Posted on Leave a comment

Cele mai eficiente plante pentru febră și raceală

planta medicinala

Scoarţa de salcie

Scoarţa de salcie conține acid salicilic și derivatul său salicină. Ea este este precursorul fito-terapeutic al acidului acetilsalicilic.

Agenţii naturali pentru reducerea temperaturii corpului au fost cunoscuţi din Antichitate. Galen şi Hippocrates cunoşteau efectele antipiretice ale extractelor de scoarţă de salcie.

Încă din cele mai vechi timpuri, derivații de salcie au fost folosiți pentru a trata o varietate de afecţiuni febrile și sindroame de durere, deși primul raport datează din 1763, când reverendul englez Edward Stone a descris efectul unui extract din scoarță de salcie în tratarea malariei. Salicina a fost obținută într-o stare mai mult sau mai puțin impură de Brugnatelli, Fontana, în 1825, și Buchner în 1828, și în stare pură de Leroux în 1829. Raffaelle Piria a fost prima care a sintetizat acidul salicilic din salicină (salicosid). În secolul al XIX-lea, mulţi farmacişti și chimiști, printre care italienii Raffaele Piria și Cesare Bertagnini, au dezvoltat procesele biologice de extracție și sinteză chimică a salicilaților, apoi au analizat proprietățile terapeutice și caracteristicile farmacocinetice și farmacodinamice ale acestora.

HagerROM (2001) menționează utilizarea tradițională a scoarţei de salcie sub formă de pudră și  ceai în caz de afecțiuni asemănătoare gripei și pentru tratarea durerilor minore.

Monografia Comisiei germane E (1984) a aprobat utilizarea internă pentru boli însoțite de febră, probleme reumatice și dureri de cap. În afară de aceste indicații, a fost listată utilizarea în multe alte afecţiuni. Următoarele indicații pot fi găsite în surse standard: printre altele, adjuvant în diabetul zaharat, anthelmintic, diaphoretic, diuretic, dispepsie, malarie, bronșită, împotriva nevralgiei, sedativ și ca tonic.

Este vorba în principal de salicină și salicil glicozidele care formează salicina după hidroliză care reprezintă un medicament pro-acid salicilic. Salicina și salicil glicozidele au acțiuni antipiretice, analgezice, antireumatice și antiflogistice.

Usturoi

Studiile efectuate de mulți cercetători au arătat că usturoiul este o cultură străveche. Usturoiul a fost folosit de mii de ani în scopuri culinare, medicinale și spirituale. A fost cultivat în întreaga lume, de la climatul mediteranean până în Siberia. Egiptenii antici îl foloseau ca monedă; puterile sale medicale și magice au fost descrise pe zidurile templelor antice și pe un papirus care datează din 1500 î.Hr. Usturoiul a fost folosit de către medicii greci Hipocrate și Galeni și în Evul Mediu de Hildegard von Bingen. Chiar și în medicina antică indiană, usturoiul a fost unul dintre cele mai apreciate medicamente.

După cum au indicat o serie de studii, usturoiul are nu numai componente nutritive care sunt vitale pentru organismul uman, dar poate fi folosit împotriva diferitelor boli. Este deosebit de important în nutriție și în medicină, deoarece conține compuși cum ar fi compușii de sulf (alinină, alicină, sulfură de dialil, ajoenă etc.), aminoacizi, lipide, ulei eteric, complex de fructozani (carbohidrați), saponozide steroizi, acizi organici, minerale (Mg, Zn, Se, germaniu), vitamine (C, A, din complexul B), enzime etc.

Usturoiul a fost folosit istoric pentru tratarea foarte multor afecţiuni, dar și pentru a scădea febra.

Usturoiul se crede că are diaforetice, expectorante, antispasmodice, antiseptice, bacteriostatice, antivirale, efecte antihelmintice și hipotensive; se folosește frecvent pentru tratarea bronșitei cronice, infecții recurentă ale tractului respirator superior și gripă. În Europa și India, remedii de usturoi sunt folosite pentru a trata tuse, răceli, febră și astm.

Acțiunea usturoiului este multiplă. Datorită alicinei și a altor compuși cu sulf, usturoiul are acțiuni antibiotice, antibacteriene și antimicotice, care au fost atestate prin studii in vitro. Alicina este excretată parțial de către organele respiratorii, prin urmare, usturoiul este utilizat pentru tratarea bolilor tractului respirator.

Studii recente au relevat că usturoiul protejează de răcelile comune. În acest scop, pacienții au fost examinați pe o perioadă de 12 săptămâni, în sezonul rece, din noiembrie până în februarie. Rezultatele au demonstrat că cei care au consumat usturoi au fost mai puțin predispuși la prinderea unei răceli sau au îndurat răceala mai ușor decât cei care nu au consumat usturoi.

Creţuşca

Utilizarea medicinală a speciei Filipendula ulmaria a fost descrisă de la sfârșitul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Creţuşca este prezentată de Wizenmann în 1930 ca un bun antipiretic, iar Künzle (1922) o recomandă în febră.

În 1892 se ştia că florile de creţuşcă conțin 0,2% ulei esențial cu salicilaldehidă, ester metilic al acidului salicilic cu salicilat de metil și urme de heliotropină și vanilină, în plus, de asemenea, acid salicilic liber.

Efectul antifebril a fost demonstrat pe animale deja la începutul secolului trecut.

În prezent în Franța, au fost acceptate următoarele acțiuni terapeutice: Utilizare orală: „Folosit în mod tradițional pentru a facilita funcțiile de eliminare renală și digestivă, pentru afecțiuni febrile și gripe, ca analgezic (dureri de cap, dureri de dinți), în tratamentul simptomatic al afecțiunilor articulare dureroase minore și promovarea eliminării renale a apei ”.

Monografia Comisiei germane E (Blumenthal și colab., 1998) menționează utilizarea atât a plantei cât și a florilor ca terapie de susținere în răceli. În monografiile ESCOP (2003), se precizează: „planta este utilizată ca terapie de susținere în răceli comune și pentru a spori eliminarea renală a apei.”

Astragalus membranaceus

În China, Astragalus (Huang qi), singur sau în combinație cu alte plante, este utilizat de către practicienii de medicină tradițională chineză sub formă de extract, pentru a reduce riscul de infecții acute ale tractului respirator; se crede că stimulează sistemul imunitar.

Soc

Utilizarea florii de soc a fost documentată continuu în manuale, farmacopee și literatură științifică. Socul este o plantă foarte apreciată, cu o istorie care datează din Grecia antică. Este un remediu care a fost folosit din timpuri imemoriale, de la Hippocrates (în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. ) și Paracelsus la Lonicerus (1564) care îl recomandă ca diuretic şi antifebril, recomandări susţinute şi de Matthiolus (1626).
În prezent, ca şi în trecut, floarea de soc este folosită atât ca agent aromatizant în produsele alimentare, cât și ca plantă medicinală. Floarea de soc este un ingredient utilizat frecvent în multe produse combinate de pe piața europeană.

Folosirea medicamentelor tradiționale din flori de soc pentru ameliorarea simptomelor răcelii comune a fost documentată în manuale medicale, începând din 1938. Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis din 1986 recomandă floarea de soc ca diaforetică în timpul tratamentului răcelii, dar şi în alte stări febrile. La fel este recomandată în Aprobări standard pentru medicamente finite (Braun 1997) şi în Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals (Bisset and Wichtl 2001), în British Herbal Compendium (Bradley 1992), şi altele.

Trifoişte de baltă

Numele generic, Menyanthes, provine din două cuvinte grecești care semnifică luna și floarea. Era un nume conferit de Linnaeus și s-a sugerat ca planta să fie numită așa, deoarece rămâne în floare o lună; dar de obicei este în floare în perioada mai, iunie și iulie.

Tabernaemontanus (1525 – 1590), care a fost un medic, botanist și erborist timpuriu, „tatăl„ botanicii germane denumeşte planta ca Trifolium fibrinum. Al doilea nume care desemnează planta ca pe un „trifoi de febră” indică faptul că remediul are un efect antipiretic.

De fapt, frunzele de Menyanthes au fost utilizate pe scară largă ca antipiretic din trecut. Osiander, Haller şi Hufeland recomandau planta în febră. În cartea Compilarea remediilor populare folosite de magi în Rusia (Sankt Petersburg 1866) găsim utilizarea trifoiştei de baltă împotriva febrei; la fel, în tradiţia populară din Polonia, trifoiul se folosește împotriva afecţiunilor cu febră.

Conform informațiilor de la Madaus care datează din 1938, aproximativ un sfert din toate rețetele din perioadaaceea erau încă folosite ca antipiretice.

Tradiţia a fost păstrată în ziua de astăzi, când am alăturat virtuţile trifoiştei de baltă lângă cele ale socului şi scoarţei de salcie, pentru a întări partea de efect antipiretic a formulei HAPCIU solubil.

Busuioc

A fost cunoscut și în antichitate în Grecia și este adesea menționat în scrierile ipocratice. În Imperiul Roman, Ocimum s-a bucurat de o popularitate crescândă nu numai ca plantă medicinală și cu condimente, ci și ca plantă ornamentală de grădină. În Antichitate frunza de busuioc a fost folosită ca aromă, condiment și antipiretic.

În Germania, busuiocul este în cultură cel puțin din secolul al XII-lea. Era foarte des întâlnit în Evul Mediu când metoda de utilizare a rămas aceeași ca în antichitate; Iarba și apa distilată din busuioc au fost considerate a fi deosebit de utile medicinal în caz de slăbiciune nervoasă. Uleiul de busuioc pare să fi fost folosit de la mijlocul secolului al XVI-lea, deoarece este listat între uleiurile esențiale din Taxe de la Frankfurt din 1582. Apa distilată de busuioc a fost folosită încă din secolul al XV-lea.

Numeroase efecte bune sunt lăudate pentru planta din Lonicerus (Lonicerus, Kreuterbuch, 1564, p. 192.), Matthiolus (Matthiolus, New-Kreuterbuch, 1626,care o enumeră ca o încălzire a stomacului, digestivă, diuretică, rezolvatoare, întărirea creierului și a inimii, curățarea uterului și agent obstetric și, de asemenea, împotriva bolilor pulmonare și astmului , Tuse, nas curgător, tenesmus ani, pauze interioare, amețeli și melancolie.

Componenta principală a busuiocului este uleiul esențial cu cineol, metilchavicol și linalool (Bertram și Walbaum, Arh. Pharm. 1897, vol. 235, p. 176; Dupont et Guerlain, Bull. Soc. Chim 1898, vol. 19 , P. 151.).

Mai mult decât atât, a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul unei varietăți de afecțiuni neurologice, cum ar fi anxietatea, durerile de cap și migrenele, durerile nervoase, inflamația, tuse, răceala, tulburările digestive, afecțiunile toracice și pulmonare, febră, mușcături de insecte, crampe menstruale, sinuzită și ca carminativ și antispasmodic.

Muşeţel

Mușețelul (Matricaria chamomilla L.) este una dintre plantele medicinale importante originare din sudul și estul Europei.

Mușețelul a fost folosit în remedii pe bază de plante de mii de ani, cunoscut în Egiptul antic, Grecia și Roma.  Această plantă a fost crezută de anglo-saxoni ca fiind una din cele 9 plante sacre date omului de către lord. În India, planta a fost cultivată de aproximativ 200 de ani, şi introdusă în Punjab acum aproximativ 300 de ani în perioada Mughal.

Muşeţelul ca medicament este inclus în farmacopee din 26 de țări. Este un ingredient al mai multor preparate medicinale tradiționale, unani și homeopatice. Ca remediu, cel mai mult se folosește de flatulență, colici, isterie și febră intermitentă. Antonelli a citat din scrierile mai multor medici din epoca veche a secolului al XVI-lea și al XVII-lea că mușețelul era folosit în acele vremuri în febrile intermitente.

Florile de M. chamomilla conțin ulei esențial albastru de la 0,2 la 1,9%, care găsește o varietate de utilizări. Mușețelul este utilizat în principal ca antiinflamator și antiseptic, de asemenea antispasmodic și ușor sudorific. Se folosește intern mai ales sub formă de ceai. Produsele din extracte de flori de mușețel sunt comercializate în Europa și utilizate pentru diferite afecțiuni.

Principalele proprietăți farmacologice includ activități antiinflamatorii, antifebrile, antiseptice, carminative, vindecătoare, sedative și spasmolitice. Cu toate acestea, M. chamomilla a prezentat atât activitate bactericidă pozitivă cât și negativă cu Mycobacterium tuberculosis, Salmonella typhimurium și Staphylococcus aureus.

Florile uscate de mușețel sunt, de asemenea, foarte solicitate pentru tratarea tusei și a răcelii. Datorită proprietăților sale farmacologice și farmaceutice extinse, planta are astfel o valoare economică mare și este la mare căutare în țările europene.

 

 

Posted on Leave a comment

Top 10 antibiotice naturale din propria cămară

remedii naturale

De ce să te îndopi cu antibiotice de sinteză, când natura are pentru tine leacuri sigure, eficiente și fără efecte adverse? Multe dintre ele se găsesc, fără să știi, chiar la tine în cămară. Anumite plante, legume și condimente sunt extrem de sănătoase, au proprietăți antimicrobiene și o mare putere de a reduce infecțiile din organism.

  1. Usturoiul. Potrivit cercetărilor, ar conține 39 de substanțe antibiotice care, împreună, tratează o gamă largă de infecții din organism. Cel mai cunoscut component, alicina, are efect împotriva stafilococului auriu, rezistent la unele antibiotice de sinteză. În plus, vine la pachet cu antioxidanții săi, care întăresc imunitatea. Consumă-l proaspăt, în mâncare, sub formă de infuzii, atunci când suferi de infecții respiratorii ori digestive, sau folosește-i sucul proaspăt, în caz de otită, herpes.
  2. Cuișoarele. Infecțiile respiratorii, digestive, dentare, toate acestea își pot găsi leacul în micuțele și aromatele cuișoare. Sunt considerate un adevărat panaceu, datorită efectului lor antiseptic, antiinflamator, antibacterian, analgezic și antioxidant. Se folosesc ca ulei esențial, infuzie sau pudră, adăugată în diverse rețete.
  3. Cimbrul îţi protejează stomacul de infecţii în cazul în care consumi alimente contaminate cu diverse bacterii. Poţi să-l foloseşti proaspăt sau uscat, în salate, sau sub formă de ulei esenţial (câteva picături, amestecate în uleiul de măsline). În caz de sinuzită sau infecţii ale gâtului se pot face inhalaţii cu ulei esenţial de cimbru.
  4. Bogată în vitamine, minerale şi enzime uşor asimilabile de către organism, ea este o adevărată farmacie şi leac pentru un spectru larg de afecţiuni, de la nivelul tubului digestiv până extern, la nivelul pielii. Are proprietăţi antibacteriene, antibiotice şi antiinfecţioase.
  5. Uleiul esențial. Oricine are în casă o sticluță cu ulei esențial. În funcție de planta din care au fost extrase, unele uleiuri se folosesc în afecțiuni ale stomacului, altele în răceli, sinuzită, dureri de cap, boli de ficat sau pentru întărirea imunității. Dar cel mai utilizat efect medicinal al acestor remedii este cel antibiotic. Majoritatea tipurilor de ulei au proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale. Cele mai puternice uleiuri cu efect antibiotic sunt cele de cimbru, cuișoare și ti-tree.
  6. Propolisul. Este un produs al stupului deosebit de valoros pentru sănătate. Poate distruge tulpini de E. coli și de stafilococ auriu, stimulează imunitatea, fiind extrem de eficient în cazul durerilor în gât și tusei. Îl găseşti sub formă de batoane, pe care le poţi consuma ca atare, sau sub formă de tinctură, din care poţi lua zilnic câteva picături, combinate cu miere sau pe o bucăţică de pâine.
  7. Oțetul de mere. Are proprietăți antibiotice și antiseptice, iar dacă e consumat în doze mici zilnice, ajută la alcalinizarea în mod sirop cu uleiuri esentialenatural a organismului și scade riscul de cancer.
  8. Sursă excelentă de vitamine și minerale, bogat în antioxidanți, ghimbirul întărește sistemul imunitar, ajută digestia, tratează răcelile, scade febra, îmbunătățește circulația sângelui și chiar poate inhiba dezvoltarea celulelor canceroase. În caz de gripă și răceală, ghimbirul este tratamentul din cămară care te ajută să te pui pe picioare. Consumat sub formă de ceai (în care poți adăuga puțină miere și lămâie), ghimbirul descongestionează căile respiratorii, ameliorează durerea în gât, scade temperatura corporală, favorizează expectorația și ajută, astfel, la ameliorarea tusei. Se găsește, de altfel, și în compoziția siropului Biosept, un tratament natural cu efect antibiotic, antiviral, antifebril, antiinflamator, expectorant și imunostimulent.
  9. Este remediul ideal în răceală și gripă, luptă cu tot felul de infecții și întărește imunitatea. Se consumă prevenit sub formă de ceai, capsule sau tinctură.
  10. Substanțele volatile din această plantă atât de populară la noi au efecte antibiotice, antiinfecțioase, împiedicând multiplicarea microorganismelor din tractul digestiv. Face minuni și în răceală/gripă, tuse, dureri de cap, sinuzită, cistite, urticarie. Se consumă proaspătă, în limonade, sau sub formă de ceai, pulbere, tinctură, ulei esențial.
Posted on Leave a comment

Cele mai eficiente plante româneşti pentru tuse

plante romanesti

Natura ne oferă remedii simple şi deosebit de eficiente atunci când răcim şi tusea nu ne dă pace. Iată 5 plante care cresc la noi în ţară a căror efecte benefice au fost demonstrate ştiinţific.

            Ridichea neagră este un remediu tradiţional românesc, pentru tusea din infecţiile respiratorii cronice sau acute. Mecanismul de acţiune antitusiv nu este în totalitate cunoscut, dar se presupune a fi responsabile pentru acesta glicozidele sulfurice prezente în rădăcină, care manifestă efecte antiinflamatoare, antibacteriene şi antivirale semnificative (Prahoveanu şi Esanu,1990). Studii mai noi au identificat un alt compus, luteolina care are rol antitusiv şi antiinflamator. Ridichea neagră calmează atât tusea uscată cât şi cea productivă, fluidificând secreţiile bronşice şi făcându-le mai uşor de eliminate (Mahmud 2006) . În plus, s-a descoperit că extractul de ridiche neagră are şi efect profilactic în infecţia cu virusul Influenza de tip A, responsabil de apariţia gripei.

            Frunzele de iederă se foloseau în tradiţia populară românească din secolul trecut, fiind cunoscute pentru virtuţile lor curative. Sunt renumite în primul rând ca expectorant, antiinflamator şi spasmolitic, în răceli, stări gripale cu tuse, bronşite acute sau cronice, tuse convulsivă. Cercetările ştiinţifice au dovedit acţiunea lor antitusivă prin reducerea vâscozităţii mucusului, fluidificarea secreţiilor bronşice şi uşurarea eliminării acestora prin expectoraţie ( Song 2015). În același timp,frunzele de iederă relaxează musculatura bronșică. Astfel combat tusea spastică şi cea convulsivă (Lutsenko 2017).

             Podbalul este unul dintre cele mai vechi și binecunoscute remedii pentru tuse. Era lăudat pentru astm, tuberculoză și abcese pulmonare. Kneipp (The Great Kneipp Book, 1935) scria că tusea poate fi ușor remediată de această plantă. Este adesea utilizat singur sau în combinație cu alte plante medicinale ca antiinflamator și expectorant în afecţiunile respiratorii. Studiile ştiinţifice au arătat că principalii constituenţi activi ai podbalului care prezintă efecte antitusive, expectorante și antiinflamatorii semnificative sunt acizii cafeoilchinici și derivaţii lor şi că aceştia și pot acționa împreună în mod sinergic (Wu 2016).

O altă plantă medicinală autohnă, iarba mare, este un remediu foarte valoros pentru tusea asociată cu bronșită, astm și tuse convulsivă.  Prezintă un complex de proprietăţi benefice pentru afecţiunile respiratorii: are acţiune antimicrobiană, emolientă, datorită mucilagiilor care formează un strat protector pe mucoase şi expectorantă, datorită alantolactonei şi saponinelor, care favorizează fluidificarea secreţiilor bronşice şi eliminarea lor (Stănescu 2014).

   sirop         Lichenul de piatră are o istorie lungă de utilizare ca aliment şi ca remediu natural, tradiţional, folosit în afecţiunile respiratorii. Conține o grupă de polizaharide (lichenina și izolichenina), un principiu amar și substanțe mucilaginoase care-i conferă calități calmante, emoliente, antitusive dar și antivirale. Datorită acidului usnic, o altă substanţă importantă din compozitia plantei, i se atribuie o puternică acțiune antibiotică, și antispastică ( Francolini 2004). Polizaharidele din lichenul de piatră au activitate imunologică atât in vitro cât şi in vivo și sunt implicate în efectul antiinflamator al acestei plante. Prin aceste proprietăţi, lichenul de piatră este folosit cu succes în tratarea gripelor, traheobronşitelor acute, bronşitelor cronice, laringitelor acute şi cronice, astmului bronşic, tusei uscate, iritative (Gupta  2012).

Regăsiţi aceste plante medicinale în siropul Plantusin Forte, eficient atât în tusea productivă cât și în cea spastică şi iritativă.

 

 

Posted on Leave a comment

Febră? Nu neapărat! Iată în funcție de ce variază temperatura corpului!

solutii

Temperatura normală a corpului variază între 36,5 și 37,5 grade Celsius. Nu înseamnă neapărat că dacă depășim această valoare avem febră, deci boală/infecție în organism. Sunt multe cauze pentru care ne poate crește temperatura, iar acestea variază în funcție de vârstă, de anotimp, de momentul zilei, de cât efort am făcut.

  • În funcție de vârstă. Tinerii au o temperatură corporală mai ridicată decât vârstnicii datorită metabolismului mai alert, a capacității mai bune de autoreglare și a faptului că rețin mai bine căldura.
  • În funcție de momentul zilei. Dimineața, corpul uman este puțin mai rece decât după-amiaza.
  • În funcție de alimentație. Știai că sunt alimente care cresc temperatura corporală? E vorba despre condimentele iuți (usturoi, ardei iute, ghimbir), cereale integrale, ceapă, țelină, cafea, alcool,
  • În funcție de modificările hormonale. Spre exemplu, în perioada de menstruație, femeile au o temperatură corporală mai ridicată. De asemenea, temperatura crește la ovulație și în primul trimestru de sarcină.
  • În funcție de activitatea fizică. Evident, îți va crește puțin temperatura dacă alergi, faci sport, mergi cu bicicleta.
  • În funcție de vreme, de cât de gros ești îmbrăcat. Dacă ai mers vara prin soare și te-ai încins, apoi îți iei temperatura, evident că va arăta o valoare mai mare decât „normalul”.
  • În funcție de alte probleme de sănătate. Potrivit medicilor, persoanele cu hipotiroidism au o temperatură corporală sub medie, în timp ce persoanele care suferă de cancer au o temperatură peste medie. Sunt și boli (altele decât răceala și gripa) care produc inflamație în organism, precum artrita reumatoidă. Temperatura corpului mai poate crește ca efect al unor medicamente sau vaccinuri administrate.
  • Erupția dentară la copii, alergiile, stresul, oboseala sau insolația sunt alți factori care cresc temperatura corpului.
  • Mai contează și cu ce măsori temperatura. Citirea la subraț poate indica o valoare mai mică decât citirea orală, în timp ce rectal se înregistrează chiar și cu un grad mai mult.

Cum își reglează organismul temperatura

Hipotalamusul este „centrul de control” al temperaturii. Dacă corpul este prea rece, hipotalamusul „comandă” frisoane pentru a-l încălzi. Dacă e prea cald, trimite semnale pentru a începe procesul de transpirație și răcire, explică romedic.ro.

plicuri solubileRemedii naturiste în caz de febră

Nu toți reușim să ne reglăm eficient temperatura. Febra care înseamnă boală și infecție se deosebește de toate situațiile de mai sus prin faptul că vine la pachet cu alte simptome, precum dureri de cap, dureri musculare, lipsa apetitului, senzație de slăbiciune, stare de rău, poate chiar tuse seacă, în cazul gripei. În acest din urmă caz, pentru ușurarea simptomelor și tratarea cauzelor bolii, putem apela la remedii antivirale Biosept (pe bază de frunze de măsline, sovârf, fenicul, cimbrișor, cuișoare), antifebrile, cum ar fi Hapciu solubil (muguri de plop, scoarță de salcie, trifoiște de baltă, isop, soc), antiinflamatoare (lichen de piatră, turmeric, mușețel). Se găsesc sub formă de capsule, ceaiuri, pulberi solubile.

Posted on Leave a comment

Terapii naturale pentru nasul înfundat

solutii naturale

Nasul înfundat (congestia nazală) este una dintre cele mai des întalnite cauze de discomfort fizic întâlnite atât la copii, cât și la adulți. Este o afecțiune caracterizată prin constricția căilor respiratorii nazale care împiedică subiectul să respire prin nas.

Cauzele sunt variate, dar cel mai frecvent este vorba de:

–infecții – Acestea pot fi virale sau bacteriene. Pe lângă obstrucția nasului, pot apărea si febră, secreții nazale apoase sau mucopuruente, durere în gât, stare generală modificată, lipsa apetitului.

–alergii – Nasul înfundat se asociează cu strănut des, secreții nazale transparente, mâncarime la nivelul nasului, afectarea concomitentă a ochilor.

–modificări anatomice și anomalii de structură. Cel mai frecvent este vorba de polipi specifici perioadei copilăriei. Prezența lor duce la respiratie orală pe gură.

–corpi straini intranazali.

Nasul înfundat se poate trata prin igiena nasului cu ser fiziologic sau apă de mare, umidificarea aerului din cameră, îndepărtarea alergenilor și uleiuri esențiale cu efect decongestionant.

Cea mai bună metodă de a folosi uleiuri esențiale pentru a ușura un nas înfundat este prin inhalare. Puteți inspira uleiuri în mai multe moduri.

Inhalarea cu abur presupune combinarea uleiurilor esențiale cu apa fierbinte pentru a crea aburi terapeutici. Se recomandă adăugarea a trei-șapte picături de ulei esențial în apă clocotită într-un vas mare sau într-un vas termorezistent. Folosiți un prosop pentru a vă acoperi capul și a respira prin nas nu mai mult de două minute. Mențineți ochii închiși pentru a preveni iritarea ochilor.

Inhalarea directă se referă la inhalarea uleiului esențial chiar din sticlă. De asemenea, puteți adăuga o picătură de ulei pe o batistă, un material de bumbam și să inspirați.

Difuzoarele dispersează uleiurile esențiale în aer, permițându-le să se dilueze înainte de a fi inhalate. Aceasta este o metodă mai modernă de inhalare a uleiurilor din aer.

Pentru o baie de aromaterapie, adăugați câteva picături de ulei esențial diluat în apa de baie sau pentru un masaj de aromoterapie, adăugați câteva picături de ulei esențial în loțiunea preferată de masaj sau uleiul de masaj.

Un astfel de ulei esențial cu proprietăți decongestionante este cel de eucalipt, care conține în principal, eucaliptol cu rol de uşurare a respiraţiei, efectul este datorat stimulării receptorilor care sunt activaţi de fluxul de aer inspirat. Conform Asociației Naționale pentru Aromaterapie Holistică (NAHA), 1,8 cineol (eucaliptol) ajută la curățarea aerului de bacterii și alți microbi. De asemenea, poate ajuta curățarea căilor respiratorii de mucus și este un suprimant natural pentru tuse. Studiile au arătat că uleiul esențial de eucalipt este o alternativă sigură și eficientă pentru ameliorarea simptomelor asociate cu răceala, cum ar fi congestia nazală.

Uleiul esențial de mentă joacă și el un rol important în decongestionarea nasului prin componentul majoritar, mentol, datorită stimulării termoreceptorilor din cadrul vestibulului nazal şi controlării efluxului de calciu, ceea ce produce apariţia unei senzaţii reci şi creşterea fluxului de aer nazal.

ulei nazalUleiul esențial de pin este un antiseptic, decongestionant și epectorant al căilor respiratorii. Conține alfa și beta – pinen care ușurează respirație, elimină secreția de mucus și desfundă nasul. Hippocrate citează pinul pentru ameliorarea bolilor respiratorii, durerile de gât și congestia nazală.

 

De asemenea, uleiul de mirt era utilizat de Greci și Romani pentru afecțiuni pulmonare și urinare. Acesta conține 1,8 cineol, pinen care au proprietăți expectorante, decongestionante, antitusive, mucolitice, anticatarale, antiinfecțioase, antiinflamatoare.

Aceste uleiuri esențiale le regăsim în diferite combinații, în produsele Hapciu nazal ulei Roll-on, Hapciu inhalant la sticluță, Hapciu solubil la plic, care ajută la desfundarea nasului și ușurarea respirației.

Posted on Leave a comment

Infecțiile urinare în sarcină. De ce apar și cum le tratezi în siguranță

consum de lichide

Infecțiile urinare sunt destul de frecvente în sarcină. Circa 12% dintre viitoarele mămici trec cel puțin o dată printr-un astfel de episod chinuitor, iar asta deoarece mărirea în volum a uterului pune presiune pe vezica urinară, împiedicând golirea ei completă, iar stagnarea urinei creează un mediu propice înmulțirii bacteriilor. O astfel de infecție se tratează cu antibiotice, însă cele de sinteză vin cu multe riscuri și efecte adverse pentru făt. Cel mai eficient și sigur tratament este cu antibiotice naturale, pe bază de plante.

capsule pentru femei insarcinatePentru a trata o infecție urinară, e indicat să se acționeze pe trei planuri:

  1. Se administrează antibiotice. Cele pe bază de uleiuri esențiale sunt cele mai bune antibiotice naturale, însă nu se recomandă în sarcină din cauza posibilelor efecte de stimulare a contracțiilor uterine. Femeilor însărcinate sau celor care alăptează li se recomandă capsule Mami Biosept cu pulberi sau extracte din plante medicinale (încapsulate) pe bază de merișor, afine, frunze de măslin, muguri de plop, lichen de piatră, turmeric. Tratamentul se ia pe perioade scurte, de 4-5 zile.
  2. Se consumă multe lichide pentru a spăla căile urinare și a elimina toxinele/bacteriile. Ceaiurile din plante cu acțiune antibiotică, antiseptică, antispastică și antiinflamatoare se pot administra atât la nevoie, cât și preventiv, fără riscul apariției unor complicații. Poți bea ceai de codițe de cireșe, un excelent diuretic și antiinflamator, sau ceai de coada calului, care susține funcția excretorie a rinichilor și tratează cistitele, e antiseptic, cicatrizant, diuretic, remineralizant. Ceaiurile de mușețel și gălbenele sunt panaceu universal, n-au cum să-ți facă rău.
  3. Se stimulează imunitatea organismului prin administrarea de plante bogate în vitamine și minerale. Mănâncă fructe de pădure și bea ceai/suc de merișoare, celebru pentru puterea lui de a trata infecțiile urinare. Este diuretic, antiseptic, are proprietăţi antiinflamatoare, astringente, crește aciditatea urinei, fapt care împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor care provoacă infecţia. În plus, conține multă vitamina C, care crește imunitatea și ajută organismul să lupte cu infecția. Pe acest principiu, este bine să consumi și alte fructe și legume bogate în vitamina C, precum pătrunjelul, ardeiul gras, kiwi, afinele. Tot pentru întărirea imunității și aport de lichide mai poți bea ceaiuri de echinacea și ghimbir.

Pe lângă toate acestea, se mai pot face spălături externe cu infuzii din plante medicinale (de mușețel, coada șoricelului sau gălbenele, care au proprietăți antiinfamatoare și emoliente). Poți să faci spălături externe și cu apă călduță în care ai pus puțin bicarbonat de sodiu, însă nu prea des, pentru că bicarbonatul usucă pielea.

Cum previi infecțiile urinare în sarcină

  • Nu amâna nevoia de a merge la toaletă. Urina care stagnează în vezică favorizează înmulțirea bacteriilor.
  • Spală-te pe mâini și înainte de a merge la toaletă, nu doar după, așa cum face toată lumea. De altfel, pentru sănătatea intimă, e mult mai important să te speli înainte, pentru a nu te atinge în zona intimă cu mâinile murdare de pe clanțe, tastatură, portmoneu, telefon și orice altceva ai mai atins anterior.
  • Șterge-te din față în spate, nu invers, pentru a nu aduce microorganismele din zona anusului în uretră.
  • Atenție la toaletele publice! Sunt un focar de mizerie. Nu te așeza niciodată pe colacul vasului de toaletă și ai grijă ce atingi cu mâinile.
  • Poartă doar lenjerie de bumbac și evit-o pe cea sintetică.
Posted on Leave a comment

Uleiuri esențiale și starea de echilibru emoțional

ulei esential

Istoric, oamenii au folosit plante aromatice pentru efectele lor calmante și de influețare a stării de dispoziție, iar cercetările contemporane au susținut aceste practici, demonstrând că uleiurile esențiale oferă un spectru larg de psihoactivitate. Aromaterapia este o metodă simplă, sigură, rentabilă, care poate reduce atât stresul acut, cât și cel cronic. Inhalarea unui ulei esențial relaxant în situații stresante poate ajuta un pacient cu stres acut.

 Uleiul esențial de cistus întâlnit sub denumirea de labdanum este utilizat în aromaterapie pentru efectul neurotonic, reglator neurovegetativ, antidepresiv și este eficient în distonia neurovegetativă. Are acțiune de restaurare a echilibrului interior: fizic, biologic, imunitar, emoțional și psihologic [1].

Un studiu pilot a analizat efectele inhalării uleiului esențial de bergamot asupra sănătății mintale și dispoziției, măsurate de scala de afectare pozitivă și negativă, într-un centru de tratament pentru sănătate mentală la 57 pacienți. Expunerea timp de 15 minute la ulei esențial de bergamot a condus la instalarea unei stări de dispoziție pozitive ale participanților în comparație cu grupul de control, sugerând astfel faptul că aromaterapia cu ulei de bergamot poate ajuta la optimizarea sănătăţii mentale şi la dobândirea stării de bine [2].

Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul anxiolitic al uleiului esențial de lemongrass la voluntarii sănătoși expuși unei situații anxiogene. 40 de bărbați au fost incluși în studiu și au inhalat uleiul esențial de lemongrass, în comparație cu alt ulei sau apă distilată și au fost supuși unui model experimental de anxietate. Persoanele expuse la uleiul esențial de lemongrass au prezentat o reducere a stării de anxietate imediat după administrarea tratamentului și s-au recuperat complet în 5 minute, spre deosebire de grupul de control [3].

Aceste uleiuri esențiale, menționate mai sus, se regăsesc în produsul Distonoplant ulei, sub forma de Roll-on cu aplicare ușoară, alături de uleiurile esențiale de lavandă, șerlai, tămâie, vetiver, cedru de Virginia și mușețel roman, recomandat pentru reducerea stărilor de agitație și instalarea stării de calm în situații de stres.

1.Faucon M. Traité d’aromathérapie scientifique et médicale – Les huiles essentielles – Fondements et aides à la prescription. 3e edition. 2017, p444-445.

2.Han X, Gibson J, Eggett DL, Parker TL. Bergamot (Citrus bergamia) Essential Oil Inhalation Improves Positive Feelings in the Waiting Room of a Mental Health Treatment Center: A Pilot Study. Phytother Res. 2017;31(5):812‐816. doi:10.1002/ptr.5806

3.Goes TC, Ursulino FR, Almeida-Souza TH, Alyes PB, Teixeira-Silva F. Effect of Lemongrass Aroma on Experimental Anxiety in Humans. J Altern Complement Med. 2015 Dec;21(12):766-73. doi: 10.1089/acm.2015.0099. Epub 2015 Sep 14.

Posted on Leave a comment

Situații când e necesar să apelezi la antibiotic

medicamente

Atunci când te-a prins răceala sau gripa și te simți rău, tare te mai tentează să apelezi la cel mai puternic tratament care speri că te va vindeca rapid sau va preveni problemele mai grave. Iar atunci îți îndrepți privirea spre antibiotice. Trebuie însă să știi că aceste medicamente se administrează cu precauție, doar în anumite situații și pe baza unor simptome clare.

Niciodată nu lua antibiotice preventiv, „doar ca să fii sigur”. Ele tratează numai infecții bacteriene, iar dacă ai o infecție virală – cum e gripa, răceala – ele nu te vor ajuta, dimpotrivă, îți vor slăbi și mai mult organismul. Antibioticele de sinteză vin cu o serie de efecte adverse precum tulburarea florei intestinale, reacții alergice, scăderea și mai drastică a imunității, plus riscul formării unei rezistențe la respectivul tip de medicament.

Sunt totuși situații când o răceală incorect tratată se agravează și dă complicații, în special în sfera ORL (otite, sinuzite, laringite, faringite, pneumonie). Atunci e necesar să treci pe antibiotic, iar pentru un diagnostic corect și pentru prescrierea tratamentului trebuie să mergi la medic. În primă fază, specialistul se va baza pe simptome, într-un anumit context, și îți va pune niște întrebări care îl ajută să-și dea seama ce tip de infecție e: virală sau bacteriană. Iată ce aspecte se iau în vedere!

  • De cât timp ești bolnav. Răceala se vindecă în 5-7 zile. Dacă durează mai mult și simptomele parcă se înrăutățesc, se localizează în diverse zone (gât, ureche, nas), este semn clar că banala răceală a virat spre o infecție bacteriană.
  • Febra. În infecția virală, debutează brusc, este mai mare de la început, apoi scade treptat, pe când în infecțiile bacteriene este moderată la început, apoi crește treptat, putând să persiste mai multe zile fără să scadă brusc.
  • Durerile la nivelul feței, în special la aplecare, ochii umflați, respirația urât mirositoare, durerile de urechi pot fi semne de otită și sinuzită. Culoarea secrețiilor nazale poate fi și ea un indicator: în răceală, secrețiile nazale ar trebui să fie apoase și incolore. Dacă sunt galbene-verzui, e posibil ca acolo să fie bacterii (dar nu neapărat).
  • Durerea în gât. Chiar dacă gâtul tău este roșu, inflamat și te doare la înghițire, aceste lucruri sunt normale într-o răceală. Însă de asemenea pot fi semnul unei infecții bacteriene care, netratate, poate da complicații ale rinichilor, febră reumatică cu inflamarea încheieturilor. Niște pete mici, albe, în gât pot sugera prezența unui streptococ.
  • Tusea. Într-o răceală, tusea are rolul ei – te ajută să elimini secrețiile care altfel ar stagna pe căile respiratorii. Dar o tuse persistentă, cu probleme de respirație, cu mucus gros, galben sau verde, cu durere toracică ce se agravează în timpul tusei și stare generală de rău – toate acestea sunt semne de pneumonie. Iar o tuse care durează mai bine de trei săptămâni, este însoțită de respirație șuierătoare sau îngreunată, s-ar putea traduce în bronșită.

capsule moiAntibioticele de sinteză trebuie luate cu precauție, doar la recomandarea medicului. Există însă și antibiotice naturale pe care le poți lua în siguranță, chiar și preventiv, atunci când te simți rău și ai simptomele de mai sus. Se găsesc în magazinele naturiste sub formă de ulei esențial (de cuișoare, ti-tree, cimbru), simplu sau în diverse soluții și capsule, cum ar fi Biomicin Forte. Ele nu provoacă rezistență la antibiotice, nu distrug flora intestinală, nu slăbesc sistemul imunitar, nu produc candidoză, nu induc hepato și nefrotoxicitate, practic nu au efecte adverse dacă se respectă indicațiile privind doza și durata administrării. În plus, reprezintă o alternativă pentru persoanele cu intoleranțe, alergii sau care au dezoltat rezistență la antibioticele de sinteză. Unele uleiuri esențiale cu acțiune mai blândă, cum sunt cele de ti-tree, pin, lavandă, eucalipt, pot fi administrate în aerosoli sau în inhalații datorită efectului antiinflamator, antimicrobian, calmant asupra mucoasei bronșice. Aceste remedii naturale pot fi administrate în cure de 2-3 săptămâni. Pe lântă tratamentul care țintește cauza bolii se pot asocia și preparate pentru ameliorarea simtomatologiei, cu acțiune antifebrilă, antiinflamatoare, expectorantă.

Posted on Leave a comment

Uleiul esenţial de TEA TREE, antibacterian natural dovedit

ulei esential

               În zilele noastre bacteriile au devenit o problemă medicală deoarece tot mai multe tulpini devin rezistente la antibiotice și în viitorul apropiat nu vor fi disponibile medicamente eficiente pentru tratarea acestor infecții. Problema rezistenței a apărut datorită abuzului de antibiotice. La noi foarte mulți oameni merge la medic și solicită un antibiotic când suferă de răceală sau gripă, sau şi mai greşit, se autotratează neştiind că acești compuși antibacterieni sunt inutili în infecţiile respiratorii virale.

               În căutarea unor noi substanţe antibiotice la ora actuală există un interes crescut pentru cerecetarea proprietăților antimicrobiene ale extractelor din plante medicinale şi în special pentru uleiurile esențiale.

               Un studiu publicat în anul 2018 în Revista Americană de Cercetări Microbiologice a investigat activitatea antimicrobiană a uleiului esenţial de Tea tree. Acesta a fost testat pe zece bacterii patogene: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Aeromonas hydrophila, Escherichia coli, Streptococcus pneumoniae, Bacillus subtilis, Kleillieliacus și pneumonia. ulei nazalEficacitatea sa a fost comparată cu cea a uleiului esenţial de eucalipt, a uleiului esenţial de Lemongrass și cu cea a antibioticelor convenționale. După 24 de ore de incubație, uleiul esenţial de Tea tree a prezentat un efect antibacterian de minim 96,94% împotriva E. coli și de maxim 100% împotriva a șapte bacterii din zece selectate pentru acest studiu, în timp ce uleiul de eucalipt şi cel de Lemongrass au avut o activitate mai redusă, doar asupra a cinci bacterii din zece. Uleiul esenţial de Tea tree a fost eficient împotriva tuturor bacteriilor testate, în schimb dintre cele nouă antibiotice selectate doar două au acţionat asupra tuturor celor 10 bacterii luate în studiu. [1]

 O serie de alte cercetări vin să susţină şi ele utilizarea uleiului esenţial de Tea tree ca antibiotic şi antiviral natural în patologia infecţioasă, printre care şi în infecţiile respiratorii. [2]

Acest uleiului esenţial este inclus în formule naturale cu sunt Biomicin capsule moi, Biosept Plus comprimate de supt, Biosept nazal roll-on.

Bibliografie

1.Sinthia Kabir Mumu, M. Mahboob Hossain. Antimicrobial Activity of Tea Tree oil against Pathogenic Bacteria and Comparison of Its Effectiveness with Eucalyptus Oil, Lemongrass Oil and Conventional Antibiotics. American Journal of Microbiological Research, 2018, Vol. 6, No. 3, 73-78

2. Carson CF, Hammer KA, Riley TV. Melaleuca alternifolia (Tea Tree) Oil: a Review of Antimicrobial and Other Medicinal Properties. Clinical Microbiology Reviews. 2006;19(1):50-62. doi:10.1128/CMR.19.1.50-62.2006.

Posted on Leave a comment

Uleiul esenţial de CUIŞOARE

ulei esential

Sistemele medicinale tradiționale bazate pe utilizarea de remedii din de plante joacă încă un rol important în sistemul de îngrijire a sănătății. În ultimele decenii, plantele medicinale au obținut o acceptare mai largă datorită percepției că ele sunt produse naturale şi au efecte secundare mai reduse și o eficacitate îmbunătățită faţă de omologii lor sintetici. Farmacologic, diverse produse pe bază de plante au activități bactericide, virucide, fungicide, dar ele manifestă multe alte activități printre care acţiune antiinflamatoare, antimicrobiană, spasmolitică, sedativă, analgezică, anestezică local etc. [1]

Cuișoarele sunt mugurii florali uscaţi colectaţi de la specia Syzygium aromaticum, aparținând familiei Myrtaceae, şi care este indigenă în insulele Maluku din Indonezia, dar recent a fost cultivată în diferite zone din întreaga lume.

Uleiul esenţial de cuişoare era deja obținut în secolul al XV-lea, iar în secolul al XIX-lea a fost identificat în el eugenolul. În prezent, au fost identificate aproximativ 100 componente biochimice ale acestui ulei esenţial. Componenta dominantă a uleiului esenţial din cuişoare este eugenolul, al cărui conținut poate urca până la 95%.

Problemele de rezistență la agenții patogeni, precum și reziduurile toxice ale majorităţii medicamentelor antimicrobiene disponibile în comerț slăbesc mult abordările curative și de protecție eficiente [2,3,4]. Prin urmare, este clar că dezvoltarea de noi și eficiente opțiuni de tratament antimicrobian este vitală pentru îmbunătățirea tratamentului și controlului bolilor. Cuişoarele constituie un remediu binecunoscut și semnificativ, datorită eficacității farmacologice largi [5]. Han și Parker [2] au dezvăluit activitățile antivirale, antimicrobiene, antifungice, anticanceroase, antioxidante și antiinflamatorii ale uleiului esenţial de cuişoare și ale principalul său component activ, eugenolul.

S-a dovedit că compușii din uleiul esenţial de cuişoare pot distruge peretele și membrana celulară a microorganismelor, pot trece prin membrane citoplasmatice sau intră în celule și apoi inhibă sinteza corespunzătoare de ADN și proteine [6].

Farmacologic, a fost examinată activitatea cuişoarelor asupra unor paraziți și microorganisme patogene diverse, incluzând bacterii patogene, Plasmodium, Babesia, paraziți Theileria, Herpes simplex și virusurile hepatitei C. Mai multe rapoarte au documentat activitatea antiseptică, antiinflamatoare, antivirală, antifungică și antibacteriană a eugenolului împotriva mai multor bacterii patogene, inclusiv Stafilococcus epidermidis și S. aureus rezistente la meticilină. Mai mult, eugenolul a arătat o potențială eficacitate letală împotriva înmulțirii diferiților paraziți, inclusiv Giardia lamblia, Fasciola gigantica, Haemonchus contortus și Schistosoma mansoni. [1]

În alte studii ştiinţifice s-a arătat că uleiul esenţial de cuişoare a prezentat o activitate bacteriostatică puternică la concentrații de 0,03–0,05% și activitate bactericidă la concentrații de 0,04–0,1% faţă de microorganisme precum S. aureus, L. monocytogenes, S. enteritidis, C. jejuni și E. coli. Activitatea sa antibacteriană s-a manifestat, de asemenea, şi în cazul Yersinia enterocolitica și a 5 tulpini de Salmonella enteritidis izolate în spital. Uleiul esenţial de cuişoare a fost puțin mai slab decât scorțișoara EO în raport cu tulpinile de bacterii care atacau sistemul respirator uman, precum K. pneumoniae, Haemophilus influenzae, Streptococcus agalactiae și S. Pyogenes, dar a fost cel mai activ pe 9 tulpini de bacterii Gram-pozitive, 4 bacterii Gram-negative și 7 tulpini de mucegai. Schmidt și colab. (2007) au efectuat un studiu în care uleiul esenţial de cuișoare bogat în eugenol a fost activ împotriva a 38 de tulpini de Candida albicans. [7]

capsule moiUleiul esențial de cuișoare se găsește în produsul 100% natural, capsule moi Biomicin și Biomicin forte, dedicate persoanelor cu infecții respiratorii bacteriene.

[1] Gaber El-Saber Batiha et al.. 2020, Syzygium aromaticum L. (Myrtaceae): Traditional Uses, Bioactive Chemical Constituents, Pharmacological and Toxicological Activities, Biomolecules. 2020 Jan 30;10(2). pii: E202. doi: 10.3390/biom10020202. PMID:32019140. PMCID: PMC7072209

[2] Han X., Parker T.L. Anti-inflammatory activity of clove (Eugenia caryophyllata) essential oil in human dermal fibroblasts. Pharm. Biol. 2017;55:1619–1622. doi: 10.1080/13880209.2017.1314513. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[3] Pappas P.G., Alexander B.D., Andes D.R., Hadley S., Kauffman C.A., Freifeld A., Anaissie E.J., Brumble L.M., Herwaldt L., Ito J., et al. Invasive fungal infections among organ transplant recipients: results of the Transplant-Associated Infection Surveillance Network (TRANSNET) Clin. Infect. Dis. 2010;50:1101–1111. doi: 10.1086/651262. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[4] Rapp R.P. Changing strategies for the management of invasive fungal infections. Pharmacotherapy. 2004;24:4S–28S. doi: 10.1592/phco.24.3.4S.33151. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[5] Bouchentouf S., Said G., Noureddine M., Hocine A., Angelika B.A. A note study on antidiabetic effect of main molecules contained in clove using molecular modeling interactions with DPP-4 enzyme. Int. J. Comput. Theor. Chem. 2017;5:9–13. [Google Scholar]

[6] Cui H., Zhang C., Li C., Lin L. Antimicrobial mechanism of clove oil on Listeria monocytogenes. Food Control. 2018;94:140–146. doi: 10.1016/j.foodcont.2018.07.007. [CrossRef] [Google Scholar]

[7] Katarzyna Wińska, Wanda Mączka,  Jacek Łyczko,  Małgorzata Grabarczyk,  Anna Czubaszek, and Antoni Szumnz. Essential Oils as Antimicrobial Agents—Myth or Real Alternative? Molecules. 2019 Jun; 24(11): 2130. Published online 2019 Jun 5. doi: 10.3390/molecules24112130

Posted on Leave a comment

Cum îți întărești corect imunitatea. 5 lucruri pe care trebuie să le știi

plante medicinale

Imunitatea nu se întărește de pe o zi pe alta cu un suc de lămâie și câteva tablete de vitamina C. Este nevoie de timp și de acțiune pe mai multe planuri. Mai exact, de un stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată, odihnă, mișcare, evitarea stresului și remedii din natură bogate în nutrienți.

  1. Care sunt factorii care ne slăbesc imunitatea? Ea variază de-a lungul vieții și e influențată negativ de stilul de viață dezordonat, de alimentația de proastă calitate, de stres, de poluare, de fumat, de anumite tratamente medicamentoase. Inclusiv unele boli – precum diabetul, hipertensiunea, cancerul – scad capacitatea de apărare a organismului.
  2. Cum știi că ai imunitatea scăzută? Cel mai corect este să-ți faci un set de analize, mai exact un test numit imunogramă, prin care se depistează cantitatea de anticorpi din sânge. Când apar problemele (faci infecții urinare repetate, îți apare herpes, răcești des și te vindeci greu, ai candidoze bucale sau genitale, insomnii, oscilații de greutate și stări de epuizare), înseamnă că deja bariera de apărare a organismului e șubrezită și că trebuie să iei rapid măsuri.
  3. În cât timp se construiește o imunitate puternică? Variază de la om la om, în funcție de vârstă, de stilul de viață avut până acum, de problemele de sănătate de care suferă. În principiu, este nevoie de una până la patru luni.
  4. Trebuie să te orientezi spre fructe, legume și remedii pe bază de vitamina C?Da, dar nu numai. Nu este suficientă doar vitamina C, e nevoie de zinc, seleniu, fosfor, de sirop cu miere si propolisomega-3, probiotice și antioxidanți, de vitaminele A, B, D, E. De asemenea, pe perioada curei, e necesar să limitezi alcoolul, fumatul, consumul de alimente procesate, prăjite, bogate în calorii, dar sărace în nutrienți.
  5. Cu ce remedii e bine să faci o cură? În magazinele naturiste există alimente-medicament extrem de valoroase, pe care le găsești sub formă de capsule, tincturi, ceaiuri, siropuri sau uleiuri esențiale. Printre acestea, amintim capsulele Imunitate cu 7 ciuperci și fructul de Noni, siropurile cu miere si propolis și ceaiurile de fructe de pădure (afine, merișoare, măceșe, cătină, goji), de echinacea, de soc, de citrice, de șovârv, ghimbir, lichen de piatră, de hibiscus și de lemn dulce, toate combinate cu produse ale stupului (miere, polen, lăptișor de matcă, propolis). Toate au proprietăți remarcabile. Vitamina C o mai poți găsi în plicuri solubile gata preparate, pe bază de plante (fructe de pădure, lămâie, acerola). De asemenea, acum, primăvara, profită de verdețuri. Urzicile, spanacul, ștevia, leurda, ceapa verde, usturoiul verde și salatele sunt pline de vitamine și minerale care curăță organismul de toxine, îl alcalinizează și îl tonifică.
Posted on Leave a comment

Uleiuri esențiale antivirale și dezinfectante

plante

Uleiurile esențiale au proprietăți dovedite împotriva infecțiilor virale, bacteriene și fungice și pot trata o gamă largă de afecțiuni. Un exemplu de astfel de ulei esențial este tea tree, considerat a fi  unul dintre cele mai neiritante uleiuri antiseptice. Este utilizat în special în cosmetică pentru acțiunea antimicrobiană asupra pielii; conține în principal terpinen-4-ol, component majoritar cu acțiune antivirală.

Studiile au cercetat efectul antiviral al uleiului esențial de tea tree și mecanismul de acțiune asupra virusului gripal A subtipul H1N1. Rezultatele studiului au arătat că replicarea virală a fost inhibată în mod semnificativ la adăugarea uleiului esențial în termen de 2h de la infecție, ceea ce indică o interferență cu o etapă timpurie a ciclului de replicare al virusului gripal. Astfel, uleiul esențial de tea tree este eficient împotriva infecției gripale.

Un alt ulei esențial cu proprietăți antimicrobiene puternice este cel de scorțișoară, acesta conține aldehida cinamică. S-a investigat efectul acestui component natural asupra virususului gripal A in vitro și in vivo la șoarecii infectați. S-a demonstrat că aldehida cinamică acționează împotriva virusului, și anume inhibă sinteza de proteine. La șoarecii infectați cu virusul gripal, administrarea uleiului esențial a condus la 

gel de maini

creșterea ratei de supraviețuire până la 100%, față de 20% rata de supraviețuire a șoarecilor infectați, fără tratament. Acest studiu susține indicația uleiului esențial de scorțișoare în infecțiile respiratorii acute.

Aceste ingrediente le regăsim împreună în gelul de mâini Biosept, cu rol antiseptic și igienizant al mâinilor.

Garozzo A, Timpanaro R, Stivala A, Bisignano G, Castro A. Activity of Melaleuca alternifolia (tea tree) oil on Influenza virus A/PR/8: study on the mechanism of action. Antiviral Res. 2011;89(1):83–88. doi:10.1016/j.antiviral.2010.11.010

Hayashi K, Imanishi N, Kashiwayama Y, et al. Inhibitory effect of cinnamaldehyde, derived from Cinnamomi cortex, on the growth of influenza A/PR/8 virus in vitro and in vivo. Antiviral Res. 2007;74(1):1‐8. doi:10.1016/j.antiviral.2007.01.003