vitamine și minerale organismul se imunizează. Mănâncă fructe de pădure și bea ceai/suc de merișoare, celebru pentru puterea lui de a trata infecțiile urinare. Este diuretic, antiseptic, are proprietăţi antiinflamatoare, astringente, crește aciditatea urinei, fapt care împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor care provoacă infecţia. În plus, conține multă vitamina C, care crește imunitatea și ajută organismul să lupte cu infecția. Pe acest principiu, este bine să consumi și alte fructe și legume bogate în vitamina C, precum pătrunjelul, ardeiul gras, kiwi, afinele. Tot pentru întărirea imunității și aport de lichide mai poți bea ceaiuri de echinacea și ghimbir.
Pe lângă toate acestea, se mai pot face spălături externe cu infuzii din plante medicinale (de mușețel, coada șoricelului sau gălbenele, care au proprietăți antiinfamatoare și emoliente). Poți să faci spălături externe și cu apă călduță în care ai pus puțin bicarbonat de sodiu, însă nu prea des, pentru că bicarbonatul usucă pielea.
Cum previi infecțiile urinare în sarcină?
Nu amâna nevoia de a merge la toaletă. Urina care stagnează în vezică favorizează înmulțirea bacteriilor.
Spală-te pe mâini și înainte de a merge la toaletă, nu doar după, așa cum face toată lumea. De altfel, pentru sănătatea intimă, e mult mai important să te speli înainte, pentru a nu te atinge în zona intimă cu mâinile murdare de pe clanțe, tastatură, portmoneu, telefon și orice altceva ai mai atins anterior.
Șterge-te din față în spate, nu invers, pentru a nu aduce microorganismele din zona anusului în uretră.
Atenție la toaletele publice! Sunt un focar de mizerie. Nu te așeza niciodată pe colacul vasului de toaletă și ai grijă ce atingi cu mâinile.
Poartă doar lenjerie de bumbac și evit-o pe cea sintetică.
Istoric, oamenii au folosit plante aromatice pentru efectele lor calmante și de influețare a stării de dispoziție, iar cercetările contemporane au susținut aceste practici, demonstrând că uleiurile esențiale oferă un spectru larg de psihoactivitate. Aromaterapia este o metodă simplă, sigură, rentabilă, care poate reduce atât stresul acut, cât și cel cronic. Inhalarea unui ulei esențial relaxant în situații stresante poate ajuta un pacient cu stres acut.
Uleiul esențial de cistus întâlnit sub denumirea de labdanum este utilizat în aromaterapie pentru efectul neurotonic, reglator neurovegetativ, antidepresiv și este eficient în distonia neurovegetativă. Are acțiune de restaurare a echilibrului interior: fizic, biologic, imunitar, emoțional și psihologic [1].
Un studiu pilot a analizat efectele inhalării uleiului esențial de bergamot asupra sănătății mintale și dispoziției, măsurate de scala de afectare pozitivă și negativă, într-un centru de tratament pentru sănătate mintală la 57 pacienți. Expunerea timp de 15 minute la ulei esențial de bergamot a condus la instalarea unei stări de dispoziție pozitive ale participanților în comparație cu grupul de control, sugerând astfel faptul că aromaterapia cu ulei de bergamot poate ajuta la optimizarea sănătăţii mintale şi la dobândirea stării de bine [2].
Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul anxiolitic al uleiului esențial de lemongrass la voluntarii sănătoși expuși unei situații anxiogene. 40 de bărbați au fost incluși în studiu și au inhalat uleiul esențial de lemongrass, în comparație cu alt ulei sau apă distilată și au fost supuși unui model experimental de anxietate. Persoanele expuse la uleiul esențial de lemongrass au prezentat o reducere a stării de anxietate imediat după administrarea tratamentului și s-au recuperat complet în 5 minute, spre deosebire de grupul de control [3].
Aceste uleiuri esențiale, menționate mai sus, se regăsesc în produsul Distonoplant ulei, sub forma de roll-on cu aplicare ușoară, alături de uleiurile esențiale de lavandă, șerlai, tămâie, vetiver, cedru de Virginia și mușețel roman, recomandat pentru reducerea stărilor de agitație și instalarea stării de calm în situații de stres.
Bibliografie
1.Faucon M. Traité d’aromathérapie scientifique et médicale – Les huiles essentielles – Fondements et aides à la prescription. 3e edition. 2017, p444-445.
2.Han X, Gibson J, Eggett DL, Parker TL. Bergamot (Citrus bergamia) Essential Oil Inhalation Improves Positive Feelings in the Waiting Room of a Mental Health Treatment Center: A Pilot Study. Phytother Res. 2017;31(5):812‐816. doi:10.1002/ptr.5806
3.Goes TC, Ursulino FR, Almeida-Souza TH, Alyes PB, Teixeira-Silva F. Effect of Lemongrass Aroma on Experimental Anxiety in Humans. J Altern Complement Med. 2015 Dec;21(12):766-73. doi: 10.1089/acm.2015.0099. Epub 2015 Sep 14.
Medicul arab Avicenna (secolul XI) a lăudat roiniţa pentru întărirea vitalității și eliminarea melancoliei. În trecut, mai multe farmacii de plante au atribuit și ceaiului de roiniţă nu numai efecte benefice generale asupra creierului, ci și îmbunătățiri specifice de memorie (Coghan, 1584; Evelyn, 1699). Boerhaave (1739) recomandă roiniţa ca pe un tratament invigorant pentru tulburările nervoase. În 1938 Madaus confirmă că Melissa are un efect de întărire a nervilor, anti-spasmodic și revigorant, în special asupra creierului şi inimii.
Rapoartele contemporane sugerează că, pe lângă faptul că posedă proprietăți spasmolitice și antibacteriene, roiniţa poate modula o serie de manifestări comportamentale, cu indicații care includ administrarea ca sedativ ușor, în somn tulburat și pentru atenuarea simptomelor tulburărilor nervoase, inclusiv reducerea excitabilității, anxietății și stresului (Kommission E Monograph, 1984; Bisset și Wichtl, 1994).
Din 1991 apar studii publicate, precum cel realizat de Soulimani şi colab., care susţin că proprietățile sedative ale M. officinalis care stau la baza utilizării tradiționale, au fost confirmate pentru doze mici prin scăderea parametrilor comportamentali măsurați. Cu doze mari, s-a obținut o activitate analgezică periferică prin reducerea durerii induse.
Mai departe, după ce într-un studiu anterior a fost demonstrat că un extract comercial de Melissa a dus la creșterea calmului în funcţie de doză, în 2003 Kennedy şi colab. au arătat, într-un alt studiu, că cele mai notabile efecte cognitive și de dispoziție ale administrării roiniţei au fost performanțele îmbunătățite ale memoriei și creșterea „calmului”. Aceste rezultate sugerează că dozele de Melissa officinalis la, sau peste valoarea maximă folosită în studiu (1,6 g), pot îmbunătăți performanțele cognitive și starea de spirit.
Un articol publicat în jurnalul Fitoterapia, în numărul din iunie 2005, arată că atunci când este utilizată în ceaiuri din plante, roiniţa își păstrează proprietățile arătate în medicina tradițională. Astfel, în această formă, roiniţa este considerată o plantă importantă folosită pentru a ajuta spasmele tractului digestiv și în special în distonia neuro-vegetativă.
Mai mult, în 2009, López şi colab. arată că roiniţa manifestă efect neuroprotector datorită activităţii sale antioxidante semnificative.
În 2011 Cases şi colab. au arătat într-un studiu, pentru prima dată, că administrarea cronică de roiniţă ameliorează efectele legate de stres.
Date farmacologice indică faptul că uleiul esențial de roiniţă are proprietăți putative anti-agitație la om.
Un review publicat în 2016 concluzionează că studiile farmacologice moderne au validat multe dintre utilizările tradiționale ale roiniţei. Datele analizate au relevat faptul că roiniţa este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de afecţiuni, în special anxietatea și unele alte afecțiuni ale SNC.
Mai recent, în 2018, Haybar H şi colab., în 2018 au arătat că 8 săptămâni de administrare a unui supliment de roiniţă 3 g, poate reduce depresia, anxietatea, stresul și tulburarea de somn la pacienții cu angină cronică iar Heydari şi colab. au demonstrat că Melissa officinalis poate reduce simptomele psihosomatice, tulburarea de somn și anxietatea, depresia și tulburarea funcției sociale la adolescenți.
În dorinţa de a aprofunda mecanismele de acţiune care stau la baza efectelor roiniţei, în 2020, Ghazizadeh și colab. arată că extractul hidro-alcoolic de roiniţă inhibă anxietatea și depresia prin prevenirea stresului oxidativ central și a apoptozei.
Recent, medicamentele pe bază de plante au fost utilizate pentru tratamentul unei varietăți de afecţiuni, incluzând afecțiuni neuro-comportamentale, datorită siguranței, eficacității, acceptabilității culturale și a efectelor secundare reduse.
Lippia citriodora a fost folosită pe scară largă în industria alimentară și. Frunzele de lemon verbena sunt utilizate în alimente ca agenți aromatizanți, dar au o lungă istorie de utilizare tradițională ca sedativ și pentru tratamentul insomniei în diferite societăți.
Diferite proprietăți benefice ale plantei au fost raportate atât în sistemele de medicină tradițională, cât și în cele moderne. Printre altele, frunzele acestei plante sunt utilizate pentru tratamentul durerilor neuropatice și stomacale, amețelilor, durerilor de cap, ca somnifer, în anemie, migrene (Pascaul și colab., 2001). Mai mult, studiile farmacologice au indicat faptul că frunzele de lemon verbena prezintă proprietăți diferite, inclusiv antioxidante (Lenoir și colab., 2011), antinociceptive și antiinflamatorii (Mehrabizadeh Honarmand et al., 2011).
Conform mai multor investigații, lemon verbena și constituenții săi principali prezintă efecte neuroprotectoare puternice. În studiile recente, s-a dovedit că stresul oxidativ este asociat cu tulburări neuro-comportamentale, cum ar fi anxietatea și depresia (Bouayed et al., 2009).
Rezultatele studiului realizat de Razavi şi colab. în 2017 sugerează că atât extractele etanolice cât și cele apoase de lemon verbena, precum și verbascosidele din compoziţia sa prezintă efecte anxiolitice, sedative și relaxante musculare. Studiul mai afirmă că mecanismul efectelor sedative și anxiolitice ale acestei plante poate fi parțial datorat interacțiunii cu receptorii GABAA.
Busuiocul are o tradiţie însemnată de utilizare medicinală.
Lonicerus (1564) prezenta busuiocul, printre altele, ca întăritor al creierului și al inimii, folosindu-l în amețeli și melancolie. Apoi Haller (1755) i-a atribuit o putere de întărire a nervilor, ușor anestezică și de calmare a durerilor. Meyer (1935) numește infuzia de busuioc ca agent calmant pentru afecțiuni nervoase, iar Leclerc o recomandă împotriva spasmelor gastrice care apar în dispepsia de origine nervoasă. Cadéac și Meunier (1889) atribuie uleiului esențial de busuioc proprietatea de a reduce activitatea de inervație cefalorahidiană. Potrivit acestora, acesta trebuia clasificat în categoria uleiurilor esențiale anestezice.
Digital Herbarium and Drog Atlas (Farkas şi colab., 2014) prezintă busuiocul ca fiind utilizat împotriva problemelor cardiace nevrotice.
Încercând să demonstreze în prezent, în mod ştiinţific tradiţia busuiocului, în 2011, Bora şi colab., amintind că busuiocul a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul anxietății, bolilor cardiovasculare, durerilor de cap, durerii nervoase, ca antispastic și antiinflamator și utilizat într-o varietate de afecțiuni neurodegenerative, arată în studiul realizat de ei un potenţial neuroprotector al acestuia.
Un studiu realizat în 2015 de Rabbani şi colab. mai face un pas în justificarea utilizărilor tradiţionale şi arată potenţialul anxiolitic și sedativ al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial de busuioc. Principalele componente ale uleiului esențial al acestei plante sunt geranialul, neralul, oxidul de cariofilenă și metil cavicolul.
PASSIFLORA
Fiind o specie originară în continentul american, Passiflora a fost introdusă în medicina ştiinţifică în 1839 sau 1840 de Dr. L. Phares, din Mississippi, care, în New Orleans Medical Journal, înregistrează unele studii ale remediului. Medicii americani din secolele XIX-XX considerau că acţiunea plantei se exercită în principal asupra sistemului nervos, remediul găsind o aplicație largă în tulburările spasmodice și ca agent producător de odihnă. Era considerată deosebit de utilă pentru a alina neliniștea și a depăși. S-a dovedit deosebit de utilă în insomnia sugarilor și a bătrânilor. Se preciza că oferă somn celor care muncesc sub efectele grijilor sau suprasolicitării mentale, ameliorează simptomele nervoase cauzate de iritabilitate nervoasă. Se considera că somnul indus de pasiflora este un somn liniștit, odihnitor, iar pacientul se trezește liniștit și reîmprospătat.
Phares (1867) s-a referit mai întâi la efectul analgezic al florii pasiunii. Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (1904) care a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în tratamentul insomniei.
În manualele de fitoterapie utilizările medicinale tradiționale ale Passiflora incarnata includ utilizarea ca un sedativ în neurastenie, distonie neurovegetativă, insomnie, stări de anxietate, neliniște și tulburări nervoase (Dhawan et al, 2001; Bisset, 1994).
Publicţia Ethnobotony, the leaves of life, a lui Derek Johnson, apărută în 2018, şi care reprezintă o experiență a acestuia de peste trei decenii în predarea, cercetarea și practicarea medicinei naturiste, prezintă indicaţiile passiflorei, printre altele, în anxietate, probleme gastro-intestinale cu origine nervoasă, insomnie, stres, tensiuni nervoase, distonie neurovegetativă, stări de epuizare.
O lucrare ştiinţifică realizată în 2018 şi care oferă o actualizare de 10 ani a unei revizuiri sistematice mai vechi (2007) a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, probleme obsesiv-compulsive, afective sezoniere, bipolare, psihotice, fobice, somatoforme și hiperactivitate cu deficit de atenție, care cuprind atât dovezi farmacologice cât și clinice ale activității psihotrope, a relevat probele clinice pentru 11 plante în 11 tulburări psihiatrice. Astfel, această lucrare a arătat că există dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea speciei Passiflora, pe lângă alte 10 plante, aducând încă o dată susţinerea ştiinţifică pentru utilizările sale tradiţionale.
Florile de lavandă sunt deja un agent nervin încercat și testat de la Paracelsus încoace, lăudat ca remediu calmant al inimii.
Cadéac și Meunier (Contribution a l’étude physiologique de l’essence de lavande, 1890) au arătat că uleiul esenţial de lavandă, în doze terapeutice, acționează ca un calmant, amorțește sensibilitatea, reduce excitabilitatea reflexă , scade ușor temperatura, la fel ca și energia contracțiilor inimii.
Uleiul esenţial de lavandă este şi acum unul dintre uleiurile utilizate frecvent aromaterapie pentru a reduce anxietatea și durerea.
În medicina tradiţională lavanda este în general considerată un nervin ușor care este deosebit de popular folosit în migrene. Este prescrisă pentru neurastenie, vertij, palpitații nervoase, excitare nervoasă generală, isterie, convulsii, leșin și insomnie.
Lavanda este folosită în fitoterapie ca sedativ, narcotic, antiinflamator și antidepresiv (Khalil și colab., 2019). Linaloolul și linalool acetatul din lavandă stimulează sistemul parasimpatic, provocând efecte sedative și narcotice (Karadag și colab., 2017). Aroma de lavandă stimulează de asemenea undele alfa în creier (Afriani și Rahmawati, 2019). Studiile au a arătat că efectul uleiului de lavandă sub formă de aromaterapie pe anxietate este similar cu efectele medicamentelor anti-anxietate. Clorodiazepoxidul a fost comparat cu uleiul de lavandă și s-a constatat că ambele au efecte similare în anxietate. Într-un alt studiu, efectul uleiului de lavandă asupra anxietăţii a fost comparat cu lorazepamul și s-a constatat că uleiul de lavandă era mai eficient decât lorazepamul (Fernandez și colab., 2018).
Studiile au mai arătat efectul pozitiv al uleiului de lavandă asupra anxietății cauzate de naștere (Mirzaei și colab., 2015, Tafazoli și colab., 2011), intervenţii chirurgicale (Braden și colab., 2009), stomatologice (Lehrner și olab., 2005, Zabirunnisa și colab., 2014), chirurgia sânului (Beyliklioğlu și Arslan, 2019) și sternotomie (Khalil și colab., 2019).
Rezultatele celui mai recent studiu asupra efectelor lavandei au arătat că biopsia măduvei osoase este asociată cu anxietatea, iar mirosul aromelor de lavandă este eficient în reducerea anxietății la pacienții supuși acestei proceduri. Acest parfum poate fi utilizat de echipa de tratament în clinici de hematologie și oncologie pentru a reduce anxietatea cauzată de biopsia măduvei osoase (Abbaszadeh şi colab. 2020).
În zilele noastre bacteriile au devenit o problemă medicală deoarece tot mai multe tulpini devin rezistente la antibiotice și în viitorul apropiat nu vor fi disponibile medicamente eficiente pentru tratarea acestor infecții. Problema rezistenței a apărut datorită abuzului de antibiotice. La noi foarte mulți oameni merge la medic și solicită un antibiotic când suferă de răceală sau gripă, sau şi mai greşit, se autotratează neştiind că acești compuși antibacterieni sunt inutili în infecţiile respiratorii virale.
În căutarea unor noi substanţe antibiotice la ora actuală există un interes crescut pentru cerecetarea proprietăților antimicrobiene ale extractelor din plante medicinale şi în special pentru uleiurile esențiale.
Un studiu publicat în anul 2018 în Revista Americană de Cercetări Microbiologice a investigat activitatea antimicrobiană a uleiului esenţial de Tea tree. Acesta a fost testat pe zece bacterii patogene: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Aeromonas hydrophila, Escherichia coli, Streptococcus pneumoniae, Bacillus subtilis, Kleillieliacus și pneumonia. Eficacitatea sa a fost comparată cu cea a uleiului esenţial de eucalipt, a uleiului esenţial de Lemongrass și cu cea a antibioticelor convenționale. După 24 de ore de incubație, uleiul esenţial de Tea tree a prezentat un efect antibacterian de minim 96,94% împotriva E. coli și de maxim 100% împotriva a șapte bacterii din zece selectate pentru acest studiu, în timp ce uleiul de eucalipt şi cel de Lemongrass au avut o activitate mai redusă, doar asupra a cinci bacterii din zece. Uleiul esenţial de Tea tree a fost eficient împotriva tuturor bacteriilor testate, în schimb dintre cele nouă antibiotice selectate doar două au acţionat asupra tuturor celor 10 bacterii luate în studiu. [1]
O serie de alte cercetări vin să susţină şi ele utilizarea uleiului esenţial de Tea tree ca antibiotic şi antiviral natural în patologia infecţioasă, printre care şi în infecţiile respiratorii. [2]
1.Sinthia Kabir Mumu, M. Mahboob Hossain. Antimicrobial Activity of Tea Tree oil against Pathogenic Bacteria and Comparison of Its Effectiveness with Eucalyptus Oil, Lemongrass Oil and Conventional Antibiotics. American Journal of Microbiological Research, 2018, Vol. 6, No. 3, 73-78
2. Carson CF, Hammer KA, Riley TV. Melaleuca alternifolia (Tea Tree) Oil: a Review of Antimicrobial and Other Medicinal Properties. Clinical Microbiology Reviews. 2006;19(1):50-62. doi:10.1128/CMR.19.1.50-62.2006.
Sistemele medicinale tradiționale bazate pe utilizarea de remedii din de plante joacă încă un rol important în sistemul de îngrijire a sănătății. În ultimele decenii, plantele medicinale au obținut o acceptare mai largă datorită percepției că ele sunt produse naturale şi au efecte secundare mai reduse și o eficacitate îmbunătățită faţă de omologii lor sintetici. Farmacologic, diverse produse pe bază de plante au activități bactericide, virucide, fungicide, dar ele manifestă multe alte activități printre care acţiune antiinflamatoare, antimicrobiană, spasmolitică, sedativă, analgezică, anestezică local etc. [1]
Cuișoarele sunt mugurii florali uscaţi colectaţi de la specia Syzygium aromaticum, aparținând familiei Myrtaceae, şi care este indigenă în insulele Maluku din Indonezia, dar recent a fost cultivată în diferite zone din întreaga lume.
Acesta era deja obținut în secolul al XV-lea, iar în secolul al XIX-lea a fost identificat în el eugenolul. În prezent, au fost identificate aproximativ 100 componente biochimice ale acestui ulei esenţial. Componenta dominantă a uleiului esenţial din cuişoare este eugenolul, al cărui conținut poate urca până la 95%.
Problemele de rezistență la agenții patogeni, precum și reziduurile toxice ale majorităţii medicamentelor antimicrobiene disponibile în comerț slăbesc mult abordările curative și de protecție eficiente [2,3,4]. Prin urmare, este clar că dezvoltarea de noi și eficiente opțiuni de tratament antimicrobian este vitală pentru îmbunătățirea tratamentului și controlului bolilor. Cuişoarele constituie un remediu binecunoscut și semnificativ, datorită eficacității farmacologice largi [5]. Han și Parker [2] au dezvăluit activitățile antivirale, antimicrobiene, antifungice, anticanceroase, antioxidante și antiinflamatorii ale uleiului esenţial de cuişoare și ale principalul său component activ, eugenolul.
S-a dovedit că compușii din uleiul esenţial de cuişoare pot distruge peretele și membrana celulară a microorganismelor, pot trece prin membrane citoplasmatice sau intră în celule și apoi inhibă sinteza corespunzătoare de ADN și proteine [6].
Farmacologic, a fost examinată activitatea cuişoarelor asupra unor paraziți și microorganisme patogene diverse, incluzând bacterii patogene, Plasmodium, Babesia, paraziți Theileria, Herpes simplex și virusurile hepatitei C. Mai multe rapoarte au documentat activitatea antiseptică, antiinflamatoare, antivirală, antifungică și antibacteriană a eugenolului împotriva mai multor bacterii patogene, inclusiv Stafilococcus epidermidis și S. aureus rezistente la meticilină. Mai mult, eugenolul a arătat o potențială eficacitate letală împotriva înmulțirii diferiților paraziți, inclusiv Giardia lamblia, Fasciola gigantica, Haemonchus contortus și Schistosoma mansoni. [1]
În alte studii ştiinţifice s-a arătat că uleiul esenţial de cuişoare a prezentat o activitate bacteriostatică puternică la concentrații de 0,03–0,05% și activitate bactericidă la concentrații de 0,04–0,1% faţă de microorganisme precum S. aureus, L. monocytogenes, S. enteritidis, C. jejuni și E. coli. Activitatea sa antibacteriană s-a manifestat, de asemenea, şi în cazul Yersiniaenterocolitica și a 5 tulpini de Salmonella enteritidis izolate în spital. Uleiul esenţial de cuişoare a fost puțin mai slab decât scorțișoara EO în raport cu tulpinile de bacterii care atacau sistemul respirator uman, precum K. pneumoniae, Haemophilus influenzae, Streptococcus agalactiae și S. Pyogenes, dar a fost cel mai activ pe 9 tulpini de bacterii Gram-pozitive, 4 bacterii Gram-negative și 7 tulpini de mucegai. Schmidt și colab. (2007) au efectuat un studiu în care uleiul esenţial de cuișoare bogat în eugenol a fost activ împotriva a 38 de tulpini de Candida albicans. [7]
Uleiul esențial de cuișoare se găsește în produsul 100% natural, capsule moi Biomicin și Biomicin forte, dedicate persoanelor cu infecții respiratorii bacteriene.
Bibliografie
[1] Gaber El-Saber Batiha et al.. 2020, Syzygium aromaticum L. (Myrtaceae): Traditional Uses, Bioactive Chemical Constituents, Pharmacological and Toxicological Activities, Biomolecules. 2020 Jan 30;10(2). pii: E202. doi: 10.3390/biom10020202. PMID:32019140. PMCID: PMC7072209
[2] Han X., Parker T.L. Anti-inflammatory activity of clove (Eugenia caryophyllata) essential oil in human dermal fibroblasts. Pharm. Biol. 2017;55:1619–1622. doi: 10.1080/13880209.2017.1314513. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
[3] Pappas P.G., Alexander B.D., Andes D.R., Hadley S., Kauffman C.A., Freifeld A., Anaissie E.J., Brumble L.M., Herwaldt L., Ito J., et al. Invasive fungal infections among organ transplant recipients: results of the Transplant-Associated Infection Surveillance Network (TRANSNET) Clin. Infect. Dis. 2010;50:1101–1111. doi: 10.1086/651262. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
[4] Rapp R.P. Changing strategies for the management of invasive fungal infections. Pharmacotherapy. 2004;24:4S–28S. doi: 10.1592/phco.24.3.4S.33151. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
[5] Bouchentouf S., Said G., Noureddine M., Hocine A., Angelika B.A. A note study on antidiabetic effect of main molecules contained in clove using molecular modeling interactions with DPP-4 enzyme. Int. J. Comput. Theor. Chem. 2017;5:9–13. [Google Scholar]
[6] Cui H., Zhang C., Li C., Lin L. Antimicrobial mechanism of clove oil on Listeria monocytogenes. Food Control. 2018;94:140–146. doi: 10.1016/j.foodcont.2018.07.007. [CrossRef] [Google Scholar]
[7] Katarzyna Wińska, Wanda Mączka, Jacek Łyczko, Małgorzata Grabarczyk, Anna Czubaszek, and Antoni Szumnz. Essential Oils as Antimicrobial Agents—Myth or Real Alternative? Molecules. 2019 Jun; 24(11): 2130. Published online 2019 Jun 5. doi: 10.3390/molecules24112130
Acestea au proprietăți dovedite împotriva infecțiilor virale, bacteriene și fungice și pot trata o gamă largă de afecțiuni. Un exemplu de astfel de ulei esențial este tea tree, considerat a fi unul dintre cele mai neiritante uleiuri antiseptice. Este utilizat în special în cosmetică pentru acțiunea antimicrobiană asupra pielii; conține în principal terpinen-4-ol, component majoritar cu acțiune antivirală.
Studiile au cercetat efectul antiviral al uleiului esențial de tea tree și mecanismul de acțiune asupra virusului gripal A subtipul H1N1. Rezultatele studiului au arătat că replicarea virală a fost inhibată în mod semnificativ la adăugarea uleiului esențial în termen de 2h de la infecție, ceea ce indică o interferență cu o etapă timpurie a ciclului de replicare al virusului gripal. Astfel, uleiul esențial de tea tree este eficient împotriva infecției gripale.
Un alt ulei esențial cu proprietăți antimicrobiene puternice este cel de scorțișoară, acesta conține aldehida cinamică. S-a investigat efectul acestui component natural asupra virususului gripal A in vitro și in vivo la șoarecii infectați. S-a demonstrat că aldehida cinamică acționează împotriva virusului, și anume inhibă sinteza de proteine. La șoarecii infectați cu virusul gripal, administrarea uleiului esențial a condus la
creșterea ratei de supraviețuire până la 100%, față de 20% rata de supraviețuire a șoarecilor infectați, fără tratament. Acest studiu susține indicația uleiului esențial de scorțișoare în infecțiile respiratorii acute.
Aceste ingrediente le regăsim împreună în gelul de mâini Biosept, cu rol antiseptic și igienizant al mâinilor.
Bibliografie
Garozzo A, Timpanaro R, Stivala A, Bisignano G, Castro A. Activity of Melaleuca alternifolia (tea tree) oil on Influenza virus A/PR/8: study on the mechanism of action. Antiviral Res. 2011;89(1):83–88. doi:10.1016/j.antiviral.2010.11.010
Hayashi K, Imanishi N, Kashiwayama Y, et al. Inhibitory effect of cinnamaldehyde, derived from Cinnamomi cortex, on the growth of influenza A/PR/8 virus in vitro and in vivo. Antiviral Res. 2007;74(1):1‐8. doi:10.1016/j.antiviral.2007.01.003
Grija la igienă a devenit, în aceste vremuri, la fel de importantă ca toate celelalte lucruri pe care le facem pentru sănătatea noastră: mâncăm corect și echilibrat, ne hidratăm, facem sport, dormim, ne facem analize de rutină. Da, igiena este esențială căci previne contaminarea cu virusuri și bacterii. Care sunt căile de contaminare? Prin aer și prin atingerea suprafețelor murdare, apoi ducerea mâinilor la nas, ochi și gură. Mâinile, obiectele pe care le folosim și aerul din încăperi pot fi purificate cu ajutorul uleiurilor esențiale.
Știm despre uleiurile esențiale că se folosesc în aromaterapie, că sunt remediu de bază în inhalații, că se folosesc atât intern, cât și extern și că tratează o paletă largă de afecțiuni. Sunt celebre pentru efectului lor antiviral, antibacterian, antibiotic natural. Tocmai de aceea, medicii și cercetătorii au considerat că putem apela la uleiurile esențiale pentru o mulțime de alte nevoi. Din ele putem prepara un senzațional dezinfectant pentru mâini, apă de gură, soluție pentru igienizarea suprafețelor sau pentru purificarea aerului din încăpere.
Cum prepari un dezinfectant natural de mâini
Amestecă, în proporții egale, ulei de scorțișoară, de oregano, de lămâie și de mentă, într-o bază de ulei de cocos. Vei obține o soluție antibacteriană naturală, frumos mirositoare. Spre deosebire de gelurile dezinfectante din comerț, care atacă pielea atunci când sunt folosite în exces, soluția naturală hidratează mâinile și nu are contraindicații. Există geluri naturale gata preparate, cum ar fi gelul Biosept, prin combinarea mai multor uleiuri esențiale, în bază de glicerină și aloe vera.
Uleiurile esențiale dezinfectează suprafețele
Curățarea suprafețelor pe care le atingem este la fel de importantă ca spălatul pe mâini. Studiile arată volanul mașinii este de 9 ori mai murdar decât colacul vasului de toaletă, peste 90% din telefoanele mobile sunt pline de microbi, la fel și cheile, portofelul, cardul sau tastatura calculatorului. Aceste suprafețe trebuie frecvent igienizate, iar cele mai bune soluții sunt cele naturale, pe bază de uleiuri esențiale. Cu ele nu vei da greș. Se pun într-o sticlă cu pulverizator câteva picături de ulei de cuișoare, de lămâie, de lanvandă, de Ti-tree și de bergamot (poți să-ți faci propriile combinații), se completează cu puțină apă și cu alcool etilic, se agită bine, apoi se pulverizează pe mobilă și pe pardoseală. Telefonul, portofelul, geanta, mânerele ușilor și alte obiecte pe care le folosești zilnic se curăță cu o lavetă moale înmuiată în această soluție pe bază de uleiuri esențiale. Astfel de soluții sau spray-uri purificatoare se găsesc gata preparate, cum ar fi spray-ul Biosept, în farmacii și în magazinele naturiste.
Din ulei esențial îți poți prepara apă de gură
Când simți nevoia să-ți clătești gura cu ceva plăcut mirositor, care neutralizează bacteriile, prepară-ți singur cea mai naturală apă de gură! Amestecă într-un pahar cu apă câteva picături de ulei de lavandă, de mentă, de eucalipt, de portocale. Soluția se poate pune într-o sticluță mică pe care o poți purta cu tine în geantă.
Pentru purificarea aerului din încăperi
O persoană bolnavă care strănută sau tușește împrăștie în jur, în aer, zeci de mii de particule invizibile de microbi. Aerul condiționat angrenează și el în aer microbi, acarieni. Aceștia ar putea fi distruși tot cu ajutorul uleiurilor esențiale. Amestecă lavandă, cuișoare, mentă, cimbru, busuioc, eucalipt, pin etc. (combină 2-3 uleiuri, în funcție de ce ai în casă), pune amestecul într-o sticluță cu pulverizator și aplică 6-8 pufuri în aer, în cele 4 colțuri ale camerei. Apoi închide ușa și lasă să acționeze circa 30 de minute. Uleiurile esențiale se mai pot folosi în lampa de aromaterapie, având aceleași beneficii: distrug agenţii patogeni, dezinfectează, calmează, uşurează respiraţia.
Răcești des și te vindeci greu? Faci infecții urinare repetate, micoze bucale, herpes? Te simți în permanență obosit? Toate acestea sunt semne că sistemul tău imunitar este slăbit și că, implicit, ești vulnerabil în fața virusurilor și bacteriilor. Ia urgent măsuri! Cu doar câteva mici schimbări în stilul tău de viață, vei putea spune adio bolilor.
Nu te mai stresa!
Ușor de zis, dar și de făcut, cu puțin exercițiu și câteva ajutoare din natură. Există plante care, datorită zecilor de principii active conținute, reușesc să echilibreze sistemul nervos vegetativ, să stimuleze funcțiile naturale ale organismului pentru a face față solicitărilor, mențin starea de calm și îmbunătățesc calitatea somnului. Printre acestea: vinarița, teiul, șerlai, schinduful, valeriana și passiflora. Se pot consuma sub formă de ceai sau capsule.
Dormi mai mult
În timpul somnului creşte nivelul de globule albe, care au rol imunologic. Un organism obosit nu va avea putere să lupte cu bacteriile şi virusurile care îl atacă, tu te vei simţi slăbit, vulnerabil, fără energie. Fă-ți un program de somn, cu ore stricte de culcare și de trezire, și nu te abate de la el.
De evitat
Evită alcoolul, fast-food-ul, dulciurile și alimentele intens procesate, care aduc în corpul tău numai chimicale. În schimb, obișnuiește-te să consumi cât mai multe fructe și legume bogate în antioxidanți și vitamine (în special din gama B, C, A, E). Introdu în alimentație uleiurile presate la rece, peștele, fructele oleaginoase, cerealele integrale, iaurturile și produsele stupului.
Fă sport
Şi, de preferat, în aer liber. În timpul mişcării, se îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, iar celulele din corp se oxigenează mai bine. Chiar şi o simplă plimbare prin parc creşte nivelul de endorfine, responsabile cu starea de bine.
Apelează periodic la suplimente nutritive imunostimulatoare
Acestea se găsesc în magazinele naturiste sub formă de ceaiuri medicinale, tincturi, siropuri și uleiuri esențiale. Nu trebuie neapărat să faci o cură, dacă nu-ți dorești sau nu ai răbdare. Poți doar să le ai în casă și, dacă în fiecare zi consumi câte ceva bun și sănătos, în timp se va vedea diferența.
Mulți fumători tușesc permanent și nu se îngrijorează. Cred că tusea lor e o consecință normală a fumatului. Dar e normal să tușești pe termen lung? Știi care sunt efectele și riscurile?
De ce apare tusea?
Tusea este adesea asociată cu răceala și gripa. Nu și în cazul fumătorilor. Tusea lor nu are neapărat legătură cu vreo infecție respiratorie, ci poate fi o consecință directă a fumului asupra gâtului și plămânilor. Explicația este aceea că, atunci când fumezi, aduci în corp substanțe toxice, iritante, care afectează în primul rând căile respiratorii. Organismul se simte atacat și pompează în zona afectată mai mult sânge, care transportă substanțe menite să lupte cu invadatorii. Țesuturile pline de sânge, însă, se inflamează, iar canalele pe care circulă aerul de îngustează. Inflamația produce mucus care, din cauza congestiei, rămâne blocat. El trebuie eliminat prin expectorație și aici intervine tusea.
E periculoasă?
Conform studiilor, un fumător din șapte se confruntă cu această problemă. Din păcate, mulți o consideră normală, ca o consecință a viciului lor, și nu iau măsuri, nu își fac investigații. Potrivit prof. dr. Teodor Horvat, medic primar chirurgie toracică, citat de jurnalul.ro, foarte frecventă este tusea de dimineață, numită tuse tabagică. Ea curăță bronhiile după o noapte în care se adună secreții. Tusea aceasta cu expectorații e un simptom îngrijorător, înseamnă că bronhiile sunt dilatate și acolo băltesc secreții.
În plus, atunci când mucusul în exces rămâne blocat în plămâni, bacteriile se înmulțesc și cauzează infecții. Dacă nu iei măsuri și nu rărești țigările, poți provoca daune la nivelul plămânilor, îți vei slăbi sistemul imunitar și vei dezvolta complicații chiar și după o răceală banală. Dacă tusea de dimineață se continuă și pe parcursul zilei, este semnalul de alarmă din partea unei afecțiuni care se instalează încet și sigur. Medicii avertizează că poate fi vorba chiar despre cancer pulmonar, maladie care curmă anual viața a circa 30.000 de români.
Tusea, fumatul și răceala au, totuși, legătură între ele – fumătorii sunt mai predispuși îmbolnăvirii. Asta deoarece fumul de țigară scade imunitatea, usucă gâtul, inflamează sinusurile, distruge cilii din fosele nazale, acei perişori responsabili de curăţarea căilor respiratorii de germeni şi virusuri. Astfel, fumătorii răcesc mai des și se vindecă mai greu.
Ce e de făcut?
Nu îți vom spune să te lași de fumat. Este o decizie pe care doar tu o poți lua. Îți recomandăm doar să-ți protejezi mai atent gâtul cu remedii emoliente, antiinflamatoare, cicatrizate și expectorante. Cele mai bune plante în acest sens sunt: pătlagina, nalba mare, lumânărica, teiul, scaiul vânăt, mugurii de pin, de plop, cimbrul și cimbrișorul. De asemenea, e necesar să consumi mai multe fructe, legume, ceaiuri și siropuri bogate în vitamina C și antioxidanți, care contracarează deteriorarea celulelor provocată de fumul de țigară. Dacă vrei să reduci numărul ţigărilor, ceaiul de valeriană îţi vine în ajutor. El te linişteşte şi ajută organismul să scape de pofta de nicotină. Ghimbirul scade, de asemenea, din dorinţa de a fuma, dacă ronţăi o bucăţică proaspătă. Ceaiurile de pedicuţă şi de eucalipt scad și ele dependenţa de tutun.
Este una din cele mai cunoscute plante folosite în gastronomie, dar şi în fitoterapie datorită numeroaselor acţiuni benefice pentru sănătatea omului. În scop terapeutic se utilizează partea aeriană înflorită de la Thymus vulgaris, dar şi uleiul volatil, bogat în fenoli (timol, carvacrol) cu proprietăţi antimicrobiene puternice şi antitusiv-expectorante, fiind recomandat în afecţiuni ale tractului respirator.
Un studiu a analizat efectul antiviral asupra virusului gripal Influenza H1N1 al mai multor uleiuri esențiale printre care și cel de cimbru. Rezultatele au arătat că uleiul esențial de cimbru, alături de cel de scorțișoară și bergamot au inactivat virusul în procent de 100% la o concentrație mică de < 3.1 µL/mL, fără a produce efecte negative asupra celulelor infectate, sugerând că aceste uleiuri pot fi folosite cu succes la persoanele care suferă de gripă sau alte afecțiuni respiratorii [1].
S-a studiat și efectul uleiului esențial de cimbru asupra imunității animalelor și asupra integrității mucoasei intestinale. Cimbrul a produs scăderea markerului pentru stresul oxidativ (malondialdehida) la nivel duodenal, creșterea imunoglobulinei A – anticorp cu rol în funcția imunitară – în mucoasa duodenală, a stimulat activitatea fagocitară în sânge și a îmbunătățit integritatea barierei intestinale. Toate aceste activități demonstrează că uleiul esențial de cimbru are rol important în susținerea funcției imunitare și în îmbunătățirea sănătății intestinale, locul unde este stimulată imunitatea [2].
Într-un studiu, 154 copii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 14 ani cu catarh bronșic sau bronșita au fost tratati zilnic cu 15-30 ml de sirop de cimbru, conținând 97,6 mg de extract lichid de cimbru (2 – 2,5: 1) per ml, pentru o perioadă de 7-14 zile (în medie 7,9 zile); 46 de pacienți nu au primit nici o co-administrare. Rezultatele au arătat că în comparativ cu începutul tratamentului ameliorarea intensității tusei a fost raportată la 93,5% dintre pacienți, astfel cimbru și-a demonstrat acțiunea antitusiv-expectorantă [3].
Uleiul esențial de cimbru
Cimbrul, ca atare, sau uleiul esențial de cimbru, îl regăsim în mai multe produse sub forma de sirop, capsule moi, comprimate, tinctura, loțiune recomandate pentru afecțiuni respiratorii de diverse etiologii.
1.Vimalanathan S, Hudson J. Anti-influenza virus activity of essential oils and vapors. American Journal of Essential Oils and Natural Products 2014; 2 (1): 47-53
2.PLACHA I, J. TAKACOVA, M. RYZNER, K. COBANOVA, A. LAUKOVA, V. STROMPFOVA, K. VENGLOVSKA, S. FAIX. Effect of thyme essential oil and selenium on intestine integrity and antioxidant status of broilers. British Poultry Science, 2014 Vol. 55, No. 1, 105–114.
Menopauza este o schimbare majorăîn corpul unei femei. Ca rezultat alschimbărilor hormonale se pot instala unele acuze, disconforturi resimțitemai intens de către unele femei. Astfel simptomele premenopauzei sau menopauzei pot avea grade diferite de severitate. Depinde de contextul hormonal individual precum și de sensibilitatea personală a fiecărei femei.
În mod fiziologic, pe măsură ce femeile trec de 40 sau 50 de ani, începsăaparăstărineplăcute precum bufeurile, schimbările de dispoziție, iritabilitatea, durerile articulare, tulburările de somn și chiar diverse probleme de sănătate. Înurmaexaminării medicale se constatăcă este vorba despre premenopauzăsaumenopauză, nefiind vorba despre o boală, ci doar despre o condițienaturalănormală prin care trec toate femeile.
Orice femeie aflatăînpremenopauzăsaumenopauză, este interesată de modalități naturale pentru ameliorarea simptomelor neplăcute care însoțescaceastăperiodă, de altfel fiziologica, din viață ei; este important să se obțină acest lucru fară efecte secundare.
Vom prezentacâteva plante medicinale și tratamente naturiste care pot fi de ajutor acum.
Opțiuni de tratament ale simptomelor menopauzei
O modalitate de tratament pentru simptomele menopauzei o reprezintă administrarea de hormoni care săsuplinească deficitul, deficit care este răspunzător de tot tabloul simptomatic, însăaceștia pot avea numeroase efecte secundare. Din fericire, existăși o a douaopțiune, fară efecte secundare și anume remediile naturale bazate pe plante medicinale care conțin estrogeni naturali- fitoestrogeni și care echilibrează sistemul nervos vegetativ; astfel se amelioreazăsau se remit simptome precum neliniștea, iritabilitata, bufeurile, tulburările de somn.
Tratamente naturiste pentru menopauză – eficiente și fără efecte secundare
Știmcăexistă multe femei ce optează pentru tratament natural în vederea ameliorăriisaueliminării simptomelor menopauzei. Acest lucru are sens pentru a se puteabucuraîn continuare de o viațăechilibrată, armonioasăși a face fataușorschimbărilor hormonale firești, ce vin o dată cu înaintareaînvârstă.
Plante medicinale pentru tratarea simptomelor menopauzei
Șiînaceastăsituațienatura vine în ajutorul nostru cu numeroase plante medicinale ce suplinesc deficitul de hormoni, ce echilbreaza sistemul nervos vegetativ atenuâd sau chiar eliminând simptomele prezentefără a genera efecte adverse. Eficiența acestor plante medicinale a fost studiatășidovedită clinic; le regăsimîn remedii naturale recomandate înmenopauză; menționamcâteva dintre acestea: rădăcină de lemn-dulce, cohos negru (cimicifuga), trifoiul roșu, salvia, semințe de in, mlădițe de zmeur, brâncă ursului, ginseng, cimbrișor, lavandă, păducel, mentă.
Durerile de gât, febra, nasul înfundat sau care curge – toate sunt simptome care pot indica o infecție virală. Spre deosebire de infecțiile bacteriene, infecțiile virale nu pot fi tratate cu antibiotice. Din fericire, exista plante medicinale care ajută atât la prevenirea afecțiunilor virale, cât și la tratarea virozelor respiratorii și la accelerarea obținerii stării de bine.Astfel tratamentele naturiste ajută la întărirea sistemului imunitar ceea ce este ideal pentru a face față ușor infecțiilor respiratorii virale și la îndepărtarea cauzei, deci la inhibarea dezvoltării și înmulțirii virusului cu remiterea tabloului simptomatic.
Fructele de soc
Fructele de soc sunt cunoscute pentru proprietățile lor benefice în afecțiunile virale ale tractului respirator; el ajută la ameliorarea simptomelor prezente în viroza respiratorie. Studiile au dovedit că extractul de fructe de soc are efect inhibitor ușor în primele etape ale ciclului virusului gripal, cu efecte considerabil mai puternice în faza post-infecție. De asemenea, tratamentul antiviral pe bază de fructe de soc poate reduce substanțial simptomele infecțiilor de căi respiratorii superioare; ceaiul pe lângă că este plăcut la gust, ajută reducerea temperaturii, la calmarea tusei. Încă de la primele simptome, se recomandă administrarea acestor fructe de soc sub formă de ceai, tinctură sau sirop, aproximativ trei linguri pe zi pentru adulți și trei lingurițe pe zi pentru copiii cu vârstă peste 2 ani diluate în ceai.
Curcumina, principalul compus activ din turmeric, este utilizată în medicină încă din anii 1700. Aceasta afectează capacitatea virusului de a infecta celulele, reducând rata de replicare a acestuia și impiedicandu-l să se lege de suprafață celulei. De asemenea, curcumina are o puternică activitate antivirală împotrivă mai multor tipuri de virusuri, fiind utilizată în remediile naturale antivirale. Astfel, curcumina se utilizează în suplimentele alimentare cu acțiune antiinflamatoare, antivirală ca supliment, sau se poate folosi ca aliment, turmericul care conține substanță activă curcumina.
Uleiul de oregano
Principala componentă activă din uleiul de oregano este carvacrolul, un antiviral natural care reduce capacitatea de a-și infecta gazda. O altă componentă majoră a acestei plante medicinale este timolul, care are proprietăți antivirale. Acesta se utilizează în diferite forme de condiționare- capsule, comprimate, soluții, siropuri, ca tratamente antiviral natural pentru a reduce activitatea virusului respirator sau herpetic și pentru a combate inflamațiile (generate de prezenta virusului).
Menta este una din plantele medicinale recunoscută oficial pentru proprietățile sale antivirale. Pe lângă mentol, care se găsește în concentrații mari, menta conține peste 40 de compuși, cum ar fi flavonoidele, polifenolii și tocoferolii, care pot juca un rol important în combaterea simptomelor prezente în cazul virozelor – nas înfundat, durere de gât, dureri musculare.
Usturoiul este renumit printre plantele medicinale cu acțiune antimicrobiana și imunostimulenta. Acesta este folosit de secole în tratarea diferitelor afecțiuni. Principalul sau compus, alcina, are numeroase beneficii pentru sănătate și mai ales în activitatea antimicrobiana. Studiile au arătat că extractul de usturoi poate fi eficient împotrivă mai multor tipuri de virusuri respiratorii inclusiv virusurile gripale.
Echinacea
Echinacea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale pentru întărirea imunității având în același tmp și proprietăți antimictobiene. Extractul de echinacea este folosit în remediile antivirale naturiste pentru a reduce activitatea mai multor tipuri de virusuri, bacterii și a crește rezistență organismului la îmbolnăvire. Pulberea de planta sau extractul îl găsim sub forma de tinctura, capsule, comprimate, sirop sau ceai uneori în combinații cu alte plante medicinale care îmbogățesc proprietățile remediului.
Ghimbirul
Ghimbirul este cunoscut atât ca aliment-condiment cât și ca medicament natural având pentru numeroase proprietăți terapeutice; este bogat în compuși activi, inclusiv fenoli, terpeni și acizi organici, fiind benefic pentru sănătate. S-a dovedit că ghimbirul poate împiedică dezvoltarea virusurilor precum și a bacteriilor și a fungilor; este un bun stimulent al digestiei și antiemetic, în același timp, fiind foarte eficient în combaterea răcelilor.
Ghimbirul este un remediu natural împotriva gripei și răcelii; datorită proprietăților sale antivirale, poate reduce manifestările virozei și gripei, iar gingerolului din rădăcină poate contribui la diminuarea riscului de infecție din organism. Ajută la întărirea sistemului imunitar și susține organismul în lupta împotriva agenților patogeni precum virusuri sau bacterii.
Îl găsim în formula unor capsule, siropuri sau ceaiuri; poate fi recomandat chiar și în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează atunci când sunt răcite.
Pentru a trata o infecție urinară, e indicat să se acționeze pe trei planuri:
Pentru a trata o infecție urinară, e indicat să se acționeze pe trei planuri:
Fructele de soc