Posted on Leave a comment

Mugurii de pin – remediul anti-tuse sigur pentru copii și femei însărcinate

remediu natural

Pe perioada sarcinii, lista de medicamente permise este destul de limitată. Inclusiv remediile naturiste, despre care se știe că nu dau efecte adverse, trebuie alese cu grijă pentru că multe plante pot cauza contracții uterine. Bebelușilor și copiilor mici, de asemenea, nu li se poate da orice. Cu ce își pot trata tusea aceste categorii mai „sensibile”. Pentru ele și nu numai natura a pus la dispoziție niște plăntuțe minunate: mugurii de pin.

sirop copiiSe culeg în luna mai și din ei se pot obține ceaiuri, siropuri și tincturi care sunt adevărate medicamente în cazul răcelilor și infecțiilor respiratorii. Favorizează expectorația, desfundă nasul, tratează durerea în gât, răgușeala, sinuzita, bronșita și ajută la eliminarea microorganismelor patogene de la nivel respirator. Bogați în uleiuri esențiale, rășini, taninuri, vitamine din grupul B, antioxidanți și minerale, mugurii de pin sunt celebri pentru proprietățile lor dezinfectante la nivelul aparatului respirator și pentru capacitatea de a trata tusea. Avantajul lor e că, pe cât sunt de eficienți împotriva bolii, pe atât sunt de inofensivi pentru copii, femeile însărcinate și mamele care alăptează.  Se folosesc în cadrul multor rețete de siropuri, cum ar fi Plantusin pentru copii, și ceaiuri care se pot administra în siguranță încă din primele luni de viață, alături de alte plante precum pătlagină, tei, cimbrișor, scai vânăt, trei frați pătați sau scaiul vântului. Plantele se potențează reciproc pentru a obține un efect maxim atât pe tusea seacă, cât și pe cea cu expectorație.

În afară de tratarea răcelilor și tusei, mugurii de pin mai au și alte beneficii mai puțin știute.

  • Datorită acizilor grași nesaturați din compoziție, ei scad colesterolul și trigliceridele, susținând buna funcționare a sistemului cardiovascular.
  • Sunt ideali în curele de slăbire. Uleiul esențial alfa pinen pe care îl conțin are rolul de a regla pofta de mâncare. Se prepară un decoct din trei linguri de plantă la un litru de apă, care se bea pe parcursul zilei, în special înainte de masă.
  • Combat oboseala și dau energie, grație conținutului de fier.
  • Sunt indicați și celor care țin la sănătatea ochilor, deoarece mugurii de pin conțin betacaroten și luteină, substanțe care previn cataracta și degenerescența maculară.
  • S-a observat că un alt principiu activ conținut, numit pinosilvin, are efect antiinflamator și antioxidant în caz de artrită, putând fi un remediu complementar pentru cei care au această afecțiune.
  • O altă cercetare a scos la iveală faptul că extractul de ace de pin și uleiul esențial de pin inhibă dezvoltarea unor linii de celule canceroase umane, în special celule maligne de la nivelul sânului. Astfel, pinul are potențial chimioterapeutic în cazul tumorilor mamare care nu răspund la tratamentul hormonal.
  • Antioxidanții le conferă proprietatea de a încetini procesul de îmbătrânire celulară și întăresc organismul în fața agenților infecțioși. Inclusiv rășina de pin e valoroasă. Din ea s-a izolat un compus natural activ numit acid dehidroabietic care are efecte anti-aging.
  • Apoi, conurile de pin conțin niște polizaharide care, administrate oral, cresc imunitatea indusă de vaccinurile profilactice sau terapeutice, fiind astfel un adjuvant imunomodulator.
Posted on Leave a comment

Nas înfundat? Iată 5 soluții pentru ușurarea respirației!

tratament naturist

Nasul înfundat este un simptom de care nu scapă nimeni atunci când e răcit. Partea neplăcută este că, involuntar, respiri pe gură, riscând să-ţi sensibilizezi şi mai mult gâtul, ţi se usucă gura, nu te poţi odihni bine noaptea. Chiar dacă pare o problemă măruntă, trebuie să te ocupi de ea. Este primul pas spre vindecare. Pentru a-ți ușura respirația ai la dispoziție mai multe soluții.

  1. Bea ceaiuri calde. Acestea înmoaie secrețiile nazale, care vor fi mai ușor de eliminat. În plus, te hidratează. Cele mai bune plante ceai medicinalmedicinale pe care le poți folosi sunt cele puternic aromate, bogate în uleiuri volatile: eucalipt, cimbru, mentă, ghimbir etc. Există formule gata preparate ca ceaiul Bronhofit pentru ușurarea respirației, care elimină secrețiile bronșice și microorganismele de la nivel respirator.
  2. Fă inhalații cu abur și uleiuri esențiale. Sunt un adevărat medicament pentru mucoasele inflamate și congestionate. Aburul cald umezește căile respiratorii și ajută la eliminarea secrețiilor, iar uleiurile vin cu efectele lor antivirale, antibacteriene. Încearcă uleiul de mentă, sau de cimbru, de cimbrișor, de busuioc, de eucalipt sau de rozmarin. Inhalațiile se fac seara, înainte de culcare, ținând pe cap un prosop și inspirând deasupra vasului cu apă fierbinte.
  3. Ține aproape un ulei esențial. Dacă ești pe drumuri, în mașină, spre exemplu, și ai nasul înfundat, ține sticluța la nas sau picură puțin într-o batistă și respiră aroma binefăcătoare. Vei vedea că, în felul acesta, scurtezi durata răcelii și ameliorezi simptomele. Mai poți folosi ulei esențial în lampa de aromaterapie, iar mirosul din încăpere va purifica aerul și te va ajuta să respiri mai bine.
  4. Prepară-ţi în casă picături de nas. Decât să cumperi de la farmacie tot felul de spray-uri nazale şi picături care pot da dependenţă în timp, mai sănătos și mai ieftin este să-ţi prepari singur o soluţie formată dintr-o ceașcă de apă fiartă și răcită, amestecată cu un sfert de linguriță de sare de mare. Trebuie să aibă gustul lacrimilor. Pune-ţi câte o picătură sau două în fiecare nară, atunci când simţi nevoia.
  5. Pentru a desfunda nasul bebelușilor, ai nevoie de un aspirator nazal și de o soluție salină care, de asemenea, poate fi preparată în casă. Pune cu pipeta câteva picături în fiecare nară, așteaptă puțin să se înmoaie mucusul, apoi extrage-l cu pompița.
Posted on Leave a comment

Mușețelul, panaceu universal. Iată câte afecțiuni poate trata!

ceai medicinal

Este cea mai populară plantă medicinală din România și încă de pe vremea bunicilor nu lipsea din nicio gospodărie. Era leacul perfect pentru o mulțime de probleme de sănătate și, chiar dacă medicina a evoluat enorm, el nu s-a ”demodat”.

Florile de mușețel conțin vitamine (C, B1), minerale (zinc, fosfor, calciu, fier, cupru, mangan), acizi organici și ulei etiric. Este cunoscut pentru efectele sale calmante, cicatrizante, analgezice, antiseptice, antialergice, emoliente, fiind folosit atât intern, cât și extern, în probleme ale pielii sau în tratamente de înfrumusețare. Intern, băut călduț, ceaiul de mușețel tratează durerile de stomac, gastrita, ulcerul și tot ce înseamnă inflamația mucoasei stomacului și intestinelor, inclusiv colicile sugarilor, relaxând mușchii stomacului grație efectului său antispastic. E benefic în dureri menstruale, de cap și de dinți, reduce balonarea și senzația de greață. O cană de ceai de mușețel băută cu 30-40 de minute înainte de culcare liniștește și relaxează persoanele care suferă de insomnii și anxietate. De asemenea, se bea în caz de răceală și gripă, îndulcit cu miere și aromatizat cu suc de lămâie, astfel întărind imunitatea și acționând ca un balsam pentru gât. Iar inhalațiile cu mușețel calmează inflamația mucoaselor căilor respiratorii, având un efect vindecător.

Extern, mușețelul tratează iritațiile cutanate, eczemele, alergiile, precum și aftele, gingivita, abcesele și hemoroizii. Chiar și rănile se pot curăța cu infuzie de mușețel, datorită efectului său antiseptic și dezinfectant. Mușețelul se folosește sub formă de comprese sau unguente. Această plantă medicinală are un efect cicatrizant, emolient și antiinflamator pentru pielea sensibilă și iritată, ajută în leziuni cutanate, precum și în iritațiile zonei genitale sau iritațiile de scutec la bebeluși, când se fac băi de șezut. În caz de herpes, pune pe zona afectată comprese cu ceai de mușețel, de 5-6 ori pe zi. În cosmetică, mușețelul e folosit ca ingrediente în creme și unguente, iar sub formă de ceai, folosit la clătire, dă strălucire părului blond. Dacă ai cearcăne, pune câteva minute la frigider pliculețele din care ai făcut ceai, apoi aplică-le pe ochi.

Bine de știut

Ceaiul de mușețel nu este recomandat femeilor însărcinate, deoarece poate induce contracții uterine. Nu trebuie combinat cu sedative sau cu aspirină și, dacă e prea concentrat, poate deveni toxic. Se prepară din două linguri de floare uscată la 250 ml de apă fierbinte, se lasă la infuzat 2-5 minute, apoi se strecoară. Se bea preventiv, la nevoie sau chiar de poftă, pentru că e delicios.

Posted on 1 Comment

7 idei preconcepute despre slăbit

cura de slabire

Când vine vorba despre cure de slăbire, auzim o mulțime de teorii, unele contradictorii, dar și o mulțime de idei preconcepute. Nu numai că nu te ajută să pierzi kilograme, dar chiar îți pot pune în pericol sănătatea. Iată 7 dintre cele mai comune mituri despre slăbit și de ce le demontează nutriționiștii.

„Carbohidrații sunt inamicii”. Am ajuns să ne fie tuturor frică de coșul cu pâine, însă trebuie să știm că nu toți carbohidrații trebuie evitați. Doar cei rafinați, simpli, din făină albă, dulciuri, snack-uri etc. În rest, există carbohidrați complecși din fructe, legume, nuci, semințe, cereale integrale și fasole, care vin cu un aport de nutrienți și fibre esențiale organismului.

„Dacă ți-e foame seara, mănâncă un fruct”. Ei bine, riști chiar să te îngrași. De ce? Pentru că fructele conțin fructoză, un zahăr care, chiar dacă se absoarbe mai lent decât zahărul clasic, conține și el același număr de calorii care, consumate seara, se depun rapid. Ca să nu mai vorbim că fructele nu satură, dimpotrivă, fiind ușor acide, riscă să-ți deschidă și mai mult apetitul.

„Trebuie să reduci serios numărul caloriilor”. Este parțial adevărat. Într-adevăr, nu poți slăbi dacă nu reduci cantitatea porțiilor și implicit a caloriilor. Însă nu prea mult. Dietele drastice, restrictive, nu pot fi ținute pe termen lung, iar când revii la un regim normal, organismul tău, speriat de „foamete” și intrat în alertă, va începe să-și facă provizii, iar tu te vei îngrășa la loc.

„E bine să mănânci puțin și des”. Dacă faci o obsesie din respectarea celor 3 mese principale și două gustări pe zi, ar însemna să te preocupi, să te gândești în permanență la mâncare. Ceea ce, într-o cură de slăbire, nu e indicat. E bine să te detașezi și să mănânci mai rar, doar când simți că ți se face foame. A avea 5 mese pe zi ar însemna ca ele să fie extrem de reduse cantitativ, ceea ce se întâmplă mai greu. Ajungi să „ciugulești” întruna, nici sătul nu te simți, nici nu slăbești.

„Mitul celor doi litri de apă”. Peste tot auzim că e bine să bem zilnic doi litri de apă. Recomandarea nu e pentru oricine, pentru că nu sunt doi oameni la fel, organismul fiecăruia are nevoi diferite. Unii, spre exemplu, transpiră extrem de puțin, iar metabolismul e zgârcit cu pierderea de lichide. Apoi, contează mediul, temperatura, activitatea fizică desfășurată. Să nu uităm că tot lichide consumăm din fructe, legume, supe, ceai… Important e să nu aștepți niciodată să ți se facă foarte sete.

„E bine să alegi lactatele degresate”. Iată un alt mit care trebuie demontat. Laptele sau iaurtul cu mai puține grăsimi au la fel de multe calorii ca și versiunea integrală a lor pentru că au adăugate tot felul de îndulcitori pentru a le îmbunătăți gustul. Mai mult decât atât, procesul de degresare e unul prea puțin sănătos.

„Când începi cura de slăbire, apucă-te și de sport”. Greșit! Nu ar fi prea indicat deoarece sportul, într-adevăr, arde calorii, dar îți dă și o foame de lup, la final. Dacă te apuci de sport exact în perioada în care îți propui să reduci porția de mâncare, riști să le abandonezi lamentabil pe ambele.

Posted on 4 Comments

Mituri legate de răceală și gripă

Cu toate că răcelile sunt de când lumea, iar noi, adulții, ne confruntăm cu ele cel puțin de două ori pe an, sunt multe informații pe care nu le cunoaștem sau pe care le înțelegem greșit. Iată câteva dintre cele mai mari mituri legate de gripă și răceală.

„Eviți să pupi pe cineva pe obraz, când ești răcit, ca să nu-l îmbolnăvești”

Află că prea puțini microbi sunt concentrați în zona feței tale, respectiv pe buze. Ei sunt oricum peste tot în jurul tău, pe mâini, pe haine, pe suprafețe, în aer. De fapt, cea mai frecventă modalitate de răspândire a virusurilor este strânsul mâinii.

„Femeile însărcinate nu au voie să-și facă vaccinul antigripal”

Dimpotrivă, este foarte sigur și recomandat. Femeile însărcinate au imunitatea mai scăzută și riscul mai mare de a dezvolta complicații în urma răcelilor de aceea e bine să se vaccineze. În plus, medicii susțin că anticorpii formați o vor proteja nu doar pe ea, ci și pe bebeluș în primele luni de viață, când e prea mic pentru a fi vaccinat antigripal, dar destul de vulnerabil.

„Previi răceala doar dacă ai mare grijă la igienă”

Este adevărat că trebuie să te speli cât mai des pe mâini cu apă și săpun, mai ales atunci când vii de afară, când ești la serviciu… Dar nu este suficient pentru a preveni boala. Virusurile sunt nu numai pe suprafețe, ci și în aer, răspândite de persoanele bolnave prin strănut, tuse.

„Antibioticele sunt cele mai puternice medicamente, pe care te poți baza”

Cu cât te simți mai rău cu atât crezi că ai nevoie de ceva puternic și apelezi la antibiotice. Însă ele nu au nicio putere în fața virusurilor care au generat gripa. Aceste pastile se folosesc doar în infecții bacteriene care, la o răceală, apar numai în caz de complicații (de genul sinuzitei, otitei, bronșitei sau pneumoniei).

„Răcești dacă stai în curent sau îți e frig”

Trebuie să știi că răceala nu este dată de frigul în sine, ci doar de un virus. Este adevărat că gerul sensibilizează mucoasa nazală, făcându-te vulnerabil în fața microbilor, însă e mult mai probabil să

Posted on Leave a comment

Mituri şi greşeli în tratarea răcelilor la copii

Ca să previi răcelile, sau să le tratezi eficient atunci când apar, e bine să nu te lași condus de superstiții și credințe învechite. Multe nu au o bază științifică, fiind doar mituri care pot agrava și mai mult situația.

Medicamentele pentru adulți se pot administra şi celor mici. Pe principiul că „tot oameni sunt şi ei”, părinţii sunt tentaţi să le administreze copiilor aceleaşi tratamente ca adulţilor. Totuşi,  tratamentul copiilor este diferit, având o concentraţie mai mică, fiind creat în alte formule, şi mai uşor de administrat.

Mama răcită evită să-l ia în braţe pe copil sau să-l sărute, ca să nu-i dea şi lui boala. Viruşii nu se află doar pe buzele şi mâinile mamei, ci peste tot în aer, pe clanţele uşilor, pe mobilă, pe haine. Ideal este să aeriseşti cât mai des şi să îi întăreşti imunitatea copilului.

Laptele provoacă mai mult mucus. Fals! Nu s-a descoperit nicio legătură între consumul de lapte şi producţia de mucus, aşa că poţi să-i dai liniştită lapte copilului, chiar dacă este răcit. Este drept că de mult mai mare ajutor sunt, în acest caz, ceaiurile medicinale.

Frigul îl îmbolnăveşte” este doar un mit. Eviţi să scoţi copilul din casă când afară sunt temperaturi scăzute de teamă să nu răcească, însă răceala e dată de un virus, nu de frigul în sine. Oamenii se îmbolnăvesc mai degrabă din cauza faptului că stau prea mult în spaţii închise, neaerisite. Copilul poate fi scos afară chiar dacă sunt până la -10 grade Celsius, atât timp cât este îmbrăcat bine, cu mai multe straturi de haine, căciulă, mănuşi, fular şi încălţăminte impermeabilă. Totuşi, îmbrăcămintea prea groasă îl va face să transpire, ceea ce este de evitat.

Dacă nu mănâncă, e semn rău. Nu te speria dacă cel mic refuză mâncarea atunci când e răcit. E normal să-i scadă pofta de mâncare şi nu trebuie să-l forţezi. Important e doar să se hidrateze mai mult.

Dacă tocmai a scăpat de o răceală, nu se va mai îmbolnăvi curând. Din contră! După o răceală, organismul e slăbit şi vulnerabil la alte virusuri gripale. Chiar dacă şi-a dezvoltat imunitatea la un tip de virus, sunt peste 200 de tulpini de virusuri cu care poate intra în contact.

Posted on Leave a comment

Mituri și adevăruri despre colesterol

Chiar și atunci când credeai că știi totul despre colesterol încă mai pot apărea surprize. Lucruri pe care le credeai adevăruri universal valabile se dovedesc a fi doar niște mituri. Îți dăm 5 exemple:

1. Ouăle cresc colesterolul. Este adevărat că un ou conține 200 mg de colesterol, în condițiile în care norma zilnică recomandată ar fi de 300 mg pe zi. Însă doar anumit tip de colesterol din alimente se transformă în colesterol rău care se depune pe vasele tale de sânge. Atâta timp cât nu exagerezi și mănânci un ou sau două o dată pe săptămână, acest aliment nu e periculos. Dimpotrivă, e o sursă bună de proteine și de grăsimi bune.

2. Copiii nu au colesterolul mărit. Fals! Ateroscleroza poate începe să se formeze de la 8 ani. Medicii recomandă ca acei copii care sunt supraponderali, au hipertensiune și istoric de probleme cardiace în familie să-și testeze nivelul colesterolului încă de la vârsta de doi ani. Iar dacă e mărit, se impune o dietă strictă, care exclude dulciurile și grăsimile saturate, şi care se bazează mai degrabă pe fructe, legume, grăsimi bune.

3. Colesterolul ridicat anunță boli cardiovasculare. Nu neapărat! Mai mult de jumătate dintre persoanele care ajung la spital cu boli de inimă au colesterolul normal și o mulțime de oameni care au colesterolul ridicat au o inimă sănătoasă. Trigliceridele sunt, de fapt, mult mai importate în această ecuație. Cu cât nivelul lor este mai mare, cu atât crește riscul de accidente.

4. Alimentele care au 0 colesterol sunt sănătoase. Fals. Colesterolul de pe etichetă e mai puțin important, contează mai degrabă nivelul grăsimilor trans și al grăsimilor saturate. Ele pot crește mult mai mult riscul de ateroscleroză.

5. Colesterolul nu este întotdeauna un lucru rău. Evident, dacă e mereu peste limita maximă devine periculos, însă el este vital pentru o mulțime de procese care au loc în corpul tău, de la formarea hormonilor, refacerea celulelor până la buna funcționare a creierului.

Posted on Leave a comment

Nas înfundat? Uite cum poţi renunţa mai repede la şerveţele

Buzunarele tale sunt mereu pline de şerveţele, trebuie să îţi sufli nasul din cinci în cinci minute până ajunge roşu ca un ardei iute – acesta este unul dintre cele mai neplăcute aspecte ale răcelii. În termeni medicali, se cheamă rinoree. Reprezintă scurgerea de mucus în exces şi este cauzată, printre altele, de infecţii virale sau bacteriene (sinuzită, răceală, gripă). Din fericire, şi ea poate fi combătută cu remedii naturiste.

Dacă te-ai săturat să fii mereu mucos, în sezonul rece, trebuie să ştii că poţi găsi în plantele medicinale aliaţi de nădejde. Foarte bun de băut este ceaiul de ghimbir, de cerenţel, de urzică şi de busuioc, dar şi de soc, combinat cu coada-şoricelului. Cu infuzie de cimbrişor se pot face inhalaţii sau spălături nazale. Muşeţelul sau gălbenelele, folosite în inhalaţii cu aburi, amelioreză şi ele rinoreea. Şi în cameră e bine să foloseşti un umidificator.  Secreţiile trebuie menţinute cât mai fluide pentru a evita complicaţiile (otite, sinuzitele, spre exemplu). De asemenea, apa călduţă cu sare grunjoasă, folosită pe post de picături nazale, ajută la curăţarea nasului şi eliminarea mucusului, pentru ca tu să respiri mai bine.

Dieta este şi ea foarte importantă dacă vrei să scapi repede de infecţiile respiratorii. Consumă broccoli, ceapă şi usturoi, fructe şi sucuri naturale bogate în vitamina C, care îţi vor întări imunitatea, supe şi ceaiuri calde. Nu în ultimul rând, e foarte important şi CUM îţi sufli nasul. Aruncă şerveţelul după ce l-ai folosit, el adunând adevărate colonii de germeni, suflă pe rând câte o nară, ţinând-o pe cealaltă apăsată şi, dacă te ustură pielea din jurul nasului, de la atâta şters, aplică o cremă de gălbenele.

Posted on Leave a comment

Nalba mare

Althaea officinalis (Malvaceae) 

Numele botanic al acestei plante provine din limba greacă, unde altho înseamnă a vindeca. Înainte de a fi recunoscută ca plantă medicinală, nalba a fost folosită pentru mâncare, fiind o delicatesă pentru romani, chinezi și egipteni, iar în Franța se folosea primăvara, în salate, pentru stimularea rinichilor.

Ca plantă medicinală, Theophrastus (372-286BC) a fost primul care a menționat că rădăcina de nalbă pusă în vin dulce combate tusea. Hippocrate prescria un decoct din rădăcină pentru a trata vânătăile și hemoragiile din răni. Dioscorides recomanda cataplasme cu rădăcină de nalbă pentru înțepăturile și mușcăturile de insecte și prescria un decoct atât pentru durerile dentare și vomă cât și ca un antidot pentru otrăvuri. În secolul al X-lea, medicii arabi foloseau cataplasmele cu nalbă pentru tratarea inflamațiilor iar medicii europeni foloseau rădăcina de nalbă intern și extern pentru acțiunea sa liniștitoare în tratarea durerilor dentare și de gât, deranjamentelor digestive și iritațiilor căilor urinare. Nicholas Culpeper, un botanist englez, recomanda nalba pentru a fi inclusă în U.S. Pharmacopoeia, la mijlocul secolului al XIX-lea. Farmacopeea Română X i-a dedicat plantei două monografii (Althaeae folium și Althaeae radix).

Nalba este o plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din luna iulie până în septembrie. În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile decorticate, frunzele și florile.

Mucilagiile sunt compoziția majoră a nalbei având diferite acțiuni. Nalba mare este emolientă și expectorantă, protectoare pentru mucoase și țesuturi, fiind indicată în tratarea afecțiunilor aparatului respirator (tuse, laringită, bronșită, etc.). Proprietățile imunostimulatoare și antiinflamatoare ale nalbei sunt determinate, pe lângă mucilagii și de taninuri și săruri minerale (Ca, K, Mg, Na, Mn, Zn, Cu) utilizându-se cu succes în tulburările gastrointestinale și afecțiunile renale.

Se utilizează intern sub formă de ceai iar extern sub formă de cataplasme sau gargară.

Posted on Leave a comment

Mucos? Uite cum poţi renunţa mai repede la şerveţele

Buzunarele tale sunt mereu pline de şerveţele, trebuie să îţi sufli nasul din cinci în cinci minute până ajunge roşu ca un ardei iute – acesta este unul dintre cele mai neplăcute aspecte ale răcelii. În termeni medicali, se cheamă rinoree. Reprezintă scurgerea de mucus în exces şi este cauzată, printre altele, de infecţii virale sau bacteriene (sinuzită, răceală, gripă). Din fericire, şi ea poate fi combătută cu remedii naturale.

Dacă te-ai săturat să fii mereu mucos, în sezonul rece, trebuie să ştii că poţi găsi în plantele medicinale aliaţi de nădejde. Foarte bun de băut este ceaiul de ghimbir, de cerenţel, de urzică şi de busuioc, dar şi de soc, combinat cu coada-şoricelului. Cu infuzie de cimbrişor se pot face inhalaţii sau spălături nazale. Muşeţelul sau gălbenelele, folosite în inhalaţii cu aburi, amelioreză şi ele rinoreea. Şi în cameră e bine să foloseşti un umidificator.  Secreţiile trebuie menţinute cât mai fluide pentru a evita complicaţiile (otite, sinuzitele, spre exemplu). De asemenea, apa călduţă cu sare grunjoasă, folosită pe post de picături nazale, ajută la curăţarea nasului şi eliminarea mucusului, pentru ca tu să respiri mai bine.

 

Dieta este şi ea foarte importantă dacă vrei să scapi repede de infecţiile respiratorii. Consumă broccoli, ceapă şi usturoi, fructe şi sucuri naturale bogate în vitamina C, care îţi vor întări imunitatea, supe şi ceaiuri calde. Nu în ultimul rând, e foarte important şi CUM îţi sufli nasul. Aruncă şerveţelul după ce l-ai folosit, el adunând adevărate colonii de germeni, suflă pe rând câte o nară, ţinând-o pe cealaltă apăsată şi, dacă te ustură pielea din jurul nasului, de la atâta şters, aplică o cremă emolientă. 

Posted on Leave a comment

Mușețelul, planta panaceu

Matricaria chamomilla L. (Matricaria recutita (L.) Rauschert.)

 Muşeţelul este o plantă erbacee cu tulpina, cel mai adesea, ramificată de la bază, purtând frunze cu foliole foarte înguste şi terminată cu inflorescenţe cu flori centrale mici şi galbene şi flori marginale albe, care au discul floral central boltit în sus şi gol pe dinăuntru (caracter distinctiv).

 Denumirea latină cuprinde virtuţile muşeţelului. Matricaria justifică faima obţinută din vremuri străvechi în tratamentul bolilor feminine (matrice = uter în latină), iar Chamomilla sugerează mirosul de „merişor” (măr), care creşte pe pământ (în limba greacă: „chama” – jos, pe pământ; „malon” – măr). Denumirea a fost definitivată de către Haller, în secolul XVI, fiind preluată de C. Linne, în secolul XVIII.

 A fost multă vreme un panaceu al bolnavilor, o rază de speranţă pentru sănătatea omului, încă de pe vremea când produsele naturiste de azi erau singurele remedii existente. Florile uscate ale mușețelului sunt cunoscute din Egiptul antic, Grecia şi Roma antică. Pe vremea faraonilor, el era consacrat zeului soare, folosit în tratamentul malariei, fiind socotit „plantă magică”. În antichitatea romană a fost folosit în scop vindecător cu mult înainte de formarea Imperiului Roman, seminţele acestei plante fiind găsite de Neuweiler în săpăturile arheologice din marele sat roman Vindonissa. Florile uscate erau folosite în Grecia şi Roma antică pentru dureri de cap şi afecţiuni ale rinichilor, ficatului şi vezicii urinare. Proprietăţile sale curative au fost apreciate de către Hipocrat (377 î.Ch., Tessalia), de către Dioscoride (sec. I î.Ch.) şi de catre Plinius cel Bătrân (1- 79, sec. I).

 Şi în Europa medievală (sec. XVI) era considerat un „adevărat panaceu” fiind folosit în mai toate afecţiunile digestive, ginecologice, în boli de splină, cât şi pentru „drenarea creierului” şi „creşterea confortului spiritual” etc. În jurul anului 1480 se menţionează apariţia unui extract din flori de muşeţel – aqua florum chamomille, iar mai târziu, în 1555, apare uleiul volatil (numit și ulei esențial) de muşeţel. F. Hoffmann (medic şi chimist german, 1666 – 1742), autorul „lichiorului Hoffmann”,  aprecia foarte mult muşeţelul pentru calităţile sale curative.

Medici renumiţi au folosit timp de secole muşeţelul şi preparatele sale în afecţiuni digestive, respiratorii, în boli ale mucoaselor şi pielii, pentru răni, ulcer de gambă ș.a. – cu mult înaintea „erei antibioticelor“, anti-alergicelor etc.

 Utilizarea muşeţelului a crescut în Evul Mediu, când oamenii l-au transformat într-un remediu pentru numeroase probleme medicale – greţuri, probleme ale sistemului nervos, probleme digestive ale copiilor, boli de piele.

Utilizarea modernă a muşeţelului datează din 1921, când o firmă germană a introdus o formulă topică. Crema a devenit un tratament popular pentru o varietate largă de afecţiuni ale pielii, incluzând eczeme, escare, inflamaţii ale pielii cauzate de radiaţii şi dermatite de contact.

 Muşeţelul este o plantă medicinală natural fără conţinut de cafeină. Valoarea lui terapeutică este dată de un complex de compuşi chimici.

 În secolul al XVI-lea, Camerarnis precizează că uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are culoarea albastră (Stoianka Ilieva, 1967, 1971). Uleiul volatil conţine în principal bisabolol şi oxizii săi, oxid de bisabolonă, azulene (cu calităţi terapeutice deosebite). Lor li se adaugă acidul salicilic, vitaminele B şi C, numeroase săruri minerale, mucilagii, flavonoide, cumarine şi altele. Toate acestea determină calităţile deosebite ale acestei plante.

 Astăzi, muşeţelul este înscris în farmacopee în aproape toate ţările lumii, fiind, alături de mentă și gălbenele, una dintre plantele folosite frecvent în remedii naturiste.

 Inflorescenţele uscate de muşeţel sunt utilizate astăzi în lumea întreagă pentru a trata o listă vastă de probleme, variind de la inflamaţii ale pielii la cancer, câţiva din constituenţii săi chimici cu potenţiale acţiuni biochimice fiind izolaţi din uleiul volatil. Bisabololul, una din cele mai abundente componente ale uleiului esenţial – până la 50%, pe lângă efectele spasmolitice asupra musculaturii netede intestinale, a fost raportat ca având atât proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriene, antipiretice şi antifungice, cât şi efect protectiv în cazul ulcerului. În plus, muşeţelul posedă o acţiune cicatrizantă, fapt care creează condiţii favorabile în tratamentul stărilor inflamatorii, acute sau cronice, ale mucoasei gastrice. Ca atare, muşeţelul este folosit în ulcerul stomacal şi, de asemenea, în diferite afecţiuni ale pielii.

 Se recomandă în balonări, pentru tratamentul gastritelor, tulburărilor gastro-intestinale cu diaree, enterocolitelor, infecţiilor renale, astmului bronşic la copii; este util în boli ale ficatului, tulburări menstruale, migrene, insomnii, ca diuretic, sedativ sub formă de băi. Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia, ceea ce face să scadă febra. De asemenea muşeţelul inactivează toxinele bacteriene, având astfel o acţiune antitoxică.

 Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cât şi apigeninei, florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.

 Cercetări recente arată că flavonoidele importante, ca apigenina, luteolina şi quercetina au efecte mai mult sau mai puţin inhibitoare asupra proliferării celulelor maligne in vitro. Unele flavonoide alchilate, ca chrisoplenina, chrisoplenolul şi jaceidina, au fost de asemenea urmărite recent, arătându-se că aceşti compuşi posedă proprietăţi antiinflamatoare şi antispasmodice.  Alte clase de compuşi ce au fost identificaţi sunt cumarinele, herniarina şi umbeliferona, acestea având proprietăţi antiinflamatoare.

 Are aplicaţii şi în cosmetică, calmând tenurile înroşite şi iritate. Extractele sau uleiul volatil îşi găsesc utilizări în fabricarea de creme, unguente și tincturi (pentru tratarea inflamaţiilor pielii) şi ca agent antibacterian şi antifungic în gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, hemoroizi, furunculoză, răni purulente, ulceraţii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite.

 Muşeţelul, datorită calităţilor sale benefice, este una dintre cele mai solicitate plante medicinale.