Posted on Leave a comment

Silimarina face minuni pentru ficatul tău

Silimarina este unul dintre cele mai căutate și bine vândute tratamente naturiste. Se extrage din armurariu, o plantă utilizată de secole în afecțiuni ale ficatului, iar efectul ei benefic este unul extrem de puternic. Iată în ce situații este recomandată!

Principiul activ din armurariu, silimarina, este un complex de substanțe cu proprietăți hepatoprotectoare, de regenerare a celulelor ficatului. Potrivit studiilor, silimarina ajută ficatul să se recupereze după intoxicații și inflamații, stimulează secreția biliară, ajută la metabolizarea grăsimilor, la eliminarea sărurilor și pigmenților biliari, stimulează digestia și reduce colesterolul. Ea acționează prin inducerea unor modificări structurale la nivelul membranei hepatocitare. Astfel, împiedică pătrunderea substanțelor toxice în hepatocite și scade semnificativ transaminazele.

Ficatul are nevoie de silimarină ca de „aur”. Obosit și suprasolicitat după consumul de alcool, de medicamente și mâncăruri grele, prăjite, afumate, conservate, după stilul de viață haotic și orele de somn insuficiente, ficatul nu-și mai poate indeplini funcțiile corespunzător. În acel moment te simți lipsit de energie, ai stări de depresie și irascibilitate, probleme cu digestia (balonare, constipație), migrene și dureri de cap, poate și acnee, urticarie, pete maronii pe piele sau alergii. Este semn că ficatul are nevoie de puțin ajutor, iar preparatele pe bază de silimarină sunt exact tratamentul de care ai nevoie. Acest antioxidant extrem de bun din armurariu face minuni în caz de ficat gras (steatoză hepatică), ciroză, hepatită, insuficiență hepatică, sau pur și simplu pentru revitalizarea ficatului, pentru sănătatea și buna lui funcționare.

În condițiile în care ficatul desfășoară mecanisme vitale, are aproape 500 de funcții (filtrează sângele, descompune grăsimile, elimină substanţele toxice, sintetizează anumite proteine şi multe, multe altele), un ficat sănătos înseamnă un organism sănătos. Poți urma tratamentul cu armurariu atât la nevoie (în caz de intoxicații, consum de medicamente, alcool), cât și preventiv, în cure de detoxifiere. Trebuie să ai răbdare să ții această cură cel puțin o lună (ideal ar fi chiar 2-3 luni) pentru că acesta e timpul necesar ficatului să se cureţe de noianul de toxine acumulate, poate, în ani de zile. Armurariul se folosește sub formă de ceai, capsule sau tinctură.

Posted on Leave a comment

Scade colesterolul în 10 paşi

Bolile cardiovasculare se gestionează cu mult chin şi efort, dar se previn atât de simplu! Spre exemplu, dacă ai colesterolul mărit, schimbă-ţi puţin stilul de viaţă. Nu e greu, nu e scump şi va ajunge chiar să-ţi placă. Iată mai jos 10 ponturi. Majoritatea ţin de alimentaţie.

  1. Mănâncă în fiecare dimineaţă cereale integrale cu lapte de soia. Fibrele conţinute ajută la scăderea colesterolului rău.
  2. Aprovizionează-te cu gustări sănătoase de genul: nuci, migdale, alune, care conţin acizi graşi omega-3. Obişnuieşte-te să ronţăi câte un pumn din aceste fructe oleaginoase atunci ţi-e foame. Nucile sau anumite seminţe bogate în uleiuri benefice pot fi adăugate şi în salate, în loc de crutoane.
  3. Bea zilnic unul dintre următoarele ceaiuri medicinale: rostopască, păpădie, anghinare sau pătlagină, cunoscute pentru faptul că reglează colesterolul.
  4.  Renunţă la produsele de patiserie, mezeluri, prăjeli, unt, dulciuri, fast-food, care nu doar cresc colesterolul rău, dar sunt dăunătoare pentru organism în general.
  5. Fă mai mult sport pentru că el favorizează arderea grăsimilor.
  6. Consumă mai mult ulei de măsline, ulei de peşte, de in sau de cânepă, majoritatea ideale în salate.
  7. Înlocuieşte carnea de vită cu cea de curcan, puiul cu peştele! Sunt mult mai sănătoase pentru inimă şi vasele de sânge.
  8. Încearcă să nu te mai stresezi, pentru că stresul creşte colesterolul şi slăbeşte imunitatea. Dacă traversezi perioade mai dificile, foloseşte remedii naturiste cum ar fi ceaiuri calmante, băi şi masaje cu uleiuri esenţiale pentru trup şi suflet.
  9. Consumă zilnic o porţie de leguminoase (linte, mazăre, fasole, năut). Potrivit unui studiu realizat în Toronto, în felul acesta nivelul colesterolului rău se poate reduce cu 5%, iar riscul de boli cardiovasculare cu 6-10%.
  10. În special persoanele trecute de 45 de ani, care au în familie antecedente de boli cardiovasculare,  trebuie să-şi testeze anual nivelul colesterolului şi, dacă acesta e mare, să-şi schimbe stilul de viaţă.
Posted on Leave a comment

Rezistența la antibiotice, o problemă gravă! Iată cum o previi!

Antibioticele au salvat și salvează în continuare sute de milioane de vieți, însă oamenii au ajuns să le folosească iresponsabil. Potrivit Colegiului Pacienților din România, peste 50% dintre antibioticele utilizate la noi în țară nu sunt recomandate în baza unor analize microbiologice, care să dovedească necesitatea sau eficiența respectivului tratament. Așa s-a ajuns la o mare problemă: rezistența la antibiotice.

Cum apare rezistența la antibiotice

Bacteriile, ca orice organisme vii, luptă să supraviețuiască. Pentru asta, se transformă, se adaptează mereu și, de fiecare dată când noi încercăm să le distrugem, ele găsesc o cale de a rezista. Spre exemplu, atunci când le „atacăm” cu un antibiotic de sinteză, omorâm majoritatea bacteriilor dăunătoare, însă e suficient să reziste una. Atunci ea devine predominantă și rezistentă la respectivul antibiotic. Ulterior, se va înmulți. De asemenea, cu cât expunem mai mult o bacterie la un antibiotic, cu atât posibilitatea ca ea să dezvolte rezistență este mai mare. Așa am ajuns, foarte mulți dintre noi, în situația de a apela la antibiotice din ce în ce mai puternice, care parcă nici ele nu mai reușesc să ne vindece.

Cele mai rezistente bacterii din acest moment sunt: Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus aureus,  Streptococcus pneumoniae, Salmonella spp. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, proporția bacteriilor rezistente la cel puțin unul dintre antibioticele cunoscute variază între zero și 82%, în cazul bolnavilor suspecți de infecții în sânge. În cazul infecțiilor cu E. Coli, asociate infecțiilor urinare, s-a constatat rezistență la Ciprofloxacin în până la 65% dintre cazuri. Există o incidență a tulpinilor rezistente la Penicilină, un medicament utilizat de decenii pentru tratarea pneumoniei, de până la 51%.

Soluții

– Pentru a nu dezvolta rezistență la antibioticele de sinteză, în primul rând ar trebui să încerci de fiecare dată varianta naturală. Există remedii din plante medicinale cu puternic efect antibiotic, care nu au efecte adverse. Cele mai bune sunt uleiurile esențiale. De ce? Datorită compoziției lor foarte complexe. Dacă medicamentele de sinteză conțin o singură substanță activă, uleiurile esențiale conțin zeci de substanțe chimice diferite. Bacteriile se pot adapta în fața unei singure substanțe chimice, însă nu pot dezvolta rezistență în fața unui asemenea „arsenal” de arme.

– Un alt sfat pentru a preveni rezistența este să nu apelezi la antibiotice de sinteză la cel mai mic semn de răceală, când te doare în gât sau ai febră. Răceala este provocată de virusuri, iar antibioticele sunt destinate să distrugă infecțiile bacteriene.

– Apoi, atunci când iei pastile, respectă întocmai schema de tratament. Ia-le la ore fixe pentru că bacteriile dăunătoare trebuie să primească periodic și constant doza „ucigătoare”, în caz contrar, vor învăța să supraviețuiască.

– Dacă ai început tratamentul, du-l până la capăt, chiar dacă boala dă semne de vindecare. Altfel, poate recidiva, iar bacteriile rămase au dezvoltat deja rezistență la antibioticele luate până acum.

Posted on Leave a comment

Sfaturi de călătorie

În călătorie, într-un loc străin, stomacul tău nu se simte tot atât de bine ca acasă. Multe lucruri îl pot deranja, de la răul de avion, de maşină, stresul şi insomnia date de somnul într-un pat străin, până la sendvişurile consumate pe fugă şi la dereglarea orelor de masă. Toate acestea îţi pot cauza constipaţie sau diaree, greaţă, indigestie. Nu şi dacă respecţi sfaturile de mai jos şi apelezi la câteva remedii naturiste.

–          Nu lua cu tine, la drum, alimente uşor perisabile sau cu un miros pregnant. Orientează-te spre gustări uşoare, care nu îţi provoacă greaţă, dar săţioase în acelaşi timp. Printre acestea – mere (taie greaţa, ţin şi de foame, şi de sete), banane (sunt calmante pentru stomac), migdale (sunt sănătoase şi oferă o senzaţie de saţietate).

–          Nici înainte de a pleca de acasă, la drum, nu consuma alimente care te balonează (broccoli, fasole, mazăre), alcool sau băuturi carbogazoase, ceapă şi usturoi (nu vrei să alungi toţi călătorii din avionul sau trenul cu care mergi).

–          La drum, dacă ai rău de maşină, de tren sau de avion, combate-l cu ceai de ghimbir, de mentă, de levănţică, ginseng, cimbrişor, busuioc, roiniţă. Seminţele de chimen calmează stomacul şi reduc durerea. Evită, încă dinainte de a pleca la drum, mâncărurile acide, piperate.

–          Dacă ai probleme cu somnul din cauza faptului că te afli într-un pat străin sau că eşti stresat, ia cu tine câteva pliculeţe de tei, de valeriană, de sunătoare. Mai poţi lua o sticluţă cu ulei esenţial de lavandă, să pui seara câteva picături pe o batistă şi să inhalezi. Funcţionează ca un adevărat sedativ.

–          Dacă ştii te constipi de obicei din cauza schimbării regimului alimentar, nu uita acasă ceaiurile din plante medicinale cu efect laxativ, cum ar fi cel de scoarţă de cruşin sau cel de fructe de senna. Încearcă să comanzi la masă, la restaurante, supe şi salate în detrimentul fripturilor şi fast-food-ului.

–          Dacă ai încercat tot felul de preparate specifice locului, cu care nu erai obişnuit, şi ai făcut diaree, combate-o tot cu remedii naturiste. Consumă orez fiert, piure de cartofi, banane, iaurturi naturale . Bea ceai de mentă sau de frunze de afin, cu rol antidiareic. Un sfat important este să ai mare grijă de unde îţi cumperi mâncarea, să nu te laşi ademenit de toţi vânzătorii ambulanţi de pe stradă şi să nu bei apă din surse nesigure.

Posted on Leave a comment

ROCOIN

Stellaria media Vill.

Este o plantă erbacee mică de 10-30 cm din familia Caryophyllaceae, având tulpina ramificată şi întinsă pe pământ, cu peri doar pe o parte în porţiuni alternative; frunzele opuse, întregi, ovale şi ascuţite, cele inferioare peţiolate; florile mici şi albe, axilare sau terminale; fructul o capsulă alungită. Creşte prin locuri cultivate ca buruiană, pe marginea drumurilor şi prin dărâmături în toată Europa. Se recoltează toată planta de curând înflorită; înfloreşte în perioada martie-octombrie.

Medicul german Bock, în cartea sa din 1565 recomanda planta pentru stările de convalescenţă după toate bolile, în febră la copii, spasme, în unele afecţiuni hepatice şi sub formă de cataplasmă pentru răni. Mathiolus, în 1626, recomanda o compoziţie cu rocoină în tuberculoză. Osiander afirma că rocoina este un remediu popular pentru convulsii la copii, în durerile reumatice şi dureri acute, rigiditate a articulaţiilor, în psoriasis şi gută localizată la nivelul degetelor. Medicul englez Nicolas Culpepper din secolul XVII considera rocoina ca benefică în toate durerile corpului. În Materia medica lui Boericke din 1901 se afirmă că infuzia se administra intern pentru calmarea inflamaţiilor sistemelor digestiv şi respirator, fiind utilă pentru tratarea bronşitelor, pleureziei, colitelor, gastritelor, astmului şi durerilor de gât; se considera că efectul diuretic al plantei ajută la eliminarea toxinelor din organism şi la reducerea retenţiei de fluide. 

În compoziţia chimică a plantei, puţin studiată, s-au identificat o saponină, săruri de potasiu şi magneziu, siliciu, cupru, şi fier, cumarine, flavonoide. Întrebuinţarea sa medicală, conform medicinei ştiinţifice româneşti de la începutul secolului trecut, se face sub formă de ceai, cu recomandare contra bolilor pulmonare, în inflamaţiile renale şi vezicale, producând o diureză abundentă; se indica în hidropizie, având proprietăţi depurative; mai era utilizată în hemoroizi, şi extern ca vulnerară la pansarea rănilor şi ulceraţiilor, ori pentru curăţarea diverselor boli de piele.

Rocoina are deci o îndelungă istorie de utilizare medicinală, fiind în special benefică în tratamentul extern al oricărui fel de afecţiuni ale pielii însoţite de prurit. A fost cunoscută pentru calmarea mâncărimilor severe, chiar în cazul în care toate celelalte variante încercate au eşuat. În doze prea mari, rocoina poate provoca diaree şi vărsături. Întreaga plantă este astringentă, carminativă, demulcentă, diuretică, expectorantă, laxativă, vulnerară, răcoritoare. Administrată intern este utilă în tratamentul afecţiunilor pieptului iar în cantităţi mici, ajută digestia. Poate fi aplicată sub formă de cataplasmă pentru a calma orice fel de iritaţii fiind eficientă în cazul venelor superficiale fragile. Infuzia din planta proaspătă sau uscată poate fi adăugată în apa de baie având proprietăţi emoliente şi ajutând astfel la calmarea inflamaţiilor, de exemplu în articulaţii reumatice, şi încurajând repararea ţesuturilor. Decoctul din planta întreagă, se administrează intern ca depurativ post-partum, emenagog, galactogog şi tonic circulator, iar extern în tratamentul durerilor reumatice, rănilor şi ulcerelor. Popular există credinţa că înlătură constipaţia şi este benefică în tratamentul afecţiunilor renale. Sucul proaspăt a fost folosit pentru spălarea ochilor.

În homeopatie rocoina este folosită în principal în reumatism cu dureri acute, în gută, hepatite şi psoriazis.

Frunzele tinere ale plantei îşi găsesc, de asemenea, utilitate în arta culinară, sub formă gătită sau proaspătă, fiind considerate foarte nutritive şi astfel adăugate în salate. Seminţele măcinale la pulbere sunt folosite la confecţionarea pâinii sau la îngroşarea supelor; acestea conţin 17,8% proteine şi 5,9% grăsimi.

 

Posted on Leave a comment

Și copiii pot avea probleme cu ficatul. Iată ce le poți administra în siguranță

De la steatoză hepatică și ficat obosit, până la cea mai comună afecțiune – hepatita virală A, care se poate transmite foarte ușor în comunități (școli, grădinițe), bolile hepatice afectează prichindei de la cele mai fragede vârste. Nu toate tratamentele sunt potrivite pentru ei. Iată ce le poți administra în siguranță.

În caz de ficat obosit. Persoanele cele mai predispuse să-și obosească ficatul sunt cele de peste 30 de ani, din cauza stilului de viață haotic, a stresului, alcoolului și alimentației nesănătoase. Însă în ultimii ani tot mai mulți copii suferă de ficat obosit. În cazul lor, problema apare din pricina sedentarismului, obezității, alimentației, dar și, poate, a unor tratamente medicamentoase. Începând cu vârsta de 3 ani, poți să-i administrezi în siguranță copilului ceaiuri de armurariu, salvie, isop, fenicul și verbină. Tot de la această vârstă, pentru rezultate mai rapide, se pot lua câte un comprimat masticabil pe zi, din plante cu rol de protecție și regenerare hepatică (armurariu, cicoare, cătină, fumăriță, schinel, roiniță, turmeric și aloe).

În caz de steatoză hepatică. Boala ficatului gras apare în general la persoane de peste 50 de ani, însă nu ar trebui să ne mirăm dacă și copiii sunt atinși de ea. Potrivit statisticilor, circa 1% dintre copiii cu vârste de 2-4 ani și 17% dintre cei de 15-19 ani se află în această situație. Băieții sunt cei mai afectați, iar obezitatea reprezintă principalul factor de risc. Cele mai bune soluții aici sunt mișcarea și alimentația sănătoasă. Pentru rezultate mai bune, trebuie apelat și la ajutoare din natură. Copiilor de 2-4 ani li se poate administra ceai de cătină, măceșe și fenicul. De la vârsta de 3 ani li se pot da și pulberi calcinate de crenguțe de viță de vie, semințe de struguri, rostopască, sâmburi de măslin. După 6 ani, copiii pot face, ca și adulții, dar în doze mai mici, cure de detoxifiere hepatică cu remedii pe bază de armurariu, păpădie, lemn dulce, shiitake și fructe de pădure.

În hepatita A. Pe lângă plantele medicinale amintite mai sus, care au rol hepatoprotector și hepatoregenerator, copiii trebuie, în perioada de convalescență, să se odihnească mult, să nu depună niciun fel de efort și să consume ceaiuri, sucuri și supe. Hidratarea este esențială pentru a înlocui pierderea de lichide prin diaree și vomă, dar, în același timp, ușurează digestia. Cei mici vor accepta cu plăcere sucuri de fructe proaspete (morcov, mere, citrice), sirop de cătină, limonade îndulcite cu miere, care curăță ficatul de toxine și le întăresc imunitatea.

 

Posted on Leave a comment

Septembrie

1.Stimularea imunităţii celor mici

Imunitatea, sau capacitatea de apărare a organismului, este influenţată de factori multiplii. Copilul anticorpi care se transmit din sângele mamei, dar care nu persistă mai mult de 9 luni după naştere; alăptarea,  este foarte importanta pentru creşterea rezistenţei organismului celui mic.

Imunitatea se dobândeşte natural şi pe baza interacţiunii organismului cu virusuri sau bacterii, fiind influenţată de stilul de viaţă, de alimentaţie, de timpul petrecut în aer liber şi de activitatea fizică a copilului.

Un ajutor „natural” eficient îl constituie  remediile din plante medicinale.

Siropul pentru IMUNITATE cu miere şi propolis (echinacea, fructe de cătină, rădăcină de ginseng, şovârv, unghia găinii, tinctură de coji de portocale, tinctură de propolis, uleiuri esenţiale de: lămâie, portocale, eucalipt, scorţişoară) poate fi administrat de la vârsta de 1 an, este plăcut la gust şi cu o compoziţie care aduce plante cu efect de stimularea  a reacţiei de apărare a organismului, efect tonic general, antibacterian, antiviral.

Cătina  din compoziţie este bogată în minerale şi vitamine numindu-se şi  „vitamina naturală” sau „rezervă naturală de hrană”, şovârvul, propolisul, uleiurile esenţiale au proprietăţi antibacteriene, antivirale şi antiinflamatoare. Echinacea şi unghia găinii alături de cătină contribuie la creşterea rezistenţei organismului.

Administrarea siropului înainte de intrarea în colectivitate – începerea grădiniţei sau a şcolii – poate reduce numărul de îmbolnăviri, scurta convalescenţa şi îmbunătăţii starea generală a micuţilor.

2.Întreţinerea sănătăţii ficatului suprasolicitat

Când vorbim despre un ficat „obosit”  ne referim la incapacitatea ficatului de a-şi îndeplini funcţia de metabolizare a deşeurilor din organism la parametrii optimi. Factorii care predispun la apariţia unui ficat obosit sunt stilul de viaţă haotic, cu ore insuficiente de somn, o alimentaţie nesănătoasă bazată pe alimente prăjite, conservate, cu E-uri, afumate, consumul de toxice, cum este alcoolul, cafeaua, tutunul, efortul fizic prelungit dar şi alimentaţia în exces.

Pe lângă persoanele active care sunt cele mai predispuse să-şi obosească ficatul datorită stresului, stilului de viaţă, se constată în ultimii ani  că şi copii şi adolescenţii pot avea astfel de probleme datorită alimentaţiei şi medicamentelor administrate.

Pentru a ajuta ficatul să funcţioneze în parametrii normali recomandăm administrarea  unei  combinaţii inedite de plante medicinale cu acţiune asupra ficatului, vezicii biliare şi digestiei. Vorbim despre comprimatele HEPATOCOL care conţin  plante medicinale  cu efecte hepatoregeneratoare şi hepatoprotectoare (armurariu, aloe vera, turmeric, cicoare, cătină), plante cu efect de reglare a activităţii ficatului (fumăriţă, schinel, aloe vera, seminţe de soia, armurariu), plante cu efecte benefice asupra digestiei (aloe vera, cicoare, fumăriţă, schinel, roiniţă).

Se administrează câte 1-2 comprimate masticabile de 3 ori pe zi, timp de 1 lună.Pentru o eficientă maximă cura poate dura 3 luni şi poate fi reluată după o pauză de 1 lună, timp în care se recomandă consumul de

3.Ficatul gras la copii

Steatoza hepatică este cea mai frecventă boală de ficat în SUA, afectând peste 30 de milioane de persoane şi 10% din numărul total al copiilor. Aproximativ 1% din copiii cu vârste între 2 şi 4 ani şi 17% dintre cei de 15 – 19 ani suferă de afecţiunea ficatului gras.

Datele arată că adolescenţii suprapronderali şi obezi au un risc de până la 6 ori mai mare de a dezvoltă această afecţiune.

Şi la noi tot mai mulţi copii necesită protecţie hepatică cu atât mai mult cu cât obezitatea a crescut în rândul copiilor şi tinerilor fiind un important factor de risc pentru încărcarea grasă a ficatuluii pe lângă alimentaţia nesănătoasă şi administrarea medicaţiei cu  potenţial hepatotoxic.

Cum îi putem ajuta pe aceşti copii?

Un remediu uşor de administrat, plăcut la gust îl reprezintă comprimatele HEPATOCOL (fructe de  armurariu şi cătină, seminţe soia, aloe, turmeric, cicoare). Compoziţia complexă le conferă acţiuni benefice pentru susţinerea sănătăţii ficatului.

Fructele de armurariu au acţiune hepatoregeneratoare, hepatoprotectoare, antihepatotoxica, decongestivă, antiinflamatorie, antioxidantă; inhibă pătrunderea toxinelor în celula hepatică.

Fructele de cătină albă prezintă un bogat conţinut de vitamine şi minerale şi astfel au acţiune hepato-tonică.

Proteinele din seminţele de soia reduc în mod semnificativ acumulările de grăsimi, inclusiv trigliceridele, din ficatul persoanelor obeze.

Aloe  regenerează celulele hepatice, are efect antiinflamator, hipocolesterolemiant. Accelerează procesul de regenerare a ţesuturilor prin stimularea fibroblastelor.

Rădăcina de turmeric favorizează digestia lipidelor având şi acţiune hepatoregeneratoare şi hepatoprotectoare.

Rădăcina de cicoare are acţiune tonic amară, decongestionanta hepatică, antiinflamatoare. Fumăriţa, schinelul alături de soia  contribuie la reglarea activităţii hepatice.

Administrarea  comprimatelor HEPATOCOL  copiilor cu ficat suprasolicitat încă de la vârstă de 3 ani le sunt de un real folos prevenind evoluţia acestor tulburări spre cronicizare. Se recomandă 1 comprimat masticabil 1 dată/zi între 3-5 ani şi 1 comprimat de 2 ori/zi între 6-12 ani

4.Hepatofit 1 şi Hepatofit 2 – concept unic pentru un ficat sănătos

Steatohepatita nonalcoolica reprezintă o inflamaţie cauzată de acumularea grăsimilor în ficat. Nu face parte din grupul afecţiunilor cauzate de alcool; acumularea de grăsimi în ficat  poate determina afectarea acestuia cu evoluţie spre agravare şi cronicizare.

Cauza este necunoscută, dar  pare a avea legătură cu anumite boli, incluzând obezitatea, hipercolesterolemia (niveluri crescute de colesterol în sânge), hipertrigliceridemia (niveluri crescute de trigliceride, un tip de grăsimi, în sânge) şi diabetul zaharat. Tratamentul  include controlarea acestor boli şi protecţia ficatului în acelaşi timp.

Acumularea grăsimilor determină inflamaţia hepatică, ce generează simptome precum oboseala, scădere în greutate şi slăbiciune.

Apare  la persoane de vârstă medie, între 40 şi 50 de ani, dar se poate  şi mai devreme sau mai târziu în cursul vieţii. Afectează în mod egal bărbaţii şi femeile.

CONCEPTUL UNIC DE PRODUSE 1si 2 realizat de noi,  se adresează afecţiunilor cu evoluţie cronică.

HEPATOFIT 1 ŞI HEPATOFIT 2 capsule,  sunt destinate aceloraşi tulburări  de la nivelul ficatului, au formule diferite şi acţiune similară. Se administrează timp de câte 3 luni alternativ; aceste produse  pot realiza  prevenirea  sau ameliorarea modificărilor de la nivelul ficatului.

Plantele medicinale din compoziţia celor capsule au proprietăţi hepatoprotectoare, hepatoregneratore, antihepatotoxice, antiinflamatoare şi antifibrotice contribuind la protejarea şi refacerea ficatului.

 

Posted on Leave a comment

RIDICHEA NEAGRĂ

Raphanus sativus var. niger

Plantă de cultură din familia Brassicaceae (Cruciferae), cu aspect ierbaceu, având o rădăcină îngroşată cărnoasă, cu frunze lirate, florile albe sau palid violacee, fructul păstaie.

Ridichea pe care o cunoaştem noi a fost domesticită în Europa din perioada pre-romană ca rădăcină comestibilă. Locuitorii Greciei antice preţuiau ridichea mai mult decât alte culturi, iar cultura acesteia era comună în Egipt mult înaintea epocii piramidelor. Originea ridichii negre nu se cunoaşte exact; se consideră că este nativă în China şi s-a răspândit în zona Mediteraneană înaintea apocii greceşti şi în Lumea Nouă la începutul secolului XVI. În regiunile din Asia şi Africa este mult folosită în tratamentul unor probleme diverse asociate sistemului digestiv, în special de ordin gastrointestinal şi hepatic. În Mexic planta este folosită pentru tratarea calculilor biliari colesterolici sau pigmentari.

Ridichea a fost mult timp crescută în cultură în scopuri culinare, dar are de asemenea şi beneficii pentru sănătate. Rădăcinile de ridiche neagră stimulează apetitul şi digestia, având un efect tonic şi laxativ asupra intestinului, indirect stimulând şi fluxul biliar. Consumul de ridiche în general rezultă într-o digestie îmbunătăţită. Planta mai este citată ca folosită în tratamentul paraziţilor intestinali, frunzele, seminţele şi rădăcinile mature fiind întrebuinţate în tratamentul astmului şi al altor afecţiuni pulmonare; sucul frunzelor proaspete este diuretic şi laxativ; seminţele sunt carminative, diuretice, expectorante, laxative şi stomahice, şi sunt recomandate intern în indigestie, balonare abdominală, flatulenţă, regurgitare acidă, diaree şi bronşită. Rădăcina este antiscorbutică, antispasmodică, astringentă, colagogă, digestivă şi diuretică. Este de asemenea un bun remediu în scorbut şi calculi.

Medicina românească de la mijlocul secolului trecut ne spune că ridichile negre conţin esenţă sulfuroasă asemănătoare cu cea a hreanului, aceasta făcând ca decoctul lor îndulcit cu miere să aibă acţiune contra răcelilor şi tusei. Se considera că esenţa lor, conţinând sulfură de alil, formează un excitant stomahic şi general şi un antiscorbutic de valoare, ele conţinând şi vitamina C în notabilă proporţie, dar de asemenea şi vitaminele B1 şi B2 şi puţină vitamina A, influenţând astfel în mod fericit bolile prin carentâţă vitaminică.

Planta conţine rafanină, substanţă cu efect antibacterian şi antifungic, ce inhibă creşterea microorganismelor precum Staphylococcus aureus, E. coli, streptococci, pneumococci etc; ridichea manifestă şi activitate antitumorală.

Rădăcinile de ridiche conţin glucosinolaţi, care sunt metaboliţi secundari biologic activi cu rol intra- şi interspecific în familia Brassicaceaelor. Aceşti metaboliţi secundari se găsesc în interiorul vacuolelor; există doi comouşi prezenţi în principal în ridichi şi în broccoli, glucoraphasatina şi glucoraphanina. Glucoraphasatina a demonstrat efect antioxidant pe modele canceroase in situ; glucoraphanina şi produsul său intermediar sulforaphanul prezintă de asemenea proprietăţi antioxidante şi pot diminua nivelele colesterolului plasmatic. Glucoraphanina este al doi-lea glucozinolat important în rădăcina de ridiche neagră, iar produsul său cel mai important de degradare, sulforaphanul, s-a dovedit a fi un metabolit eficient pentru diminuarea nivelelor de colesterol hepatic.

Rădăcina de ridiche neagră se regăseşte şi în gama de produse FARES sub formă de sirop simplu şi de asemenea şi în siropurile Plantusin Forte şi Plantusin pentru diabetici.

Ridiche neagră, R28, sirop

Plantusin forte, R25, sirop 

Plantusin pentru diabetici, R29, sirop

 

 

Posted on Leave a comment

Sfaturi în luna August

1. O digestie uşoară pe cale naturală

Digestia este un proces fiziologic prin care alimentele ingerate sunt descompuse şi transformate treptat în substanţe asimilabile: aminoacizi din proteine, zaharuri cu moleculă mică, acizi graşi, săruri minerale, vitamine şi alţi compuşi necesari organismului.
Toate aceste substanţe nutritive absorbite prin intestin intră mai departe în fluxul sanguin, pentru ca mai apoi să fie prelucrate de organele specializate şi, în final, distribuite către celule.

Procesul începe în cavitatea bucală, iar cea mai mare parte se desfăşoară în intestin, nicidecum în stomac, aşa cum am fi tentate să credem.

Dar pentru că toate acestea să se întâmple trebuie să avem o „ digestie uşoară”, sănătoasă în mod natural.
Frecvent se întâmplă să acuzăm balonare, greaţă, senzaţie de plenitudine, disconfort postprandial cu atât mai mult când facem abuzuri alimentare.
Plantele medicinale conţin substanţe active care stimulează secreţiile cu rol în digestie, aduc enzime cu acţiune chiar mai puternică decât enzimele proprii organismului.
CAPSULELE DIGESTIE UŞOARĂ conţin pe lângă genţiană, muştar, obligeană, coriandru, ghimbir, dafin, bromelaină şi papaină – enzime de natură vegetală extrase din ananas şi papaya.
„Copacul medicament”, „pepenele sănătăţii” sau cum l-a denumit Cristofor Columb cînd a călcat pe pămîntul Americii,”fructul îngerilor”, toate aceste denumiri se referă la deliciosul (pentru unii) şi dulcele fruct de papaya.

Papaya conţine 212 aminoacizi şi mai multe enzime, inclusiv papaină, o enzima proteolitică care are efect antiinflamator asupra stomacului, inclusiv în edem şi febra, ce se poate dezvolta postoperator. Papaina ajută la digestia mai rapidă a proteinelor, combate refluxul acid şi şi-a demonstrat eficacitatea sa în tratarea ulcerelor şi chiar ameliorarea sindromului de colon iritabil. Papaina este de 3 ori mai activă decât pepsina secretată de stomac.

Bromelaina din ananas este o enzimă proteolitică, capabilă să degradeze proteinele, favorizând digestia; este indicată în caz de simptome dispeptice, constipaţie, diaree, indigestie. Are efect proteolitic mai puternic decât proteazele pancreatice. Are capacitatea de a reduce balonarea, gazele şi alte simptome ale sindromului de colon iritabil; ajută la echilibrarea acidităţii gastrice, precum şi alcalinităţii intestinului subţire.
Administrarea a 2 capsule DIGESTIE UŞOARĂ imediat după o masă copioasă sau cura de 3X1 capsule pe zi timp de 10 zile în cazul unei digestii greoiaie, deficitare este de un real folos eficienţa resimţindu-se rapid, balonarea, greaţa, disconfortul digestiv ameliorandu-se de la prima administrare.

2. Stimularea Lactaţiei capsule

Alimentul ideal, mai ales pentru nou-născut, este laptele matern. Acesta este cel mai complet aliment, conţinând toate elementele nutritive necesare, într-o proporţie adecvată, adaptată posibilităţilor digestive reduse ale sugarului. Conţine anticorpi, substanţe care ajută la protejarea bebeluşului de infecţii, până ce propriul sau sistem imunitar se maturizează; este uşor de digerat, lipsit de factori alergizanti.

CAPSULELE STIMULAREA LACTAŢIEI din gama MAMI ŞI BEBE conţine plante medicinale (seminţe de schinduf, fructe de cumin, roinita, sânziene, ulei esenţial de fenicul, ulei esenţial de anason) cu efect galactogog stimulând secreţia fiziologică de lapte.
Schinduful din compoziţia capsulelor a fost foarte apreciat încă de pe vremea lui de Hipocrate, de greci şi romani, este una dintre cele mai vechi plante utile pentru sănătatea omului. Studiile moderne au evidenţiat că utilizarea seminţelor de schinduf a crescut semnificativ volumul de lapte matern după 24-72 de ore de la începerea curei. „Cele mai multe mame au constatat că dietă cu seminţe poate fi întreruptă o dată ce producerea de lapte este stimulată la un nivel corespunzător, fiind, de obicei, menţinută atâta timp cât stimularea sânilor este suficientă şi golirea continuă.” (Huggins)
Fructele de cumin, asemănătoare celor de chimion, sânzienele, uleiul esenţial de fenicul şi anason stimulează secreţia glandulară având efect galactogog la mamele care alăptează; de asemenea plantele din compoziţie reduc disconfortul digestiv al sugarilor ameliorând colicile abdominale
Eficienţa capsulelor a fost confirmată. Doză este de 1capsulă de 3 ori pe zi, la 2 ore după masă.
Dacă se doreşte creşterea cantităţii laptelui se administrează 2 capsule de 3 ori pe zi. Se poate reduce doza zilnică dacă cantitatea laptelui este suficientă, până la întreruperea totală a administrării.
Tratamentul fitoterapeutic a fost eficient pentru o lactaţie suficientă la toate mamele (100%). Produsul STIMULAREA LACTAŢIEI a fost bine tolerat la toate mămicile.

3. Imunitatea – stimulta pe cale naturală

Oricare dintre noi are uneori organismul „atacat” de diferiţi microbi care ar putea declanşa boli severe dacă nu ar fi “ţinuţi în frâu ” de către sistemul imunitar.
Acest sistem este format din milioane de celule specializate pentru apărarea organismului.
Datorită stresului tot mai intens, a unei alimentaţii chimizate, a poluării, capacitatea de lupta a sistemului imunitar poate scădea.

Un sistem imunitar „obosit”, o imunitate scăzută predispune la boală; prin administrarea în exces a medicamentelor şi vitaminelor sintetice nu refacem imunitatea organismului, eventual eliminăm temporar nişte microbi şi afectăm flora microbiană intestinală care la rândul ei este responsabilă de imunitatea noastră.
Refacerea mijloacelor naturale de apărare ale organismului, întărirea sistemului imunitar prin stimularea lui pe cale fiziologică constituie apanajul produselor din plante medicinale.
Ciupercile medicinale reprezintă surse naturale de un real folos în prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea imunităţii scăzute.

Capsulele IMUNITATE CU 7 CIUPERCI (Ganoderma lucidum, Shitake, Cordyceps sinensis, ciupercă de mesteacăn, Coriolus versicolor, Miceliu de iască), sunt utile în caz de imunitate scăzută, infecţii virale (hepatită virală, gripă, herpes-zoster), infecţii bacteriene, fungice, alergii, astm bronşic, oboseală cronică, convalescenţă.
Recomandăm a fi administrate preventiv şi în cazul infecţiilor recidivante sau pentru scurtarea evoluţiei unei infecţii şi a perioadei de refacere după boală.

4. Cicatrizare naturală cu crema FAREDERM

Frecvent ne rănim, acasă, în concedii şi excursii. Cicatrizarea rănii este un fenomen biologic natural care poate fi stimulată cu ajutorul plantelor medicinale. Proprietăţile epitelizanate, antiinflamatorii, antiseptice, cicatrizante ale plantelor medicinale favorizează o epitelizare curată şi sănătoasă.
După o leziune cutanat4. Cicatrizare naturală cu crema FAREDERM

Frecvent ne rănim, acasă, în concedii şi excursii. Cicatrizarea rănii este un fenomen biologic natural care poate fi stimulată cu ajutorul plantelor medicinale. Proprietăţile epitelizanate, antiinflamatorii, antiseptice, cicatrizante ale plantelor medicinale favorizează o epitelizare curată şi sănătoasă.
După o leziune cutanată deschisă, se pun în acţiune mecanisme menite să repare rapid zona lezată.
Aplicarea de creme cu conţinut complex de plante medicinale şi uleiuri esenţiale ajută la grăbirea vindecării.
CREMA FAREDERM, crema cicatrizantă cu aloe vera, iarba tâlharului, gălbenele, sunătoare, muguri de plop, ulei de cătină, răşină de brad, ulei esenţial de ti-tree şi lavandă favorizează regenererea pielii.
Gălbenelele stimulează formarea ţesutului de granulaţie care reprezintă un pas important în procesul de epitelizare şi vindecare a rănilor. Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină la nivelul leziunilor, induce procesul de revascularizatie ajutând vindecarea din profunzime a ţesuturilor. Are şi efect antiinflamator, antimicrobian şi anticandidozic.
Gelul de Aloe vera exercită la nivelul pielii efect antioxidant, stimulează regenerarea dermică, netezeşte pielea şi fixează apă, hidratând-o; inhibă inflamaţia, protejaza faţă de influenţele dăunătoare din mediu, stimulează microcirculatia, creşte elasticitatea dermică prin stimularea producţiei de fibre de colagen şi elastina.
Sunătoarea are proprietăţi cicatrizante şi antiinflamatoare, fiind eficientă în tratamentul mialgiilor, arsurilor, plăgilor.
Uleiul esenţial de lavandă are efect antiseptic şi antimicobian, ajutând la prevenirea infecţiilor fiind bun pentru tratarea arsurilor şi rănilor. Uleiul esenţial de lavandă stimulează cel mai puternic creşterea celulelor sănătoase noi.
Uleiul esenţial de ti-tree la nivelul pielii şi mai ales al mucoaselor are acţiune bactericidă şi fungicidă.
Iarba tâlharului este un remediu tradiţional, cu rol cicatrizant, folosit pentru cicatrizarea ulcerelor şi pentru cicatrizarea rănilor cutanate şi musculare.
Datorită efectul cicatrizant, reepitelizant, antiseptic, dezinfectant, antiinflamator confirmat, CREMA FAREDERM se recomandă a fi folosită în leziuni ale pielii, zone de cicatrizare, arsuri de gradul I, dermatite uscate. Se aplică local în start subţire de 2 ori pe zi. Nu se aplică pe răni deschise.

5. Remediu natural pentru echilibrul florei şi tranzitului intestinal.

Probioticele sunt microorganisme (bacterii sau ciuperci) similare cu cele care se găsesc în mod normal în organismul nostru, mai exact în intestine.
Probioticele ne sunt recomandate cel mai adesea în caz de tulburări ale tranzitului intestinal ce rezultă în indigestie, balonare, flatulenţă, constipaţie, diaree. De asemenea, când ne aflăm sub tratament antibiotic, probioticele ajută la restabilirea echilibrului florei intestinale, refăcând populaţia bacteriilor prietenoase distruse.
CAPSULELE PROBIO VITAL (Saccharomyces boulardii, tuberculii de topinambur, fructe de merişor) contribuie la menţinerea florei intestinale normale în cazul administrării de antibiotice.
Saccharomyces boulardii este o specie de drojdie utilizată extensiv în ultima vreme că probiotic.
Multe studii clinice şi experimentale au evidenţiat rolul benefic al acestei drojdii pentru tractul gastro-intestinal. Studiile ştiinţifice au demonstrat un mare potenţial al S. boulardii în normalizarea tranzitului intestinal prea accelerat şi cu scaune inconsistente, prin reducerea afectării florei locale cauzate de administrarea antibioticelor, dar şi în cazul persoanelor în vârstă, la persoanele suferind de diabet, supraponderale, la fumători sau persoane cu nivele ridicate de stres.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate însemnată de inulină care este considerată o substanţă prebiotică eficientă în stimularea creşterii bacteriilor benefice, fiind un potenţial substrat pentru procesul de fermentaţie bacteriană. Prebioticele sunt substanţe care stimulează selectiv creşterea şi activitatea anumitor specii de bacterii în intestin, de obicei bifidobacterii şi lactobacili, cu beneficii pentru sănătate. De asemenea potenţează absorbţia calciului şi a magneziului.
Fructele de merişor favorizează reducerea microorganismelor potenţial patogene de la nivelul tractului digestiv. Prin această, oferă condiţii optime dezvoltării echilibrate a florei saprofite în intestin. Contribuie la reglarea tranzitului intestinal accelerat, prin îmbunătăţirea consistenţei şi reducerea frecvenţei scaunelor.
Formulă capsulelor PROBIOVITAL are mai multe avantaje: traversează pasajele intestinale şi are acţiune ţintită, supravieţuieşte acidităţii gastrice şi rezistă la temperatura corpului precum şi la antibiotice, nu are reacţii adverse.
Se administrează cu 30 minute înainte de masă. Pentru copiii între 3-6 ani este necesar 1 capsulă pe zi. Conţinutul capsulei se amestecă într-o lingură de iaurt, iar pentru copii peste 12 ani şi adulţi: 2 capsule de 2 ori pe zi.

 

Posted on Leave a comment

Sfaturi pentru întărirea imunității în timpul sarcinii

În perioada celor 9 luni, imunitatea viitoarei mămici este în mod natural mai scăzută, iar sensibilitatea ei în fața agenților patogeni mai mare. E destul de riscant să se îmbolnăvească, în condițiile în care lista cu medicamente permise este, de acum, restrânsă. De aceea, soluția cea mai potrivită o reprezintă întărirea imunității. Și la ce poți apela mai în siguranță decât la remediile din natură?!

De la bun început trebuie să ai o dietă echilibrată, bazată pe fructe și legume proaspete, de sezon, pline de vitamine și ușor digerabile. Din alimentație nu trebuie să-ți lipsească lactatele, fructele oleaginoase și uleiurile presate la rece, carnea, ouăle, supele de legume și de pui, multă ceapă și usturoi, de ce nu, fiind veritabile antibiotice naturale. Renunță la sucurile din comerț, la cafea și mai ales alcool în favoarea sucurilor naturale făcute în casă din tot felul de combinații de fructe și legume stoarse. Ceaiurile pot face și ele minuni în această perioadă. Bea cu încredere infuzii de soc, echinacea, măceșe și cătină, care au un puternic efect vitaminizant, antioxidant.

Apoi, e important să te hidratezi, să dormi bine noaptea, să nu te stresezi și să faci mișcare moderată. Pe lângă toate acestea, nu ar strica anumite suplimente alimentare. Chiar dacă ai o dietă corectă, de cele mai multe ori nu poți aduna doar din alimentație vitaminele și mineralele necesare în această perioadă. Și ai nevoie de fier, pentru combaterea anemiei, de acid folic, de iod și de complexul de vitamine B care susțin dezvoltarea armonioasă a fătului. Înainte de a-ți administra orice supliment alimentar, consultă medicul!

 

Posted on Leave a comment

Rozmarin

Rozmarinul stimulează memoria și activează circulația sângelui

Rosmarinus officinalis este un subarbust peren, puternic mirositor care a fost cultivat cu peste o mie de ani în urmă, în zona Mării Mediterane. Pentru că această plantă se dezvoltă cel mai bine pe soluri din mediul marin, dar și datorită florilor de un albastru pal, asemenea panoramei marine, rozmarinul a fost cunoscut dintotdeauna ca ”roua mării”, dar și sub denumiri precum martin, rujmalin sau rusmarin. De la călugării greci, monahii de la noi au preluat folosirea rozmarinului ca plantă de leac dar și pentru condimentarea diferitelor mâncăruri. Uleiul volatil precum și ceaiul de rozmarin, stimulează activitatea psihică, îmbunătățind și oxigenarea creierului. De la părintele Ilarion de la Lotrișor am aflat că ” frunzele și florile de rozmarin, proaspete sau adăugate din belșug în preparate culinare, stimulează secreția sucurilor digestive, stimulând în același timp și memoria”.

Carnosolul din compoziția rozmarinului are un puternic efect antitumoral

Pe meleagurile noastre, rozmarinul este folosit ca plantă medicinală, ornamentală, dar în principal, ca și condiment, adăugat în preparate dintre cele mai diverse. Arbustul mic, cu ramuri arcuite, poate ajunge chiar până la un metru înălțime, iar pe tulpinile de o simetrie aproape perfectă, sunt aliniate, asemenea acelor de brad, frunze verzi-argintii, care ajung la o lungime de 2 sau chiar 3 cm și care rămân verzi, chiar și pe timpul iernii. Florile pot avea mai multe nuanțe, începând de la violaceu, la albastru pal, până la alburiu. Acestea cad ca într-un spic, sub greutatea dată de numărul extrem de mare al florilor, iar aspectul lor este impresionant. Rozmarinul se recoltează toată vara, până toamna târziu. Tulpinile sunt benefice în băi calmante și care activează circulația sângelui, iar frunzele, care sunt foarte bogate în uleiuri volatile ameliorează durerile de origine digestivă, respiratorie sau neurologică. Florile se culeg cu multă grijă, recomandarea cunoscătorilor fiind aceea de a culege fiecare floare în parte, nu buchețele sau grămăjoare. Acestea se folosesc la prepararea unei infuzii benefice în astenie sau tulburări hormonale. Principala substanță din compoziția rozmarinului, căreia i se datorează toate efectele tămăduitoare, este carnosolul, care abundă de antioxidanți și are un puternic efect antitumoral. Printre efectele benefice ale rozmarinului proaspăt sau uscat, se numără și stimularea circulației cerebrale și periferice, îmbunătățirea memoriei, creșterea capacității de concentrare, acțiunea acestuia fiind și antispastică, antiseptică respiratorie sau antitumorală. Eu personal am făcut fotografiile de față, în inima Ierusalimului, ceea ce înseamnă că această miraculoasă plantă s-a răspândit și crește în întreaga lume.

Infuzia din flori de rozmarin ajută la eliminarea limfei bolnave

Cele mai vechi rețete de ceai de rozmarin, se păstrează de la călugării greci. Aceștia i-au descoperit virtuțile terapeutice în perioadele posturilor, când alimentația era mult mai săracă în vitamine și proteine. Consumând ceai de rozmarin în fiecare zi, monahii au constatat o creștere a imunității și fortificarea organismului, mai slăbit, din cauza postului. Infuzia de rozmarin se prepară la fel de simplu ca toate celelalte. Mai întâi se fierb în clocot 250ml de apă, apoi se adaugă o linguriță rasă de flori de rozmarin, proaspăt sau uscat. Se lasă la infuzat timp de 5 minute, acoperit cu o bucată de pânză groasă de cânepă, pusă în două, după care se strecoară și se bea călduț. Grecii țineau o cură cu ceai de rozmarin timp de 7 zile, la începutul postului Nașterii Domnului, o altă cură tot de 7 zile, la jumătatea postului, și o alta, de aceeași durată, la sfârșitul postului respectiv. Călugării spun că dacă se țin două astfel de cure cu infuzie de rozmarin, in Postul Crăciunului și în Postul Paștelui, corpul devine mai rezistent, ajungându-se chiar și la eliminarea unei importante cantități a limfei bolnave din organism. În afara acestor perioade calendaristice ale anului, se recomandă consumarea unei căni cu infuzie de rozmarin, în fiecare seară care precede o zi mai solicitantă, atât fizic, dar mai ales psihic.

Masajul cu ulei de rozmarin mai păcălește puțin Alzheimerul

O altă modalitate de stimulare a memoriei și pentru dobândirea imediată a unui plus de energie, este aceea a folosirii uleiului de rozmarin, în masarea tâmplelor sau a încheieturilor mâinii. Această practică calmează stările de nervozitate și sporește puterea de creativitate. Uleiul de rozmarin este un protector psihic și un adjuvant al bolilor cardiace, fiind de mare ajutor hipotensivilor și celor cu probleme de memorie. Studii recente ale cercetătorului american Thomas T. Yoshikaw, arată că uleiul de rozmarin, considerat cel mai puternic ulei cefalic, are proprietatea de a încetini procesul de evoluție a Alzheimerului, o boală degenerativă, care afectează zone ale creierului ce controlează memoria. Deși nu s-a găsit încă un antidot pentru această cumplită boală a bătrâneții, specialiștii din echipa doctorului Thomas T. Yoshikaw, după îndelungate cercetări și studii de geriatrie și gerontologie, au admis că
masarea zilnică a tâmplelor și a încheieturilor cu ulei de rozmarin, stimulează până și creierul afectat de boală. Pentru bătrânii afectați de Alzheimer, o încetinire cât de mică a procesului evolutiv al bolii este demnă de luat în seamă. În casele de bătrâni din America, buchețele de rozmarin proaspăt, au luat locul florilor din vazele răspândite în întreagul așezământ.

Dușurile cu rozmarin răcoresc și detoxifiază

Spre deosebire de băile calmante și relaxante, pe care marea majoritatea dintre noi, le facem seara, băile cu rozmarin se recomandă dimineața. Cel mai eficient este dușul, care necesită mai puțin timp, dar are o eficiență imediată. După cum bine știm, uleiurile esențiale nu se diluează în apă, motiv pentru care acestea trebuie amestecate într-un solvent natural. În această situație, cea mai ușoară metodă a utilizării uleiului de rozmarin este aceea de a pune 10 picături de ulei, într-o cantitate oarecare de șampon sau de gel de duș. După ce se omogenizează amestecul, acesta va fi folosit atât pe corp, cât și pe cap, lăsându-se cât mai mult în contact cu pielea. Limpezirea se face cu un duș cald și unul rece, iar pielea rămâne tonifiată și veți avea o vioiciune, care marchează întreaga zi. Dacă alături de uleiul de rozmarin, adăugăm și 10 picături de ulei de bergamotă, efectul este dublu, organismul fiind supus unui proces de răcorire, dar și detoxifiere.
Mariana BORLOVEANU

Posted on Leave a comment

Scapă de scuze! Ce te reține de fapt să începi o cură de slăbire

Când vine vorba de a începe dieta, în cale apar ca din senin tot felul de piedici. Ba treci printr-o perioadă aglomerată și nu ai timp să-ți gătești corespunzător, ba aștepți să treacă vreo sărbătoare, vreo vacanță la all inclusive, ba nu poți din cauza anturajului, a familiei. Toate sunt doar scuze! Dacă vrei cu adevărat, există o rezolvare pentru fiecare piedică. Noi îți demontăm, mai jos, cele mai frecvente scuze și te ajutăm să treci peste ele.

– „Trebuie să gătești dulciuri pentru copii, mâncăruri grele cu sosuri pentru soț”. Greșit! Copiii nu au nevoie în permanență de dulciuri și oricum o prăjitură la zile mari nu strică nimănui. O poți prepara cu îndulcitori naturale (miere, sirop de agave, de arțar…) și ingrediente naturale, în stil raw vegan. Gătește sănătos și dietetic, iar cine are nevoie de altceva, poate să-și cumpere.

– „Te strică anturajul”. Obișnuiești să mergi cu prietenii la restaurant sau serviciul e de așa natură încât ești nevoit să iei prânzul în oraș? Indiferent ce aleg ceilalți, tu mergi pe supe, salate, carne slabă la grătar, legume și fructe. Toate acestea în porții mici! Pentru că de obicei avem tendința de a goli tot din farfurie și, dacă acolo e varianta „big”, și tu vei mânca și vei fi „big”. Desertul, evident, taie-l de pe listă!

– „Ai frigiderul plin și aștepți să se golească. După, începi cura”. Ce te faci dacă niciodată nu bate vântul la tine-n frigider și mereu înnoiești proviziile? În definitiv, nu e greșit să ții mâncare multă în casă, greșit e să faci stoc de alimente interzise, cum ar fi dulciuri, paste, mezeluri. Nu le cumpăra de la bun început și nu va exista tentație!

– În cazul femeilor, vă mai spunem un secret: sindromul premenstrual are efect și asupra poftei de mâncare. Mai concret, cu 10 zile înainte de apariția ciclului apar tot felul de modificări hormonale care au ca efect secundar creșterea apetitului. Prin urmare, nu este indicat să începeți o cură de slăbire în această perioadă deoarece vă va fi foarte greu și veți fi descurajate. De asemenea, dacă sunteți deja la dietă, așteptați-vă ca în perioada premenstruală ritmul de slăbire să fie mai lent.

În concluzie, scapă de scuze, stabilește-ți clar obiective realiste, fii motivat, organizat, disciplinat. Iar odată apucat de cură, du-o până la capăt ori nu te apuca deloc de ea. Pentru că nimic nu ne dă metabolismul mai tare peste cap decât trecerea de la o extremă la alta, în alimentație.