Posted on Leave a comment

Cele mai eficiente plante pentru febra si raceala

Scoarţa de salcie

Scoarţa de salcie conține acid salicilic și derivatul său salicină. Ea este este precursorul fito-terapeutic al acidului acetilsalicilic.

Agenţii naturali pentru reducerea temperaturii corpului au fost cunoscuţi din Antichitate. Galen şi Hippocrates cunoşteau efectele antipiretice ale extractelor de scoarţă de salcie.

Încă din cele mai vechi timpuri, derivații de salcie au fost folosiți pentru a trata o varietate de afecţiuni febrile și sindroame de durere, deși primul raport datează din 1763, când reverendul englez Edward Stone a descris efectul unui extract din scoarță de salcie în tratarea malariei. Salicina a fost obținută într-o stare mai mult sau mai puțin impură de Brugnatelli, Fontana, în 1825, și Buchner în 1828, și în stare pură de Leroux în 1829. Raffaelle Piria a fost prima care a sintetizat acidul salicilic din salicină (salicosid). În secolul al XIX-lea, mulţi farmacişti și chimiști, printre care italienii Raffaele Piria și Cesare Bertagnini, au dezvoltat procesele biologice de extracție și sinteză chimică a salicilaților, apoi au analizat proprietățile terapeutice și caracteristicile farmacocinetice și farmacodinamice ale acestora.

HagerROM (2001) menționează utilizarea tradițională a scoarţei de salcie sub formă de pudră și  ceai în caz de afecțiuni asemănătoare gripei și pentru tratarea durerilor minore.

Monografia Comisiei germane E (1984) a aprobat utilizarea internă pentru boli însoțite de febră, probleme reumatice și dureri de cap. În afară de aceste indicații, a fost listată utilizarea în multe alte afecţiuni. Următoarele indicații pot fi găsite în surse standard: printre altele, adjuvant în diabetul zaharat, anthelmintic, diaphoretic, diuretic, dispepsie, malarie, bronșită, împotriva nevralgiei, sedativ și ca tonic.

Este vorba în principal de salicină și salicil glicozidele care formează salicina după hidroliză care reprezintă un medicament pro-acid salicilic. Salicina și salicil glicozidele au acțiuni antipiretice, analgezice, antireumatice și antiflogistice.

Usturoi

Studiile efectuate de mulți cercetători au arătat că usturoiul este o cultură străveche. Usturoiul a fost folosit de mii de ani în scopuri culinare, medicinale și spirituale. A fost cultivat în întreaga lume, de la climatul mediteranean până în Siberia. Egiptenii antici îl foloseau ca monedă; puterile sale medicale și magice au fost descrise pe zidurile templelor antice și pe un papirus care datează din 1500 î.Hr. Usturoiul a fost folosit de către medicii greci Hipocrate și Galeni și în Evul Mediu de Hildegard von Bingen. Chiar și în medicina antică indiană, usturoiul a fost unul dintre cele mai apreciate medicamente.

După cum au indicat o serie de studii, usturoiul are nu numai componente nutritive care sunt vitale pentru organismul uman, dar poate fi folosit împotriva diferitelor boli. Este deosebit de important în nutriție și în medicină, deoarece conține compuși cum ar fi compușii de sulf (alinină, alicină, sulfură de dialil, ajoenă etc.), aminoacizi, lipide, ulei eteric, complex de fructozani (carbohidrați), saponozide steroizi, acizi organici, minerale (Mg, Zn, Se, germaniu), vitamine (C, A, din complexul B), enzime etc.

Usturoiul a fost folosit istoric pentru tratarea foarte multor afecţiuni, dar și pentru a scădea febra.

Usturoiul se crede că are diaforetice, expectorante, antispasmodice, antiseptice, bacteriostatice, antivirale, efecte antihelmintice și hipotensive; se folosește frecvent pentru tratarea bronșitei cronice, infecții recurentă ale tractului respirator superior și gripă. În Europa și India, remedii de usturoi sunt folosite pentru a trata tuse, răceli, febră și astm.

Acțiunea usturoiului este multiplă. Datorită alicinei și a altor compuși cu sulf, usturoiul are acțiuni antibiotice, antibacteriene și antimicotice, care au fost atestate prin studii in vitro. Alicina este excretată parțial de către organele respiratorii, prin urmare, usturoiul este utilizat pentru tratarea bolilor tractului respirator.

Studii recente au relevat că usturoiul protejează de răcelile comune. În acest scop, pacienții au fost examinați pe o perioadă de 12 săptămâni, în sezonul rece, din noiembrie până în februarie. Rezultatele au demonstrat că cei care au consumat usturoi au fost mai puțin predispuși la prinderea unei răceli sau au îndurat răceala mai ușor decât cei care nu au consumat usturoi.

Creţuşca

Utilizarea medicinală a speciei Filipendula ulmaria a fost descrisă de la sfârșitul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Creţuşca este prezentată de Wizenmann în 1930 ca un bun antipiretic, iar Künzle (1922) o recomandă în febră.

În 1892 se ştia că florile de creţuşcă conțin 0,2% ulei esențial cu salicilaldehidă, ester metilic al acidului salicilic cu salicilat de metil și urme de heliotropină și vanilină, în plus, de asemenea, acid salicilic liber.

Efectul antifebril a fost demonstrat pe animale deja la începutul secolului trecut.

În prezent în Franța, au fost acceptate următoarele acțiuni terapeutice: Utilizare orală: „Folosit în mod tradițional pentru a facilita funcțiile de eliminare renală și digestivă, pentru afecțiuni febrile și gripe, ca analgezic (dureri de cap, dureri de dinți), în tratamentul simptomatic al afecțiunilor articulare dureroase minore și promovarea eliminării renale a apei ”.

Monografia Comisiei germane E (Blumenthal și colab., 1998) menționează utilizarea atât a plantei cât și a florilor ca terapie de susținere în răceli. În monografiile ESCOP (2003), se precizează: „planta este utilizată ca terapie de susținere în răceli comune și pentru a spori eliminarea renală a apei.”

Astragalus membranaceus

În China, Astragalus (Huang qi), singur sau în combinație cu alte plante, este utilizat de către practicienii de medicină tradițională chineză sub formă de extract, pentru a reduce riscul de infecții acute ale tractului respirator; se crede că stimulează sistemul imunitar.

Soc

Utilizarea florii de soc a fost documentată continuu în manuale, farmacopee și literatură științifică. Socul este o plantă foarte apreciată, cu o istorie care datează din Grecia antică. Este un remediu care a fost folosit din timpuri imemoriale, de la Hippocrates (în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. ) și Paracelsus la Lonicerus (1564) care îl recomandă ca diuretic şi antifebril, recomandări susţinute şi de Matthiolus (1626).
În prezent, ca şi în trecut, floarea de soc este folosită atât ca agent aromatizant în produsele alimentare, cât și ca plantă medicinală. Floarea de soc este un ingredient utilizat frecvent în multe produse combinate de pe piața europeană.

Folosirea medicamentelor tradiționale din flori de soc pentru ameliorarea simptomelor răcelii comune a fost documentată în manuale medicale, începând din 1938. Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis din 1986 recomandă floarea de soc ca diaforetică în timpul tratamentului răcelii, dar şi în alte stări febrile. La fel este recomandată în Aprobări standard pentru medicamente finite (Braun 1997) şi în Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals (Bisset and Wichtl 2001), în British Herbal Compendium (Bradley 1992), şi altele.

Trifoişte de baltă

Numele generic, Menyanthes, provine din două cuvinte grecești care semnifică luna și floarea. Era un nume conferit de Linnaeus și s-a sugerat ca planta să fie numită așa, deoarece rămâne în floare o lună; dar de obicei este în floare în perioada mai, iunie și iulie.

Tabernaemontanus (1525 – 1590), care a fost un medic, botanist și erborist timpuriu, „tatăl„ botanicii germane denumeşte planta ca Trifolium fibrinum. Al doilea nume care desemnează planta ca pe un „trifoi de febră” indică faptul că remediul are un efect antipiretic.

De fapt, frunzele de Menyanthes au fost utilizate pe scară largă ca antipiretic din trecut. Osiander, Haller şi Hufeland recomandau planta în febră. În cartea Compilarea remediilor populare folosite de magi în Rusia (Sankt Petersburg 1866) găsim utilizarea trifoiştei de baltă împotriva febrei; la fel, în tradiţia populară din Polonia, trifoiul se folosește împotriva afecţiunilor cu febră.

Conform informațiilor de la Madaus care datează din 1938, aproximativ un sfert din toate rețetele din perioadaaceea erau încă folosite ca antipiretice.

Tradiţia a fost păstrată în ziua de astăzi, când am alăturat virtuţile trifoiştei de baltă lângă cele ale socului şi scoarţei de salcie, pentru a întări partea de efect antipiretic a formulei HAPCIU solubil.

Busuioc

A fost cunoscut și în antichitate în Grecia și este adesea menționat în scrierile ipocratice. În Imperiul Roman, Ocimum s-a bucurat de o popularitate crescândă nu numai ca plantă medicinală și cu condimente, ci și ca plantă ornamentală de grădină. În Antichitate frunza de busuioc a fost folosită ca aromă, condiment și antipiretic.

În Germania, busuiocul este în cultură cel puțin din secolul al XII-lea. Era foarte des întâlnit în Evul Mediu când metoda de utilizare a rămas aceeași ca în antichitate; Iarba și apa distilată din busuioc au fost considerate a fi deosebit de utile medicinal în caz de slăbiciune nervoasă. Uleiul de busuioc pare să fi fost folosit de la mijlocul secolului al XVI-lea, deoarece este listat între uleiurile esențiale din Taxe de la Frankfurt din 1582. Apa distilată de busuioc a fost folosită încă din secolul al XV-lea.

Numeroase efecte bune sunt lăudate pentru planta din Lonicerus (Lonicerus, Kreuterbuch, 1564, p. 192.), Matthiolus (Matthiolus, New-Kreuterbuch, 1626,care o enumeră ca o încălzire a stomacului, digestivă, diuretică, rezolvatoare, întărirea creierului și a inimii, curățarea uterului și agent obstetric și, de asemenea, împotriva bolilor pulmonare și astmului , Tuse, nas curgător, tenesmus ani, pauze interioare, amețeli și melancolie.

Componenta principală a busuiocului este uleiul esențial cu cineol, metilchavicol și linalool (Bertram și Walbaum, Arh. Pharm. 1897, vol. 235, p. 176; Dupont et Guerlain, Bull. Soc. Chim 1898, vol. 19 , P. 151.).

Mai mult decât atât, a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul unei varietăți de afecțiuni neurologice, cum ar fi anxietatea, durerile de cap și migrenele, durerile nervoase, inflamația, tuse, răceala, tulburările digestive, afecțiunile toracice și pulmonare, febră, mușcături de insecte, crampe menstruale, sinuzită și ca carminativ și antispasmodic.

Muşeţel

Mușețelul (Matricaria chamomilla L.) este una dintre plantele medicinale importante originare din sudul și estul Europei.

Mușețelul a fost folosit în remedii pe bază de plante de mii de ani, cunoscut în Egiptul antic, Grecia și Roma.  Această plantă a fost crezută de anglo-saxoni ca fiind una din cele 9 plante sacre date omului de către lord. În India, planta a fost cultivată de aproximativ 200 de ani, şi introdusă în Punjab acum aproximativ 300 de ani în perioada Mughal.

Muşeţelul ca medicament este inclus în farmacopee din 26 de țări. Este un ingredient al mai multor preparate medicinale tradiționale, unani și homeopatice. Ca remediu, cel mai mult se folosește de flatulență, colici, isterie și febră intermitentă. Antonelli a citat din scrierile mai multor medici din epoca veche a secolului al XVI-lea și al XVII-lea că mușețelul era folosit în acele vremuri în febrile intermitente.

Florile de M. chamomilla conțin ulei esențial albastru de la 0,2 la 1,9%, care găsește o varietate de utilizări. Mușețelul este utilizat în principal ca antiinflamator și antiseptic, de asemenea antispasmodic și ușor sudorific. Se folosește intern mai ales sub formă de ceai. Produsele din extracte de flori de mușețel sunt comercializate în Europa și utilizate pentru diferite afecțiuni.

Principalele proprietăți farmacologice includ activități antiinflamatorii, antifebrile, antiseptice, carminative, vindecătoare, sedative și spasmolitice. Cu toate acestea, M. chamomilla a prezentat atât activitate bactericidă pozitivă cât și negativă cu Mycobacterium tuberculosis, Salmonella typhimurium și Staphylococcus aureus.

Florile uscate de mușețel sunt, de asemenea, foarte solicitate pentru tratarea tusei și a răcelii. Datorită proprietăților sale farmacologice și farmaceutice extinse, planta are astfel o valoare economică mare și este la mare căutare în țările europene.

 

 

Posted on Leave a comment

Cele mai eficiente plante româneşti pentru tuse

Natura ne oferă remedii simple şi deosebit de eficiente atunci când răcim şi tusea nu ne dă pace. Iată 5 plante care cresc la noi în ţară a căror efecte benefice au fost demonstrate ştiinţific.

            Ridichea neagră este un remediu tradiţional românesc, pentru tusea din infecţiile respiratorii cronice sau acute. Mecanismul de acţiune antitusiv nu este în totalitate cunoscut, dar se presupune a fi responsabile pentru acesta glicozidele sulfurice prezente în rădăcină, care manifestă efecte antiinflamatoare, antibacteriene şi antivirale semnificative (Prahoveanu şi Esanu,1990). Studii mai noi au identificat un alt compus, luteolina care are rol antitusiv şi antiinflamator. Ridichea neagră calmează atât tusea uscată cât şi cea productivă, fluidificând secreţiile bronşice şi făcându-le mai uşor de eliminate (Mahmud 2006) . În plus, s-a descoperit că extractul de ridiche neagră are şi efect profilactic în infecţia cu virusul Influenza de tip A, responsabil de apariţia gripei.

            Frunzele de iederă se foloseau în tradiţia populară românească din secolul trecut, fiind cunoscute pentru virtuţile lor curative. Sunt renumite în primul rând ca expectorant, antiinflamator şi spasmolitic, în răceli, stări gripale cu tuse, bronşite acute sau cronice, tuse convulsivă. Cercetările ştiinţifice au dovedit acţiunea lor antitusivă prin reducerea vâscozităţii mucusului, fluidificarea secreţiilor bronşice şi uşurarea eliminării acestora prin expectoraţie ( Song 2015). În același timp,frunzele de iederă relaxează musculatura bronșică. Astfel combat tusea spastică şi cea convulsivă (Lutsenko 2017).

             Podbalul este unul dintre cele mai vechi și binecunoscute remedii pentru tuse. Era lăudat pentru astm, tuberculoză și abcese pulmonare. Kneipp (The Great Kneipp Book, 1935) scria că tusea poate fi ușor remediată de această plantă. Este adesea utilizat singur sau în combinație cu alte plante medicinale ca antiinflamator și expectorant în afecţiunile respiratorii. Studiile ştiinţifice au arătat că principalii constituenţi activi ai podbalului care prezintă efecte antitusive, expectorante și antiinflamatorii semnificative sunt acizii cafeoilchinici și derivaţii lor şi că aceştia și pot acționa împreună în mod sinergic (Wu 2016).

O altă plantă medicinală autohnă, iarba mare, este un remediu foarte valoros pentru tusea asociată cu bronșită, astm și tuse convulsivă.  Prezintă un complex de proprietăţi benefice pentru afecţiunile respiratorii: are acţiune antimicrobiană, emolientă, datorită mucilagiilor care formează un strat protector pe mucoase şi expectorantă, datorită alantolactonei şi saponinelor, care favorizează fluidificarea secreţiilor bronşice şi eliminarea lor (Stănescu 2014).

            Lichenul de piatră are o istorie lungă de utilizare ca aliment şi ca remediu natural, tradiţional, folosit în afecţiunile respiratorii. Conține o grupă de polizaharide (lichenina și izolichenina), un principiu amar și substanțe mucilaginoase care-i conferă calități calmante, emoliente, antitusive dar și antivirale. Datorită acidului usnic, o altă substanţă importantă din compozitia plantei, i se atribuie o puternică acțiune antibiotică, și antispastică ( Francolini 2004). Polizaharidele din lichenul de piatră au activitate imunologică atât in vitro cât şi in vivo și sunt implicate în efectul antiinflamator al acestei plante. Prin aceste proprietăţi, lichenul de piatră este folosit cu succes în tratarea gripelor, traheobronşitelor acute, bronşitelor cronice, laringitelor acute şi cronice, astmului bronşic, tusei uscate, iritative (Gupta  2012).

Regăsiţi aceste plante medicinale în siropul Plantusin Forte, eficient atât în tusea productivă cât și în cea spastică şi iritativă.

 

 

Posted on Leave a comment

Uleiuri esențiale și starea de echilibru emoțional

Istoric, oamenii au folosit plante aromatice pentru efectele lor calmante și de influețare a stării de dispoziție, iar cercetările contemporane au susținut aceste practici, demonstrând că uleiurile esențiale oferă un spectru larg de psihoactivitate. Aromaterapia este o metodă simplă, sigură, rentabilă, care poate reduce atât stresul acut, cât și cel cronic. Inhalarea unui ulei esențial relaxant în situații stresante poate ajuta un pacient cu stres acut

 Uleiul esențial de cistus întâlnit sub denumirea de labdanum este utilizat în aromaterapie pentru efectul neurotonic, reglator neurovegetativ, antidepresiv și este eficient în distonia neurovegetativă. Are acțiune de restaurare a echilibrului interior: fizic, biologic, imunitar, emoțional și psihologic [1].

Un studiu pilot a analizat efectele inhalării uleiului esențial de bergamot asupra sănătății mintale și dispoziției, măsurate de scala de afectare pozitivă și negativă, într-un centru de tratament pentru sănătate mentală la 57 pacienți. Expunerea timp de 15 minute la ulei esențial de bergamot a condus la instalarea unei stări de dispoziție pozitive ale participanților în comparație cu grupul de control, sugerând astfel faptul că aromaterapia cu ulei de bergamot poate ajuta la optimizarea sănătăţii mentale şi la dobândirea stării de bine [2].

Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul anxiolitic al uleiului esențial de lemongrass la voluntarii sănătoși expuși unei situații anxiogene. 40 de bărbați au fost incluși în studiu și au inhalat uleiul esențial de lemongrass, în comparație cu alt ulei sau apă distilată și au fost supuși unui model experimental de anxietate. Persoanele expuse la uleiul esențial de lemongrass au prezentat o reducere a stării de anxietate imediat după administrarea tratamentului și s-au recuperat complet în 5 minute, spre deosebire de grupul de control [3].

Aceste uleiuri esențiale, menționate mai sus, se regăsesc în produsul Distonoplant ulei, sub forma de Roll-on cu aplicare ușoară, alături de uleiurile esențiale de lavandă, șerlai, tămâie, vetiver, cedru de Virginia și mușețel roman, recomandat pentru reducerea stărilor de agitație și instalarea stării de calm în situații de stres.

1.Faucon M. Traité d’aromathérapie scientifique et médicale – Les huiles essentielles – Fondements et aides à la prescription. 3e edition. 2017, p444-445.

2.Han X, Gibson J, Eggett DL, Parker TL. Bergamot (Citrus bergamia) Essential Oil Inhalation Improves Positive Feelings in the Waiting Room of a Mental Health Treatment Center: A Pilot Study. Phytother Res. 2017;31(5):812‐816. doi:10.1002/ptr.5806

3.Goes TC, Ursulino FR, Almeida-Souza TH, Alyes PB, Teixeira-Silva F. Effect of Lemongrass Aroma on Experimental Anxiety in Humans. J Altern Complement Med. 2015 Dec;21(12):766-73. doi: 10.1089/acm.2015.0099. Epub 2015 Sep 14.

Posted on Leave a comment

Importanța uleiurilor esențiale

Uleiurile esențiale sunt definite ca metaboliți secundari volatili ai plantelor, care conferă plantei miros, gust sau ambele caracteristici. Uleiurile esentiale sunt produse de peste 17.500 de specii de plante din multe familii de angiosperme, de exemplu, Lamiaceae, Rutaceae, Myrtaceae, Zingiberaceae și Asteraceae, dar doar aproximativ 300 dintre ele sunt comercializate.

Compușii constituenţi ai uleiurilor esentiale sunt sintetizați în citoplasm și plastidele celulelor vegetale,  sunt produse și depozitate în structuri secretorii complexe și sunt prezente sub formă de picături de lichid în frunze, tulpini, flori și fructe, scoarță și rădăcini ale plantelor. În ciuda prezenţei a două sau trei componente principale la un nivel de 20–70%, uleiurile esentiale sunt amestecuri foarte complexe de terpene, terpenoizi și fenilpropanoizi. De asemenea, pot conține mulți alți compuși, cum ar fi acizi grași, oxizi și derivați de sulf.

Proprietățile lor benefice au avut şi au multiple aplicaţii, ca de exemplu mascarea unor mirosuri neplăcute, aromatizanţi ai preparatelor culinare, prepararea parfumurilor și a produselor cosmetice etc. Uleiurile esentiale au proprietăți biologice, cum ar fi acțiunea virucida, bactericida, fungicida, proprietăți analgezice și antiinflamatorii, antioxidanțe, activități antitumoare și multe altele.

Multe uleiuri esentiale prezintă proprietăți antimicrobiene, ceea ce este extrem de important în domeniile științei și industriei, cum ar fi medicina, agricultura sau cosmetologia. Dintre cele 250 de uleiuri esentiale disponibile comercial, aproximativ o duzină dintre ele au un potențial antimicrobian ridicat. Conform documentelor și brevetelor disponibile, uleiurile esentiale par a fi o potențială alternativă la compușii sintetici, în special datorită rezistenței care a fost dezvoltată din ce în ce mai mult de microorganismele patogene.

Katarzyna Wińska, Wanda Mączka, Jacek Łyczko, Małgorzata Grabarczyk, Anna Czubaszek, and Antoni Szumny, Essential Oils as Antimicrobial Agents—Myth or Real Alternative? Francesca Mancianti, Academic Editor, Molecules. 2019 Jun; 24(11): 2130. Published online 2019 Jun 5. doi: 10.3390/molecules24112130

PMCID: PMC6612361

PMID: 31195752

Posted on Leave a comment

Uleiul esenţial de TEA TREE, antibacterian natural dovedit

               În zilele noastre bacteriile au devenit o problemă medicală deoarece tot mai multe  tulpini devin rezistente la antibiotice și în viitorul apropiat nu vor fi disponibile medicamente eficiente pentru tratarea acestor infecții. Problema rezistenței a apărut datorită abuzului de antibiotice. La noi foarte mulți oameni merge la medic și solicită un antibiotic când suferă de răceală sau gripă, sau şi mai greşit, se autotratează neştiind că acești compuși antibacterieni sunt inutili în infecţiile respiratorii virale.

               În căutarea unor noi substanţe antibiotice la ora actuală există un interes crescut pentru cerecetarea proprietăților antimicrobiene ale extractelor din plante medicinale şi în special pentru uleiurile esențiale.

               Un studiu publicat în anul 2018 în Revista Americană de Cercetări Microbiologice a investigat activitatea antimicrobiană a uleiului esenţial de Tea tree. Acesta a fost testat pe zece bacterii patogene: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Aeromonas hydrophila, Escherichia coli, Streptococcus pneumoniae, Bacillus subtilis, Kleillieliacus și pneumonia. Eficacitatea sa a fost comparată cu cea a uleiului esenţial de eucalipt, a uleiului esenţial de Lemongrass și cu cea a antibioticelor convenționale. După 24 de ore de incubație, uleiul esenţial de Tea tree a prezentat un efect antibacterian de minim 96,94% împotriva E. coli și de maxim 100% împotriva a șapte bacterii din zece selectate pentru acest studiu, în timp ce uleiul de eucalipt şi cel de Lemongrass au avut o activitate mai redusă, doar asupra a cinci bacterii din zece. Uleiul esenţial de Tea tree a fost eficient împotriva tuturor bacteriilor testate, în schimb dintre cele nouă antibiotice selectate doar două au acţionat asupra tuturor celor 10 bacterii luate în studiu. [1]

               O serie de alte cercetări vin să susţină şi ele utilizarea uleiului esenţial de Tea tree ca antibiotic şi antiviral natural în patologia infecţioasă, printre care şi în infecţiile respiratorii. [2]

               Acest uleiului esenţial este inclus în formule naturale cu sunt Biomicin capsule moi, Biosept Plus comprimate de supt, Biosept nazal roll-on.

Bibliografie

1.Sinthia Kabir Mumu, M. Mahboob Hossain. Antimicrobial Activity of Tea Tree oil against Pathogenic Bacteria and Comparison of Its Effectiveness with Eucalyptus Oil, Lemongrass Oil and Conventional Antibiotics. American Journal of Microbiological Research, 2018, Vol. 6, No. 3, 73-78

2. Carson CF, Hammer KA, Riley TV. Melaleuca alternifolia (Tea Tree) Oil: a Review of Antimicrobial and Other Medicinal Properties. Clinical Microbiology Reviews. 2006;19(1):50-62. doi:10.1128/CMR.19.1.50-62.2006.

Posted on Leave a comment

Uleiul esenţial de CUIŞOARE

Sistemele medicinale tradiționale bazate pe utilizarea de remedii din de plante joacă încă un rol important în sistemul de îngrijire a sănătății. În ultimele decenii, plantele medicinale au obținut o acceptare mai largă datorită percepției că ele sunt produse naturale şi au efecte secundare mai reduse și o eficacitate îmbunătățită faţă de omologii lor sintetici. Farmacologic, diverse produse pe bază de plante au activități bactericide, virucide, fungicide, dar ele manifestă multe alte activități printre care acţiune antiinflamatoare, antimicrobiană, spasmolitică, sedativă, analgezică, anestezică local etc. [1]

Cuișoarele sunt mugurii florali uscaţi colectaţi de la specia Syzygium aromaticum, aparținând familiei Myrtaceae, şi care este indigenă în insulele Maluku din Indonezia, dar recent a fost cultivată în diferite zone din întreaga lume.

Uleiul esenţial de cuişoare era deja obținut în secolul al XV-lea, iar în secolul al XIX-lea a fost identificat în el eugenolul. În prezent, au fost identificate aproximativ 100 componente biochimice ale acestui ulei esenţial. Componenta dominantă a uleiului esenţial din cuişoare este eugenolul, al cărui conținut poate urca până la 95%.

Problemele de rezistență la agenții patogeni, precum și reziduurile toxice ale majorităţii medicamentelor antimicrobiene disponibile în comerț slăbesc mult abordările curative și de protecție eficiente [2,3,4]. Prin urmare, este clar că dezvoltarea de noi și eficiente opțiuni de tratament antimicrobian este vitală pentru îmbunătățirea tratamentului și controlului bolilor. Cuişoarele constituie un remediu binecunoscut și semnificativ, datorită eficacității farmacologice largi [5]. Han și Parker [2] au dezvăluit activitățile antivirale, antimicrobiene, antifungice, anticanceroase, antioxidante și antiinflamatorii ale uleiului esenţial de cuişoare și ale principalul său component activ, eugenolul.

S-a dovedit că compușii din uleiul esenţial de cuişoare pot distruge peretele și membrana celulară a microorganismelor, pot trece prin membrane citoplasmatice sau intră în celule și apoi inhibă sinteza corespunzătoare de ADN și proteine [6].

Farmacologic, a fost examinată activitatea cuişoarelor asupra unor paraziți și microorganisme patogene diverse, incluzând bacterii patogene, Plasmodium, Babesia, paraziți Theileria, Herpes simplex și virusurile hepatitei C. Mai multe rapoarte au documentat activitatea antiseptică, antiinflamatoare, antivirală, antifungică și antibacteriană a eugenolului împotriva mai multor bacterii patogene, inclusiv Stafilococcus epidermidis și S. aureus rezistente la meticilină. Mai mult, eugenolul a arătat o potențială eficacitate letală împotriva înmulțirii diferiților paraziți, inclusiv Giardia lamblia, Fasciola gigantica, Haemonchus contortus și Schistosoma mansoni. [1]

În alte studii ştiinţifice s-a arătat că uleiul esenţial de cuişoare a prezentat o activitate bacteriostatică puternică la concentrații de 0,03–0,05% și activitate bactericidă la concentrații de 0,04–0,1% faţă de microorganisme precum S. aureus, L. monocytogenes, S. enteritidis, C. jejuni și E. coli. Activitatea sa antibacteriană s-a manifestat, de asemenea, şi în cazul Yersinia enterocolitica și a 5 tulpini de Salmonella enteritidis izolate în spital. Uleiul esenţial de cuişoare a fost puțin mai slab decât scorțișoara EO în raport cu tulpinile de bacterii care atacau sistemul respirator uman, precum K. pneumoniae, Haemophilus influenzae, Streptococcus agalactiae și S. Pyogenes, dar a fost cel mai activ pe 9 tulpini de bacterii Gram-pozitive, 4 bacterii Gram-negative și 7 tulpini de mucegai. Schmidt și colab. (2007) au efectuat un studiu în care uleiul esenţial de cuișoare bogat în eugenol a fost activ împotriva a 38 de tulpini de Candida albicans. [7]

Uleiul esențial de cuișoare se găsește în produsul 100% natural, capsule moi Biomicin și Biomicin forte, dedicate persoanelor cu infecții respiratorii bacteriene.

[1] Gaber El-Saber Batiha et al.. 2020, Syzygium aromaticum L. (Myrtaceae): Traditional Uses, Bioactive Chemical Constituents, Pharmacological and Toxicological Activities, Biomolecules. 2020 Jan 30;10(2). pii: E202. doi: 10.3390/biom10020202. PMID:32019140. PMCID: PMC7072209

[2] Han X., Parker T.L. Anti-inflammatory activity of clove (Eugenia caryophyllata) essential oil in human dermal fibroblasts. Pharm. Biol. 2017;55:1619–1622. doi: 10.1080/13880209.2017.1314513. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[3] Pappas P.G., Alexander B.D., Andes D.R., Hadley S., Kauffman C.A., Freifeld A., Anaissie E.J., Brumble L.M., Herwaldt L., Ito J., et al. Invasive fungal infections among organ transplant recipients: results of the Transplant-Associated Infection Surveillance Network (TRANSNET) Clin. Infect. Dis. 2010;50:1101–1111. doi: 10.1086/651262. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[4] Rapp R.P. Changing strategies for the management of invasive fungal infections. Pharmacotherapy. 2004;24:4S–28S. doi: 10.1592/phco.24.3.4S.33151. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

[5] Bouchentouf S., Said G., Noureddine M., Hocine A., Angelika B.A. A note study on antidiabetic effect of main molecules contained in clove using molecular modeling interactions with DPP-4 enzyme. Int. J. Comput. Theor. Chem. 2017;5:9–13. [Google Scholar]

[6] Cui H., Zhang C., Li C., Lin L. Antimicrobial mechanism of clove oil on Listeria monocytogenes. Food Control. 2018;94:140–146. doi: 10.1016/j.foodcont.2018.07.007. [CrossRef] [Google Scholar]

[7] Katarzyna Wińska, Wanda MączkaJacek ŁyczkoMałgorzata GrabarczykAnna Czubaszek, and Antoni Szumnz. Essential Oils as Antimicrobial Agents—Myth or Real Alternative? Molecules. 2019 Jun; 24(11): 2130. Published online 2019 Jun 5. doi: 10.3390/molecules24112130

Posted on Leave a comment

Uleiuri esențiale antivirale și dezinfectante

Uleiurile esențiale au proprietăți dovedite împotriva infecțiilor virale, bacteriene și fungice și pot trata o gamă largă de afecțiuni. Un exemplu de astfel de ulei esențial este tea tree, considerat a fi  unul dintre cele mai neiritante uleiuri antiseptice. Este utilizat în special în cosmetică pentru acțiunea antimicrobiană asupra pielii; conține în principal terpinen-4-ol, component majoritar cu acțiune antivirală.

Studiile au cercetat efectul antiviral al uleiului esențial de tea tree și mecanismul de acțiune asupra virusului gripal A subtipul H1N1. Rezultatele studiului au arătat că replicarea virală a fost inhibată în mod semnificativ la adăugarea uleiului esențial în termen de 2h de la infecție, ceea ce indică o interferență cu o etapă timpurie a ciclului de replicare al virusului gripal. Astfel, uleiul esențial de tea tree este eficient împotriva infecției gripale.

Un alt ulei esențial cu proprietăți antimicrobiene puternice este cel de scorțișoară, acesta conține aldehida cinamică. S-a investigat efectul acestui component natural asupra virususului gripal A in vitro și in vivo la șoarecii infectați. S-a demonstrat că aldehida cinamică acționează împotriva virusului, și anume inhibă sinteza de proteine. La șoarecii infectați cu virusul gripal, administrarea uleiului esențial a condus la creșterea ratei de supraviețuire până la 100%, față de 20% rata de supraviețuire a șoarecilor infectați, fără tratament. Acest studiu susține indicația uleiului esențial de scorțișoare în infecțiile respiratorii acute.

Aceste ingrediente le regăsim împreună în gelul de mâini Biosept, cu rol antiseptic și igienizant al mâinilor.

Garozzo A, Timpanaro R, Stivala A, Bisignano G, Castro A. Activity of Melaleuca alternifolia (tea tree) oil on Influenza virus A/PR/8: study on the mechanism of action. Antiviral Res. 2011;89(1):83–88. doi:10.1016/j.antiviral.2010.11.010

Hayashi K, Imanishi N, Kashiwayama Y, et al. Inhibitory effect of cinnamaldehyde, derived from Cinnamomi cortex, on the growth of influenza A/PR/8 virus in vitro and in vivo. Antiviral Res. 2007;74(1):1‐8. doi:10.1016/j.antiviral.2007.01.003

Posted on Leave a comment

3 plante medicinale pentru apărarea organismului

Un studiu pubicat în anul 2006, a evaluat capacitatea a trei plante, Echinacea purpurea, Astragalus membranaceus și Glycyrrhiza glabra (lemn dulce), de a activa celulele imune la subiecții umani. Efectul acestor plante, ingerate timp de 7 zile, a fost măsurat atât când au fost administrate singure, cât și în combinație. Rezultatele demonstrează că Echinacea, Astragalus și Glycyrriza au stimulat celulele imune, în termen de 24 de ore de la administrare și efectul a continuat cel puțin 7 zile. În plus, cele trei plante medicinale au arătat un efect aditiv atunci când au fost utilizate în combinație.

Aceste 3 plante cheie pentru apărarea organismului se regăsesc în compoziţia comprimatelor de supt BIOSEPT PLUS, alături de propolis, şi 9 uleiuri esenţiale.

BIOSEPT PLUS este un produs natural pentru protecţia organismului împotriva infecţiilor virale, recomandat atât adulţilor cât și copiilor începând cu vârsta de 3 ani. 

Comprimatele au un gust plăcut, fiind ușor de administrat și în cazul celor mici. Nu conține arome și coloranți sintetici.

Referinţe
Brush J1, Mendenhall E, Guggenheim A, Chan T, Connelly E, Soumyanath A, Buresh R, Barrett R, Zwickey H.
The effect of Echinacea purpurea, Astragalus membranaceus and Glycyrrhiza glabra on CD69 expression and immune cell activation in humans. Phytother Res. 2006 Aug;20(8):687-95.

Posted on Leave a comment

Cele 5 mari avantaje ale tratamentului cu uleiuri esențiale în caz de infecții respiratorii

Uleiurile esențiale conţin tot ce e mai bun dintr-o plantă medicinală, sunt concentrate, puternice, bine asimilate de organism, iar efectele lor benefice îşi fac efectul, uneori, chiar mai rapid decât medicamentele de sinteză. Tratează de la probleme digestive, infecții urinare, dureri de cap, până la acnee și celulită. Dar cele mai bune rezultate le obțin în afecțiunile respiratorii. Gripa, răceala, bronșita, sinuzita, durerile în gât, toate își găsesc leac în uleiurile esențiale. Sunt 5 mari motive pentru care e bine să le ai mereu în casă. Uleiurile esențiale se combină în diverse rețete, se găsesc în comprimate de supt, capsule, siropuri, spray-uri și tincturi.

Întăresc imunitatea. Fă o cură cu uleiuri esenţiale de cătină, anason, coriandru sau cimbru, în această perioadă. Îţi întăresc imunitatea și vor ajuta organismul să lupte cu virusurile. Reprezintă cea mai rapidă şi mai eficientă metodă de a profita de beneficiile plantelor medicinale din care au fost extrase. Uleiul de cătină, spre exemplu, creşte imunitatea, e antioxidant şi anticanceros, reducând chiar efectele cauzate de chimioterapie. Uleiurile de busuioc sau mentă au proprietăţi antiseptice, descongestionante, expectorante şi îţi conferă imunitate atunci când sunt epidemii de gripă. Se administrează câteva picături de trei ori pe zi, în miere. Uleiul de cimbru se foloseşte în astenie, oboseală generală şi e de mare ajutor în afecţiuni ale aparatului respirator şi ORL (răceală, gripă, tuse, bronşită etc.). Intern, se administrează atât copiilor (1-2 picături de trei ori pe zi) cât şi adulţilor (3-5 picături de trei ori pe zi). Uleiurile de anason şi de coriandru stimulează şi ele imunitatea, ajutând corpul să se apere împotriva bacteriilor, ciupercilor şi virusurilor.

Sunt antiseptice pentru gât și gură. Datorită efectului lor antiviral, antibacterian, antiseptic, uleiurile esențiale distrug agenții pagogeni, dezinfectează căile respiratorii, calmează și ușurează respirația. Se pot folosi în cadrul inhalațiilor cu aburi, se pot face gargare cu apă și uleiuri esențiale, se aplică la nas spray-uri nazale, ori se poate apela la comprimate de supt pe bază de ulei de scorțișoară, cuișoare, tea tree, mentă, eucalipt, lămâie. Create într-o formulă cu plante și cu propolis, aceste comprimate inhibă dezvoltarea virusurilor și bacteriilor la nivelul cavității bucale, oprind, practic, la poarta de intrare procesul infecțios. Astfel, vei putea nu doar trata, ci și preveni virozele respiratorii.

Microorganismele nu dezvoltă rezistență la ele. Bacteriile se pot adapta în fața unei singure substanțe chimice și chiar o fac în fața medicamentelor de sinteză alcătuite dintr-o singură substanță activă. Dar compoziția foarte complexă a unui ulei, faptul că el este compus din zeci de substanțe chimice diferite, împiedică bacteriile să dezvolte rezistență în fața unui asemenea arsenal de „arme”.

Sunt bine tolerate de organismul uman, adică sunt „recunoscute” de corp ca fiind naturale, proprii lui. De aceea, sunt imediat acceptate și asimilate. Dacă sunt administrate corect, nu produc efecte adverse și nu atacă flora intestinală. Sunt contraindicate doar persoanelor cu afecțiuni gastrice, copiilor mici, femeilor însărcinate și mamelor care alăptează.

Tratează atât simptomele bolii, cât și cauza ei. Se știe că în tratamentul virozelor, medicina clasică nu are eficiență prea mare, țintind doar simptomele, nu și cauza, pe când tratamentul fitoterapic oferă remedii naturale antivirale care acționează într-un mod complex, atât pentru distrugerea microbilor, adică a cauzei care a produs infecția, cât și pentru ameliorarea unor simptome supărătoare, cum sunt tusea, febra, inflamația.

Posted on Leave a comment

Uleiurile esențiale, cele mai bune dezinfectante naturale. Omoară microbii din aer, de pe mâini, de pe suprafețe

Grija la igienă a devenit, în aceste vremuri, la fel de importantă ca toate celelalte lucruri pe care le facem pentru sănătatea noastră: mâncăm corect și echilibrat, ne hidratăm, facem sport, dormim, ne facem analize de rutină. Da, igiena este esențială căci previne contaminarea cu virusuri și bacterii. Care sunt căile de contaminare? Prin aer și prin atingerea suprafețelor murdare, apoi ducerea mâinilor la nas, ochi și gură. Mâinile, obiectele pe care le folosim și aerul din încăperi pot fi purificate cu ajutorul uleiurilor esențiale.

Știm despre uleiurile esențiale că se folosesc în aromaterapie, că sunt remediu de bază în inhalații, că se folosesc atât intern, cât și extern și că tratează o paletă largă de afecțiuni. Sunt celebre pentru efectului lor antiviral, antibacterian, antibiotic natural. Tocmai de aceea, medicii și cercetătorii au considerat că putem apela la uleiurile esențiale pentru o mulțime de alte nevoi. Din ele putem prepara un senzațional dezinfectant pentru mâini, apă de gură, soluție pentru igienizarea suprafețelor sau pentru purificarea aerului din încăpere.

Cum prepari un dezinfectant natural de mâini

Amestecă, în proporții egale, ulei de scorțișoară, de oregano, de lămâie și de mentă, într-o bază de ulei de cocos. Vei obține o soluție antibacteriană naturală, frumos mirositoare. Spre deosebire de gelurile dezinfectante din comerț, care atacă pielea atunci când sunt folosite în exces, soluția naturală hidratează mâinile și nu are contraindicații. Există geluri naturale gata preparate prin combinarea mai multor uleiuri esențiale, în bază de glicerină și aloe vera.

Uleiurile esențiale dezinfectează suprafețele

Curățarea suprafețelor pe care le atingem este la fel de importantă ca spălatul pe mâini. Studiile arată volanul mașinii este de 9 ori mai murdar decât colacul vasului de toaletă, peste 90% din telefoanele mobile sunt pline de microbi, la fel și cheile, portofelul, cardul sau tastatura calculatorului. Aceste suprafețe trebuie frecvent igienizate, iar cele mai bune soluții sunt cele naturale, pe bază de uleiuri esențiale. Cu ele nu vei da greș. Se pun într-o sticlă cu pulverizator câteva picături de ulei de cuișoare, de lămâie, de lanvandă, de Ti-tree și de bergamot (poți să-ți faci propriile combinații), se completează cu puțină apă și cu alcool etilic, se agită bine, apoi se pulverizează pe mobilă și pe pardoseală. Telefonul, portofelul, geanta, mânerele ușilor și alte obiecte pe care le folosești zilnic se curăță cu o lavetă moale înmuiată în această soluție pe bază de uleiuri esențiale. Astfel de soluții sau spray-uri purificatoare se găsesc gata preparate, în farmacii și în magazinele naturiste.

Din ulei esențial îți poți prepara apă de gură

Când simți nevoia să-ți clătești gura cu ceva plăcut mirositor, care neutralizează bacteriile, prepară-ți singur cea mai naturală apă de gură! Amestecă într-un pahar cu apă câteva picături de ulei de lavandă, de mentă, de eucalipt, de portocale. Soluția se poate pune într-o sticluță mică pe care o poți purta cu tine în geantă.

Pentru purificarea aerului din încăperi

O persoană bolnavă care strănută sau tușește împrăștie în jur, în aer, zeci de mii de particule invizibile de microbi. Aerul condiționat angrenează și el în aer microbi, acarieni. Aceștia ar putea fi distruși tot cu ajutorul uleiurilor esențiale. Amestecă lavandă, cuișoare, mentă, cimbru, busuioc, eucalipt, pin etc. (combină 2-3 uleiuri, în funcție de ce ai în casă), pune amestecul într-o sticluță cu pulverizator și aplică 6-8 pufuri în aer, în cele 4 colțuri ale camerei. Apoi închide ușa și lasă să acționeze circa 30 de minute. Uleiurile esențiale se mai pot folosi în lampa de aromaterapie, având aceleași beneficii: distrug agenţii patogeni, dezinfectează, calmează, uşurează respiraţia.

Posted on Leave a comment

Tusea la fumători – ce e normal, când să ne îngrijorăm

Mulți fumători tușesc permanent și nu se îngrijorează. Cred că tusea lor e o consecință normală a fumatului. Dar e normal să tușești pe termen lung? Știi care sunt efectele și riscurile?

De ce apare tusea

Tusea este adesea asociată cu răceala și gripa. Nu și în cazul fumătorilor. Tusea lor nu are neapărat legătură cu vreo infecție respiratorie, ci poate fi o consecință directă a fumului asupra gâtului și plămânilor. Explicația este aceea că, atunci când fumezi, aduci în corp substanțe toxice, iritante, care afectează în primul rând căile respiratorii. Organismul se simte atacat și pompează în zona afectată mai mult sânge, care transportă substanțe menite să lupte cu invadatorii. Țesuturile pline de sânge, însă, se inflamează, iar canalele pe care circulă aerul de îngustează. Inflamația produce mucus care, din cauza congestiei, rămâne blocat. El trebuie eliminat prin expectorație și aici intervine tusea.

E periculoasă?

Conform studiilor, un fumător din șapte se confruntă cu această problemă. Din păcate, mulți o consideră normală, ca o consecință a viciului lor, și nu iau măsuri, nu își fac investigații. Potrivit prof. dr. Teodor Horvat, medic primar chirurgie toracică, citat de jurnalul.ro, foarte frecventă este tusea de dimineață, numită tuse tabagică. Ea curăță bronhiile după o noapte în care se adună secreții. Tusea aceasta cu expectorații e un simptom îngrijorător, înseamnă că bronhiile sunt dilatate și acolo băltesc secreții.

În plus, atunci când mucusul în exces rămâne blocat în plămâni, bacteriile se înmulțesc și cauzează infecții. Dacă nu iei măsuri și nu rărești țigările, poți provoca daune la nivelul plămânilor, îți vei slăbi sistemul imunitar și vei dezvolta complicații chiar și după o răceală banală. Dacă tusea de dimineață se continuă și pe parcursul zilei, este semnalul de alarmă din partea unei afecțiuni care se instalează încet și sigur. Medicii avertizează că poate fi vorba chiar despre cancer pulmonar, maladie care curmă anual viața a circa 30.000 de români.

Tusea, fumatul și răceala au, totuși, legătură între ele – fumătorii sunt mai predispuși îmbolnăvirii. Asta deoarece fumul de țigară scade imunitatea, usucă gâtul, inflamează sinusurile, distruge cilii din fosele nazale, acei perişori responsabili de curăţarea căilor respiratorii de germeni şi virusuri. Astfel, fumătorii răcesc mai des și se vindecă mai greu.

Ce e de făcut

Nu îți vom spune să te lași de fumat. Este o decizie pe care doar tu o poți lua. Îți recomandăm doar să-ți protejezi mai atent gâtul cu remedii emoliente, antiinflamatoare, cicatrizate și expectorante. Cele mai bune plante în acest sens sunt: pătlagina, nalba mare, lumânărica, teiul, scaiul vânăt, mugurii de pin, de plop, cimbrul și cimbrișorul. De asemenea, e necesar să consumi mai multe fructe, legume, ceaiuri și siropuri bogate în vitamina C și antioxidanți, care contracarează deteriorarea celulelor provocată de fumul de țigară. Dacă vrei să reduci numărul ţigărilor, ceaiul de valeriană îţi vine în ajutor. El te linişteşte şi ajută organismul să scape de pofta de nicotină. Ghimbirul scade, de asemenea, din dorinţa de a fuma, dacă ronţăi o bucăţică proaspătă. Ceaiurile de pedicuţă şi de eucalipt scad și ele dependenţa de tutun.

Posted on Leave a comment

5 informaţii de bază despre gripă

În fiecare an, gripa afectează între 5% şi 15% din populaţie. La mijlocul lui ianuarie 2020, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile a anunţat că, la nivel naţional, în doar o săptămână (6-12 ianuarie), a fost înregistrat un număr de 73.257 infecţii respiratorii acute, dintre care 692 cazuri de gripă clinică. Este o experienţă neplăcută, dar şi periculoasă pentru unele categorii de persoane. Iată ce trebuie să ştiţi despre ea!

  1. Persoanele cele mai sensibile. Categoriile de risc pentru gripă sunt copiii între 0 şi 2 ani, gravidele, bătrânii, persoanele cu o imunitate slăbită sau cele care suferă de afecţiuni medicale cronice: pulmonare, cardiovasculare, renale, hepatice, metabolice, nerologice, astm, obezitate sau diabet zaharat.
  2. Simptomele gripei. Dacă răceala debutează cu o uşoară durere în gât, cu strănut, nas înfundat şi rinoree, gripa începe în forţă cu frisoane, febră şi dureri musculare, apoi trece la tuse uscată, durere de gât, de cap, usturimi de ochi, poate dispărea chiar şi pofta de mâncare. Răceala vă ţine o săptămână, pe când de la gripă puteți rămâne cu simptome (gen tuse, rinoree) până la două luni.
  3. Riscul de complicaţii e mai mare decât la răceală. Netratată cu seriozitate, gripa poate atrage după sine complicaţii, precum pneumonie, infecţii ale sinusurilor, urechilor, dar şi agravarea unor boli deja existente, precum astmul, diabetul, afecţiunile cardiace. Potrivit Institutului Naţional de Sănătate Publică, la persoanele în vârstă care suferă de afecţiuni cardiace, gripa poate provoca atacuri de cord şi accidente vasculare cerebrale.
  4. Cum vă protejaţi de gripă. În situaţia în care este o epidemie de gripă în localitatea voastră sau la locul de muncă, aprovizionează-te cu măşti de protecţie de la farmacie, pe care e bine să le schimbați o dată la 3-4 ore. De asemenea, spălaţi-vă cât mai des pe mâini cu apă şi săpun, mai ales dacă atingeţi butoane de lift, clanțe, bare din autobuze. Feriţi-vă să puneţi mâna murdară la nas şi la gură, purtaţi cu voi şerveţele umede sau geluri antibacteriene şi, nu în ultimul rând, întăriţi-vă imunitatea.
  5. Primele măsuri în caz de boală. E important să vă odihniţi mai multă, să nu mergeţi la serviciu o dată pentru că vă agravaţi boala şi în al doilea rând pentru că îi contaminaţi şi pe cei din jur. Beţi cât mai multe ceaiuri medicinale, pentru că aveţi nevoie de hidratare. Ceaiul de echinacea stimulează imunitatea şi scurtează perioada de convalescenţă, cele de scoarţă de salcie, coada şoricelului, soc sau mentă reduc febra şi durerea de cap, cele de rădăcină de lemn dulce, muşeţel şi salvie ameliorează durerea în gât, ceaiul de eucalipt şi mentă desfundă nasul, iar cimbrul şi cimbrişorul sunt bune antivirale. În paralel, puteţi apela la frecţii, inhalaţii cu uleiuri esenţiale, gargare cu apă şi sare, dar şi capsule naturale din plante cu efect antiviral. Nu în ultimul rând, mâncaţi alimente uşoare, pe bază de legume şi fructe proaspete, şi renunţaţi măcar o perioadă la fumat şi la alcool.