Posted on Leave a comment

Plante pentru echilibru emoțional, din ceaiul DISTONOPLANT

ROINIŢA

Medicul arab Avicenna (secolul XI) a lăudat roiniţa pentru întărirea vitalității și eliminarea melancoliei. Mai multe farmacii de plante din trecut au atribuit și ceaiului de roiniţă nu numai efecte benefice generale asupra creierului, ci și îmbunătățiri specifice de memorie (Coghan, 1584; Evelyn, 1699). Boerhaave (1739) recomandă roiniţa ca pe un tratament invigorant pentru tulburările nervoase. În 1938 Madaus confirmă că Melissa are un efect de întărire a nervilor, anti-spasmodic și revigorant, în special asupra creierului şi inimii.

Rapoartele contemporane sugerează că, pe lângă faptul că posedă proprietăți spasmolitice și antibacteriene, roiniţa poate modula o serie de manifestări comportamentale, cu indicații care includ administrarea ca sedativ ușor, în somn tulburat și pentru atenuarea simptomelor tulburărilor nervoase, inclusiv reducerea excitabilității, anxietății și stresului (Kommission E Monograph, 1984; Bisset și Wichtl, 1994).

Din 1991 apar studii publicate, precum cel realizat de Soulimani şi colab., care susţin că proprietățile sedative ale M. officinalis care stau la baza utilizării tradiționale, au fost confirmate pentru doze mici prin scăderea parametrilor comportamentali măsurați. Cu doze mari, s-a obținut o activitate analgezică periferică prin reducerea durerii induse.

Mai departe, după ce într-un studiul anterior a fost demonstrat că un extract comercial de Melissa a dus la creșterea calmului în funcţie de doză, în 2003 Kennedy şi colab. au arătat, într-un alt studiu, că cele mai notabile efecte cognitive și de dispoziție ale administrării roiniţei au fost performanțele îmbunătățite ale memoriei și creșterea „calmului”. Aceste rezultate sugerează că dozele de Melissa officinalis la, sau peste valoarea maximă folosită în studiu (1,6 g), pot îmbunătăți performanțele cognitive și starea de spirit.

Un articol publicat în jurnalul Fitoterapia, în numărul din iunie 2005, arată că atunci când este utilizată în ceaiuri din plante, roiniţa  își păstrează proprietățile arătate în medicina tradițională. Astfel, în această formă, roiniţa este considerată o plantă importantă folosită pentru a ajuta spasmele tractului digestiv și în special în distonia neuro-vegetativă.

Mai mult, în 2009, López şi colab. arată că roiniţa manifestă effect neuroprotector datorită activităţii sale antioxidante semnificative.

În 2011 Cases şi colab. au arătat într-un studiu, pentru prima dată, că administrarea cronică de roiniţă ameliorează efectele legate de stres.

Date farmacologice indică faptul că uleiul esențial de roiniţă are proprietăți putative anti-agitație la om.

Un review publicat în 2016 concluzionează că studiile farmacologice moderne au validat multe dintre utilizările tradiționale ale roiniţei. Datele analizate au relevat faptul că roiniţa este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de afecţiuni, în special anxietatea și unele alte afecțiuni ale SNC.

Mai recent, Haybar H şi colab., în 2018 au arătat că 8 săptămâni de administrare a unui supliment de roiniţă 3 g, poate reduce depresia, anxietatea, stresul și tulburarea de somn la pacienții cu angină cronică iar Heydari şi colab. au demonstrat că Melissa officinalis poate reduce simptomele psihosomatice, tulburarea de somn și anxietatea, depresia și tulburarea funcției sociale la adolescenți.

În dorinţa de a aprofunda mecanismele de acţiune care stau la baza efectelor roiniţei, în 2020, Ghazizadeh și colab. arată că extractul hidro-alcoolic de roiniţă inhibă anxietatea și depresia prin prevenirea stresului oxidativ central și a apoptozei.

LEMON VERBENA

Recent, medicamentele pe bază de plante au fost utilizate pentru tratamentul unei varietăți de afecţiuni, incluzând afecțiuni neuro-comportamentale, datorită siguranței, eficacității, acceptabilității culturale și a efectelor secundare reduse.

Lippia citriodora a fost folosită pe scară largă în industria alimentară și. Frunzele de lemon verbena sunt utilizate în alimente ca agenți aromatizanți, dar au o lungă istorie de utilizare tradițională ca sedativ și
pentru tratamentul insomniei în diferite societăți.

Diferite proprietăți benefice ale plantei au fost raportate atât în ​sistemele de ​medicină tradițională, cât și în cele moderne. Printre altele, frunzele acestei plante sunt utilizate pentru tratamentul durerilor neuropatice și stomacale, amețelilor, durerilor de cap, ca somnifer, în anemie, migrene (Pascaul și colab., 2001). Mai mult, studiile farmacologice au indicat faptul că frunzele de lemon verbena prezintă proprietăți diferite, inclusiv antioxidante (Lenoir și colab., 2011), antinociceptive și antiinflamatorii (Mehrabizadeh Honarmand et al., 2011).

Conform mai multor investigații, lemon verbena și constituenții săi principali prezintă efecte neuroprotectoare puternice. În studiile recente, s-a dovedit că stresul oxidativ este asociat cu tulburări neuro-comportamentale, cum ar fi anxietatea și depresia (Bouayed et al., 2009).

Rezultatele studiului realizat de Razavi şi colab. în 2017 sugerează că atât extractele etanolice cât și cele apoase de lemon verbena, precum și verbascosidele din compoziţia sa prezintă efecte anxiolitice, sedative și relaxante musculare. Studiul mai afirmă că mecanismul efectelor sedative și anxiolitice ale acestei plante poate fi parțial datorat interacțiunii cu receptorii GABAA.

BUSUIOC

Busuiocul are o tradiţie însemnată de utilizare medicinală.

Lonicerus (1564) prezenta busuiocul, printre altele, ca întăritor al creierului și al inimii, folosindu-l în amețeli și melancolie. Apoi Haller (1755) i-a atribuit o putere de întărire a nervilor, ușor anestezică și de calmare a durerilor. Meyer (1935) numește infuzia de busuioc ca agent calmant pentru afecțiuni nervoase, iar Leclerc o recomandă împotriva spasmelor gastrice care apar în dispepsia de origine nervoasă. Cadéac și Meunier (1889) atribuie uleiului esențial de busuioc proprietatea de a reduce activitatea de inervație cefalorahidiană. Potrivit acestora, acesta trebuia clasificat în categoria uleiurilor esențiale anestezice.

Digital Herbarium and Drog Atlas (Farkas şi colab., 2014) prezintă busuiocul ca fiind utilizat împotriva problemelor cardiace nevrotice.

Încercând să demonstreze în prezent, în mod ştiinţific tradiţia busuiocului, în 2011, Bora şi colab., amintind că busuiocul a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul anxietății, bolilor cardiovasculare, durerilor de cap, durerii nervoase, ca antispastic și antiinflamator și utilizat într-o varietate de afecțiuni neurodegenerative, arată în studiul realizat de ei un potenţial neuroprotector al acestuia.

Un studiu realizat în 2015 de Rabbani şi colab. mai face un pas în justificarea utilizărilor tradiţionale şi arată potenţialul anxiolitic și sedativ al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial de busuioc. Principalele componente ale uleiului esențial al acestei plante sunt geranialul, neralul, oxidul de cariofilenă și metil cavicolul.

PASSIFLORA

Fiind o specie originară în continentul american, Passiflora a fost introdusă în medicina ştiinţifică în 1839 sau 1840 de Dr. L. Phares, din Mississippi, care, în New Orleans Medical Journal, înregistrează unele studii ale remediului. Medicii americani din secolele XIX-XX considerau că acţiunea plantei se exercită în principal asupra sistemului nervos, remediul găsind o aplicație largă în tulburările spasmodice și ca agent producător de odihnă. Era considerată deosebit de utilă pentru a alina neliniștea și a depăși. S-a dovedit deosebit de utilă în insomnia sugarilor și a bătrânilor. Se preciza că oferă somn celor care muncesc sub efectele grijilor sau suprasolicitării mentale, ameliorează simptomele nervoase cauzate de iritabilitate  nervoasă. Se considera că somnul indus de pasiflora este un somn liniștit, odihnitor, iar pacientul se trezește liniștit și reîmprospătat.

Phares (1867) s-a referit mai întâi la efectul analgezic al florii pasiunii. Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (1904) care a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în tratamentul insomniei.

În manualele de fitoterapie utilizările medicinale tradiționale ale Passiflora incarnata includ utilizarea ca un sedativ în neurastenie, distonie neurovegetativă, insomnie, stări de anxietate, neliniște și tulburări nervoase (Dhawan et al, 2001; Bisset, 1994).

Publicţia Ethnobotony, the leaves of life, a lui Derek Johnson, apărută în 2018, şi care reprezintă o experiență a acestuia de peste trei decenii în predarea, cercetarea și practicarea medicinei naturiste,  prezintă indicaţiile passiflorei, printre altele, în anxietate, probleme gastro-intestinale cu origine nervoasă, insomnie, stres, tensiuni nervoase, distonie neurovegetativă, stări de epuizare.

O lucrare ştiinţifică realizată în 2018 şi care oferă o actualizare de 10 ani a unei revizuiri sistematice mai vechi (2007) a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, probleme obsesiv-compulsive, afective sezoniere, bipolare, psihotice, fobice, somatoforme și hiperactivitate cu deficit de atenție, care cuprind atât dovezi farmacologice cât și clinice ale activității psihotrope, a relevat probele clinice pentru 11 plante în 11 tulburări psihiatrice. Astfel, această lucrare a arătat că există dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea speciei Passiflora, pe lângă alte 10 plante, aducând încă o dată susţinerea ştiinţifică pentru utilizările sale tradiţionale.

LAVANDA

Florile de lavandă sunt deja un agent nervin încercat și testat de la Paracelsus încoace, lăudat ca remediu calmant al inimii.

Cadéac și Meunier (Contribution a l’étude physiologique de l’essence de lavande, 1890) au arătat că uleiul esenţial de lavandă, în doze terapeutice, acționează ca un calmant, amorțește sensibilitatea, reduce excitabilitatea reflexă , scade ușor temperatura, la fel ca și energia contracțiilor inimii.

Uleiul esenţial de lavandă este şi acum unul dintre uleiurile utilizate frecvent aromaterapie pentru a reduce anxietatea și durerea.

În medicina tradiţională lavanda este în general considerată un nervin ușor care este deosebit de popular folosit în migrene. Este prescrisă pentru neurastenie, vertij, palpitații nervoase, excitare nervoasă generală, isterie, convulsii, leșin și insomnie.

Lavanda este folosită în fitoterapie ca sedativ, narcotic, antiinflamator și antidepresiv (Khalil și colab., 2019). Linaloolul și linalool acetatul din lavandă stimulează sistemul parasimpatic, provocând efecte sedative și narcotice (Karadag și colab., 2017). Aroma de lavandă stimulează de asemenea undele alfa
în creier (Afriani și Rahmawati, 2019). Studiile au a arătat că efectul uleiului de lavandă sub formă de aromaterapie pe anxietate este similar cu efectele medicamentelor anti-anxietate. Clorodiazepoxidul a fost comparat cu uleiul de lavandă și s-a constatat că ambele au efecte similare în anxietate. Într-un alt studiu, efectul uleiului de lavandă asupra anxietăţii a fost comparat cu lorazepamul și s-a constatat
că uleiul de lavandă era mai eficient decât lorazepamul (Fernandez și colab., 2018).

Studiile au mai arătat efectul pozitiv al uleiului de lavandă asupra anxietății cauzate de naștere (Mirzaei și colab., 2015, Tafazoli și colab., 2011), intervenţii chirurgicale (Braden și colab., 2009), stomatologice (Lehrner și olab., 2005, Zabirunnisa și colab., 2014), chirurgia sânului (Beyliklioğlu și Arslan, 2019) și sternotomie (Khalil și colab., 2019).

Rezultatele celui mai recent studiu asupra efectelor lavandei au arătat că biopsia măduvei osoase este asociată cu anxietatea, iar mirosul aromelor de lavandă este eficient în reducerea anxietății la pacienții supuși acestei proceduri. Acest parfum poate fi utilizat de echipa de tratament în clinici de hematologie și oncologie pentru a reduce anxietatea cauzată de biopsia măduvei osoase (Abbaszadeh şi colab. 2020).

Posted on Leave a comment

De ce ne scade imunitatea?

Prin imunitate intelegem capacitatea de apărare a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora. Există însă o serie de factori care influienţează raspunsul imun. Unele persoane se imbolnavesc foarte repede, pe când altele, în aceleaşi condiţii exterioare nu se îmbolnăvesc deloc, sau fac forme mult mai uşoare de bolă. Să vedem care sunt cei mai frecvente cauze de scădere a imunităţii.

Alimentaţia dezechilibrată.

Sunt persoane care nu mănâncă fructe şi legume proaspete aproape deloc. În schimb consumă preponderent alimente rafinate, procesate şi conservate, dulciuri şi produse de patiserie, zahăr alb, îndulcitori artificiali, tot felul de băuturi carbogazoase, alcool şi tutun. Acestea afectează celulele albe din sânge, care vor avea o capacitate mai scăzută de a ataca bacteriile. De asemenea, un consum exagerat de alimente bogate în grăsime suprimă celulele sistemului imunitar responsabile de apărare.

Stresul

Acesta produce dezechilibre hormonale în organism. Se secretă o cantitate crescută de adrenalină şi cortizol, care suprimă sistemul imunitar.  Astfel, pe termen lung, stresul cronic ne face mai vulnerabili la diverse afecțiuni de la răceli la boli grave.

Izolarea socială 

Numeroase studii susțin ideea că relațiile cu ceilalţi și socializarea bună sunt importante atât pentru psihic cât și pentru sănătatea fizică. Persoanele care se simt conectate la prieteni sau la un grup, se bucură de o imunitate mai puternică față de oamenii care se simt singuri. 

Vârsta

Odată cu înaintarea în vârstă, apar tot mai multe dezechilibre şi boli, iar imunitatea înnăscută se deteriorează.

Sedentarismul

In ultimii ani, specialiştii au demonstrat că există o legatură directă între şederea prelungită şi riscul apariţiei unor afecţiuni cronice. Aceste riscuri se aplică atât în cazul unor perioade lungi de stat neîntrerupt, dar şi în cazul unei sederi mai scurte ca durată, dar, în cadrul careia nu există o pauză la cel puţin jumătate de oră. 30 de minute de exercitii moderate pe zi reduc la jumatate riscul de răceli şi, în timp, cresc imunitatea.

Somnul

Tulburările de somn şi perioadele lungi în care persoana este privată de odihnă reduc drastic capacitatea de apărare a organismului faţă de virusuri şi bacterii patogene; pun în dificultate buna functionare a sistemului imunitar.

Antibioticele administrate în mod necorespunzător şi excesiv afectează flora  intestinală (bacteriile bune) care formează peste 70% din sistemul imunitar.

Posted on Leave a comment

ASTRAGALUSUL ŞI IMUNITATEA

Astragalus membranaceus este una dintre cele mai importante plante adaptogenice tonifiante din medicina tradițională chineză unde poartă numele de Huang-Qi. A fost descris iniţial în textul clasic Shennong din Materia Medica, cea mai timpurie farmacopee completă din China. Astragalusul este apreciat pentru capacitatea sa de a consolida energia primară a organismului QI, pe care noi o cunoaştem drept sistemul imunitar.

Cercetările efectuate pe animale au indicat că astragalusul poate stimula funcția imună deprimată. Administrat la şoricei a îmbunătățit semnificativ răspunsurile legate de imunitate (numărul de globule albe periferice și nivelurile serice de imunoglobuline G și M) [1]. 

Deoarece studiile ştiinţifice susţin utilizarea tradiţională a astragalusului  ca stimulent imunitar,  în tot mai multe ţări se utilizează  diverse suplimente cu această plantă mai ales pentru a preveni răcelile și infecțiile respiratorii superioare.

Un studiu publicat în anul 2019, efectuat la School of Traditional Chinese Medicine, Beijing şi University of Chinese Medicine, Beijing, China, a evidenţiat la Astragalus membranaceus o activitate evidentă anti-gripă, in vitro. Acesta a îmbunătățit rata de supraviețuire a celulelor care au fost infectate cu virusul gripal, în timp ce a crescut efectul de blocare al virusului gripal asupra ciclului celular după infecție [3]. 

Cercetari anterioare [2] au identificat compuşii bioactivi responsabili pentru activitatea antivirală a rădăcinii de astragalus: calycozin-7-O-b-D-glucopyranozida şi astragalozidele IV. Aceştia au dovedit activitate şi împotriva virusului sinciţial respirator, herpes simplex -1 şi 2,adenovirus şi parainfluenza virus.

Regăsiţi rădăcina de astragalus în produsele Fares IMUNITATE RESPIRATOR ȘI DIGESTIV, capsule, BIOSEPT PLUS, comprimate de supt şi în siropul IMUNITATE. Acestea vă ajută eficient în prevenirea virozelor respiratorii și ajuta sistemul imunitar să lupte împotriva infecțiilor.

  1. Zhi Xin Li et al. Immunomodulatory effects of a new whole ingredients extract from Astragalus: a combined evaluation on chemistry and pharmacology. ChinMed. 2019
  2. Li Tang, Ying Liu, Yeling Wang, Chunlin Long Phytochemical analysis of an antiviral fraction of Radix astragali using HPLC–DAD–ESI–MS/MS. J Nat Med (2010) 64:182–186
  3. Liang Y et al. Astragalus Membranaceus Treatment Protects Raw264.7 Cells from Influenza Virus by Regulating G1 Phase and the TLR3-Mediated Signaling Pathway. Evid Based Complement Alternat Med. 2019
Posted on Leave a comment

Plante medicinale si tratamente naturiste pentru ameliorarea simptomelor menopauzei

Orice femeie aflata in premenopauza sau menopauza, este interesata de modalitati pentru ameliorarea simptomelor neplacute, dar vrea sa obtina acest lucru fara efecte secundare.

Vom prezenta cateva plante medicinale si tratamente naturiste care pot fi de ajutor acum.

Ce este menopauza

Pe masura ce femeile se apropie de 40 sau 50 de ani, incep sa apara simptome ciudate, neplacute, precum bufeurile, schimbarile de dispozitie, iritabilitatea, durerile articulare, tulburarile de somn si chiar probleme variate de sanatate. In urma controalelor, medicii s-ar putea sa spuna ca toate acestea sunt simptomele menopauzei, nefiind vorba despre o boala, ci doar despre o conditie naturala normala prin care trec toate femeile.

Optiuni de tratament ale simptomelor menopauzei

Una dintre metodele de tratament ale simptomelor menopauzei o reprezinta tratamenul hormonal, insa acesta poate avea numeroase efecte secundare. Din fericire, exista si o adoua optiune, fara efecte secundare si anume o serie de tratamente naturiste bazate pe plante medicinale.

Tratamente naturiste pentru menopauza – eficiente si fara efecte secundare

Stim ca exista multe femei care cauta tratamente naturiste bazate pe plante medicinale pentru a ameliora si trata simptomele menopauzei. Acest lucru are sens pentru a se putea bucura in continuare de o viata echilibrata si plina de armonie si a face fata usor schimbarilor hormonale firesti, care vin o data cu inaintarea in varsta.

Odata ce au descoperit tratamentele naturiste potrivite pentru ameliorarea simptomelor menopauzei, viata multor femei se va imbunatati considerabil. Astfel, plantele medicinale pot fi un prieten bun pentru femeile care trec prin aceasta etapa, cu atat mai mult cu cat acestea nu au efecte secundare neplacute. 

Plante medicinale pentru tratarea simptomelor menopauzei

Oricat ar fi de neplacute simptomele menopauzei, natura le intinde femeilor o mana de ajutor valoroasa, venind cu numeroase plante medicinale care trateaza fara efecte secundare problemele aparute. Eficienta acestora este dovedita clinic, si multe tratamente naturiste sau suplimente pentru menopauza, contin aceste plante de interes, precum Dong Quai, Wild Yam, Trifoi Rosu sau Cohosh negru.

planta medicinala Wild Yam pentru tratament naturist
planta medicinala Wild Yam

Cum lucreaza plantele medicinale in tratarea simptomelor menopauzei

Am vazut ca exista tratamente naturale si plante medicinale valoroase in tratarea si ameliorarea simptomelor menopauzei. Aceste minuni ale naturii vizeaza cauza principala a simptomelor si anume nivelurile hormonale dezechilibrate.

Atunci cand femeile intre in stadiul de peri-menopauza, nivelurile lor hormonale intregistreaza schimbari bruste si este nevoie de o perioada de timp pana cand acestea se stabilizeaza la un nivel constant scazut.

Prin echilibrarea hormonilor, tratamentele naturiste pe baza de plante medicinale si suplimentela naturale pentru menopauza, pot reduce sau chiar elimina simptomele menopauzei.

Ce tratamente naturiste ti se potrivesc

Este important ca femeile sa aleaga tratamente naturiste care folosesc doar plante medicinale si ingrediente testate clinic. De asemenea, ingredientele trebuie sa fie pure, fara contaminare, aditivi sau conservanti. Ultimul lucru de care femeile au nevoie acum ar fi sa sporesca numarul toxinelor din organism, iar alegerea unor tratamente naturiste adecvate poate elimina acest risc.

Astfel, daca femeile doresc o metoda eficienta si fara efecte secundare pentru ameliorarea simptomelor neplacute ale menopauzei, pot incerca tratamente naturiste bazate pe plante medicinale.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale benefice in tratamentele antivirale

Durerile de gat, febra, dificultatile in respiratie si nasul curgator – toate sunt simptome care pot indica o infectie virala. Spre deosebire de infectiile bacteriene, infectiile virale nu pot fi tratate cu antibiotice. Din fericire, exista plante medicinale care ajuta atat la prevenirea afectiunilor virale, accelerand procesul de vindecare, cat si la starea de bine. Totodata, tratamentele antivirale naturiste ajuta la intarirea sistemului imunitar, ceea ce este ideal pentru a face fata usor afectiunilor virale de orice fel.

Boabele de soc

Boabele de soc sunt printre cele mai populare antivirale naturale, fiind recomandate pentru ameliorarea semnelor incipiente ale gripei. Studiile au dovedit ca extractul de boabe de soc are efect inhibitor usor in primele etape ale ciclului virusului gripal, cu efecte considerabil mai puternice in faza post-infectie. Se asemenea, tratamentele antivirale pe baza de piure de boabe de soc pot reduce substantial simptomele respiratorii superioare. Inca de la primele simptome, se recomanda administrarea boabelor de soc sub forma de tinctura sau sirop, aproximativ trei linguri pe zi pentru adulti si trei lingurite pe zi pentru copiii cu varsta peste 2 ani.

Turmericul

Curcumina, principalul compus din turmeric, este utilizata in medicina inca din anii 1700. Aceasta afecteaza capacitatea virusului de a infecta celulele, reducand rata de replicare a acestuia si impiedicandu-l sa se lege de suprafata celulei. De asemenea, curcumina are o puternica activitate virala impotriva ma multor tipuri de virusuri, fiind recomandata in numeroase tratamente antivirale naturiste. Astfel, curcumina se poate lua ca supliment, sau se poate utiliza turmericul in mancare.

Uleiul de oregano

Principala componenta activa din uleiul de oregano este carvacrolul, un potential antiviral natural care poate descompune virusii, reducandu-le capacitatea de a-si infecta gazda. O alta componenta majora a acestei plante medicinale este timolul, care are proprietati antivirale. Acesta se utilizeaza in tratamentele antivirale naturiste pentru a reduce activitatea virusului herpesului si pentru a combate inflamatiile (simptome distinctive ale infectiilor virale).

Menta

menta benefica in tratamente antivirale

Menta este una din plantele medicinale recunoscuta oficial pentru proprietatile sale antivirale naturale. Pe langa mentol, care se gaseste in concentratii mari, menta contine peste 40 de compusi, cum ar fi flavonoidele, polifenolii si tocoferolii, care pot juca un rol important in tratamentele antivirale naturiste. Cercetatorii au descoperit ca uleiul de menta poate reduce activitatea virala a virusului herpesului, dar si a altor virusi.

Usturoiul

Usturoiul este renumit printre plantele medicinale ca fiind extrem de valoros pentru intarirea imunitatii. Acesta este folosit de secole in tratamente antivirale naturiste. Principalul sau compus, alcinina, are numeroase beneficii pentru sanatate si in activitatea antimicrobiana. Studiile au aratat ca extractul de usturoi poate fi eficient impotriva mai multor tipuri de virusi, precum gripa si rinovirusul.   

Echinacea

Echinacea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale antivirale, fiind o alegere buna pentru intarirea imunitatii. Extractul de echinacea este folosit in tratamentele antivirale naturiste pentru a reduce activitatea mai multor tipuri de virusi, fiind disponibil sub forma de tinctura, tablete sau ceai.

Ghimbirul

Ghimbirul are numerosi compusi activi, inclusiv fenoli, terpeni si acizi organici, fiind benefic pentru sanatate. S-a dovedit ca ghimbirul poate impiedica dezvoltarea virusilor, precum si a bacteriilor si ciupercilor, fiind foarte eficient in tratamentele antivirale.

Posted on Leave a comment

Atenţie cum trataţi răceala dacă suferiţi de alte boli cronice!

Persoanele care suferă de diabet, boli cardiovasculare, pulmonare sau de ficat e bine să aibă foarte multă grijă la sănătate în perioada aceasta. Dacă răcesc sau prind un virus gripal, vor avea un risc crescut de a dezvolta complicaţii. În situația în care se contaminează, tratamentul trebuie adaptat, pentru a nu afecta boala cronică de bază.

Hipertesivii. Epidemiile gripale ajung să le pună chiar viaţa în pericol deoarece gripa poate declanşa complicaţii, precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral. Pe de altă parte, trebuie să ştiţi că unele medicamente pentru tuse şi răceală, luate de la farmacie, pot creşte tensiunea arterială sau pot reduce efectul tratamentului uzual pentru tensiune. Pacienţii care suferă de boli cardiovasculare e bine să evite antiinflamatoarele din clasa AINS pentru calmarea durerilor şi unele descongestionante. Spuneţi-i farmacistului că suferiţi de hipertensiune sau apelaţi la remedii naturale, pe bază de plante, legume, fructe şi produse ale stupului. Produsele din gama Hapciu, de pildă, sunt special gândite pentru a trata răceala, gripa şi simptomele asociate, nu au efecte adverse şi se pot utiliza concomitent cu alte medicamente.

Diabeticii. Sunt de 6 ori mai predispuşi să dezvolte complicaţii și să fie spitalizaţi în caz de gripă, faţă de persoanele care nu suferă de diabet. De asemenea, riscul de mortalitate este de trei ori mai mare la diabeticii care fac pneumonie. Medicii spun că, atunci când te îmbolnăveşti de răceală şi gripă, organismul nu mai e capabil să folosească insulina aşa cum trebuie, iar valorile glicemiei ajung să crească. Recomandarea este să evitaţi siropurile şi dropsurile pentru gât care conţin cantităţi mari de zahăr. Alte medicamente din clasa AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) intensifică efectul hipoglicemic al insulinei, de aceea e bine să vă trataţi doar sub îndrumarea medicului.

Cei care suferă de boli pulmonare cronice. În special vârstnicii sunt expuşi la riscuri şi complicaţii atunci când răcesc. Este nevoie de hidratare şi odihnă. Specialiştii recomandă ceaiurile care uşurează respiraţia, precum cele de cimbrişor, plămânărică, mentă, ghimbir, cimbru, tei, ciuboţica cucului şi scoarţă de salcie. Consumul de uleiuri esenţiale (3-4 picături, de trei ori pe zi, în miere) ajută prin efectul lor antibacterian, antifungic, antiviral.

Bolnavii de steatoză hepatică. Cei care au ficat gras, sau steatoză hepatică în termeni medicali, e bine să nu-i mai dea ficatului de lucru suplimentar cu procesarea medicamentelor de sinteză. Paracetamolul în special are un grad de toxicitate ridicat care suprasolicită ficatul. În locul lui, puteţi folosi plante cu efect antiinflamator şi analgezic, cum ar fi curcuma, scoarţa de salcie, ghimbirul sau uleiul esențial de mentă. Produsele stupului, în special mierea, tinctura de propolis și polenul, sunt benefice pentru ficat și în același timp tratează răceala dacă sunt combinate cu ceaiuri medicinale, uleiuri esențiale și siropuri naturale.

Posted on 9 Comments

De câte feluri sunt candidozele, ce simptome au și cum se tratează

În mod natural, în cavitatea noastră bucală, în intestine sau în flora vaginală există o ciupercă numită candida. Nu pune probleme decât dacă ajunge să se înmulțească excesiv și necontrolat, caz în care vorbim despre candidoze. Sunt infecții neplăcute care apar pe fondul unei imunități slăbite. Iată cum le recunoașteți, ce simptome dau și cum pot fi vindecate.

  • Candidoza vaginală. Este prima care ne vine în minte când vorbim despre candidoze. Apare în urma unui tratament cu antibiotice, care modifică pH-ul vaginal și scad imunitatea, mai poate apărea pe parcursul sarcinii sau a administrării de anticoncepționale. Simptomele care o însoțesc sunt: mâncărime, iritație, durere și sensibilitate vaginală, înroșirea și inflamarea vulvei și labiilor, secreții apoase sau groase, de culoare albă/gălbuie, disconfort la urinare și la contactul sexual. Infecția nu este considerată o boală cu transmitere sexuală, întrucât apare și la femeile care nu sunt active sexual.
  • Candidoza orală. Apare la nivelul cavității bucale, sub forma unor pete albicioase, a unor fisuri în colțurile gurii, înroșirea și inflamarea gurii, gust neplăcut, limbă încărcată. Sunt predispuși la infecție fumătorii, persoanele cu imunitatea scăzută, cele care sunt supuse unui tratament oncologic etc. Candidoza orală nu e contagioasă, fiind vorba despre o ciupercă prezentă în mod natural în flora cavității bucale a oamenilor, dar care, în unele situații (ex. după un tratament cu antibiotice), ajunge să se înmulțească prea mult.
  • Candidoza esofagiană și cea faringiană. Sunt situații în care, din cavitatea bucală, candida se răspândește în jos, spre faringe și esofag. Bebelușii născuți natural, dacă mama a avut la naștere o infecție vaginală, pot face candidoză esofagiană.
  • Candidoza digestivă. Ciuperca poate afecta și intestinele, ducând la diaree, disconfort abdominal sau intoleranțe alimentare. Sunt predispuși cei care au diabet zaharat, urmează un tratament cu citostatice, care au o alimentație dezechilibrată, nesănătoasă, sau după un tratament cu antibiotice.

Candidozele se tratează cu antifungice sub formă de creme, unguente, comprimate și ovule, după caz. Este de preferat varianta naturală, care e mai ușor de asimilat și nu are efecte adverse. Capsulele Candisept conțin trei uleiuri esențiale (de cuișoare, melaleuca și lemongrass) care, prin acțiunea lor sinergică, tratează cu succes candidozele vaginale și orofaringiene, fără să afecteze flora intestinală și fără să dea efecte secundare hepatice. Tratamentul durează 14-15 zile.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect antiinflamator, care țin loc de aspirină

Se spune că aspirina este medicamentul pe care oricine trebuie să-l aibă în casă, căci este salvator în multe situații. Ajută în caz de febră, răceală, în afecțiuni de tip reumatismal, durere de cap și orice alt tip de durere, datorită efectului său antiinflamator și analgezic. Dar clasica aspirină poate veni și cu efecte adverse: gastrită, alergii, intoxicații, scăderea numărului de trombocite, distruge acidul folic din organism și afectează ficatul copiilor mai mici de 12 ani. Riscurile pot fi evitate dacă apelați la varianta naturală. Mai exact, la plantele cu efect antiinflamator. Iată care sunt acestea!

Scoarța de salcie. Era utilizată dinainte de Hristos, fiind descoperite date care atestă că „părintele medicinei”, Hipocrat, recomanda pacienților săi să mestece scoarță de salcie pentru a scădea febra și inflamația. În zilele noastre, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu aceleași efecte, chiar mai rapide, inspirându-se din scoarța de salcie care e considerată, astfel, „străbunica aspirinei”. Dar acestea, administrate pe termen lung, au efecte adverse, prin urmare, mulți au început să se reîntoarcă la natură. Scoarța de salcie este planta cea mai bogată în salicin, o substanță care trece prin tubul digestiv, e procesată și transformată în acid salicilic. Conversia durează câteva ore, astfel că efectele nu apar imediat, ca în cazul medicamentului de sinteză, dar se mențin câteva ore. Scoarța de salcie are acțiune antiinflamatoare, antialgică, sedativă, antireumatică, sudorifică, scade febra, durerea de cap și durerile reumatismale, e de ajutor în răceală și gripă.  Se poate consuma atât sub formă de decoct, cât și pulbere, în cadrul capsulelor.

Crețușca este o altă plantă înrudită ca acțiune cu scoarța de salcie, și ea conținând derivați ai acidului salicilic numiți salicilați. Aceștia îi conferă proprietăți antireumatismale, antiinflamatoare. În plus, are un puternic efect antiinfecțios, diuretic și protejează mucoasa gastrică.

Fructul de Noni. I se mai spune „aspirina Polineziei”, având multe proprietăți atestate prin cercetări: antivirale, antifungice, antiinflamatoare, antifebrile, antidepresive și multe altele, planta fiind considerată aproape un panaceu.

Fructele de ienupăr au și ele efect antiinflamator și diuretic, fiind utile în inflamații acute ale articulațiilor, în durerile musculare, gută și reumatism.

Frunzele de mesteacăn. Sunt tratamentul natural ideal în caz de reumatism și gută, datorită proprietăților lor antiinflamatoare diuretice, depurative. Favorizează eliminarea acidului uric și a reziduurilor metabolice.

Lemnul dulce. Conține glicirizină, un compus asemănător cortizonului care îi conferă efect antiinflamator și antialgic. Este ideal în caz de răceli și dureri în gât.

Aceste plante nu numai că sunt sigure, nenocive, dar chiar au efecte vindecătoare greu de egalat. Nu irită tubul digestiv, nu afectează vasele de sânge și nu scad imunitatea organismului. Le găsiți și în componența ceaiului „Articulații sănătoase”, care elimină disconfortul articular dat de reumatism și gută.

Posted on Leave a comment

Atenţionări legate de rezistenţa la antibiotice

Auzim peste tot despre „pericolul rezistenţei la antibiotice”. Ce este, cât de mare e acest pericol şi cum îl evităm? Medicii trag câteva semnale de alarmă şi spun că rezistenţa la antibiotice a ajuns o ameninţare din ce în ce mai serioasă pentru sănătatea publică globală.

Ce înseamnă

Rezistenţa la antibiotice apare atunci când bacteriile şi ciupercile dăunătoare dezvoltă abilitatea de a supravieţui în faţa medicamentelor destinate să le învingă. Astfel, pastilele nu-şi mai fac efectul, pacienţii fiind nevoiţi să apeleze la unele din ce în ce mai puternice. Cu cât expunem mai mult o bacterie la un antibiotic, cu atât posibilitatea ca ea să dezvolte rezistență este mai mare. Consecințele: ne ia tot mai mult timp să ne vindecăm, crește durata de spitalizare sau poate apărea chiar eșecul terapiei cu antibiotice.

Cum prevenim rezistența la antibiotice

  • Nu apelați la acest gen de terapie decât după ce știți sigur că aveți o infecție bacteriană. Foarte multe persoane, speriate de simptomele neplăcute ale răcelii sau gripei, iau antibiotice după ureche, crezând că infecția virală a evoluat spre una bacteriană și este nevoie.
  • Încercați mai întâi o variantă de antibiotice naturale. Există remedii din plante medicinale cu puternică acțiune antibiotică, fără să dea efecte adverse. Cele mai bune sunt uleiurile esențiale (de cuișoare, ti-tree, cimbru, oregano), datorită compoziției lor foarte complexe. Dacă medicamentele de sinteză conțin o singură substanță activă, uleiurile esențiale conțin zeci de substanțe chimice diferite. Bacteriile se pot adapta în fața unei singure substanțe chimice, însă nu pot dezvolta rezistență în fața unui asemenea „arsenal” de arme.
  • Dacă totuși urmați un tratament cu antibiotice de sinteză, respectați schema de tratament. Luați-le la ore fixe pentru pentru a se menține un flux constant de substanțe antibiotice în corp și a nu lăsa bacteriile dăunătoare să se „regrupeze”.
  • Durata obișnuită a unui tratament cu antibiotice de sinteză este de 5 până la 10 zile. Nu-l întrerupeți dacă boala dă semne de ameliorare, pentru că bacteriile nu au dispărut complet și, pe lângă pericolul de recidivă, apare și rezistența la antibioticele luate până acum.
  • În paralel, puteți lua și un antibiotic natural, care îi va spori efectul celui de sinteză și va elimina riscul de rezistență a bacteriilor la substanța lui activă.
  • Antibioticele naturale sunt puternice, eficiente, și tocmai de aceea, unele dintre ele nu se recomandă femeilor însărcinate, mamelor care alăptează, copiilor mai mici de 10 ani și celor care au ulcer gastro-duodenal.
Posted on Leave a comment

Frunzele de măslin, remediu pentru multiple afecțiuni. Iată cum și la ce se pot folosi!

Maslinului i se mai spune „copacul vieții” și pe bună dreptate. De la el se recoltează nu numai fructele, din care facem ulei sau le conservăm în diverse feluri, ci și frunzele. Acestea ascund adevărate comori terapeutice. Se folosesc ca remediu împotriva febrei, bolilor infecțioase virale (gripă, răceală) și bolilor tropicale (malaria), fiind recunoscute pentru efectele lor antiinflamatoare, antimicrobiene, antivirale.

Unul dintre principiile active din frunzele de măslin, oleuropeina, are numeroase proprietăți: antifungice, antivirale, antibacteriene, antioxidante. Reduce riscul de apariție a infarctului și crește potențialul antioxidant al organismului. De asemenea, are efect hipocolesterolemiant, în doza de 10 sau 20 mg/kg corp, dacă e administrată timp de 6 săptămâni. Tot oleuropeina din frunzele de măslin este implicată și în metabolismul energetic și în reducerea adipozității, având efect antiadipos. Unii cercetători o recomandă în tratamentul obezității. Extractul de frunze de măslin e puternic împotriva microorganismelor (fungii, bacteriile, virusurile), fiind ingredient de bază în remediile naturale pentru gripă și răceală. Are și capacitate de protecție gastrică împotriva substanțelor iritante care produc leziuni mucoasei. În felul acesta, poate preveni dezvoltarea gastritei prin scăderea inflamației și reglarea dezechilibrului oxidant/antioxidant. Nu în ultimul rând, s-a demonstrat că acidul măslinic este un antiparazitar natural.

Frunzele se culeg primăvara, înainte să apară mugurii de flori, apoi sunt uscate și măcinate. Se folosesc în infuzii, extracte, tincturi sau capsule, în combinații cu alte plante, în funcție de efectul dorit. Spre exemplu, combinate cu lichen de piatră, mugurii de plop, scoarță de salcie și cuișoare, se obțin capsule naturale care tratează răceala și gripa, scad febra, întăresc imunitatea. Combinate cu mentă, lavandă, scorțișoară, extract de sunătoare și de valeriană, se obțin capsule de ajutor în digestie, având efect carminativ, calmant,  benefic în caz de sindrom de colon iritabil. Altă rețetă pe bază de frunze de măslin cu păpădie, rostopască, anghinare și frunze de mesteacăn contribuie la menținerea normală a colesterolului, protejează ficatul și sistemul cardiovascular. Infuzia în sine susține sănătatea tractului respirator superior, menține tensiunea normală, nivelul de glucoză din sânge și nivelul normal al colesterolului, previne răcelile și contribuie la menținerea unei temperaturi corporale normale.

În concluzie, dacă vedeți în magazinele naturiste remedii pe bază de frunze de măslin, nu le ocoliți. Sunt benefice în diabet, hipertensiune, gripă, răceală, pneumonie, ateroscleroză, colesterol mărit, aritmie cardiacă, toxiinfecție alimentară, cistită sau infecții renale. Ba chiar ar putea preveni cancerul, căci au capacitatea de a încetini procesul angiogen care declanșează creșterea celulelor cancerigene.

 

Posted on Leave a comment

Frumusețea vine din interior. Ce poți să faci pentru sănătatea pielii tale

Ce mănânci se vede pe pielea ta. E un fapt! Anumite alimente bogate în vitamine, minerale, antioxidanți și Omega-3 previn ridurile, fac tenul mai strălucitor și rezistent în fața radiațiilor UV. Alte alimente încarcă pielea, o deshidratează și îi distrug elasticitatea.

Dacă vrei să ai o piele sănătoasă trebuie să fii atentă nu doar cosmeticele folosite sau la tratamentele de înfrumusețare. Acestea acționează doar la suprafață sau acoperă imperfecțiunile. Adevărata frumusețe vine din interior, prin ce mănânci. Îți poți îmbunătăți calitatea pielii și preveni îmbătrânirea ei prematură consumând anumite alimente și remedii pe bază de plante bogate în vitamine și minerale. Iată spre ce să te orientezi!

Vitamina A. Este recomandată în special tenurilor grase sau mixte, predispuse la acnee, deoarece scade producția de sebum. În același timp, stimulează reînnoirea celulară și crește elasticitatea pielii. Un deficit de vitamina A în organism are ca rezultat o piele care se ridează foarte ușor și se vindecă greu. Această vitamină se găsește în alimente de culoare portocalie, care furnizează beta-caroten (cartofi dulci, mango, morcovi, gălbenuș de ou, caise, dovleac), dar și în spanac sau migdale. Pe de cealaltă parte, dacă ai tenul gras, redu consumul de carbohidrați (dulciuri, cartofi, paste, pâine) și de lactate.

Vitamina C. În afară de faptul că întărește imunitatea, stimulează producția de colagen, dă elasticitate pielii și previne ridurile. Tot ea ajută la refacerea țesutului cutanat și apără pielea de efectele poluării, ale fumului de țigară. Se găsește în fructe de pădure, kiwi, citrice, ardei gras, broccoli, pătrunjel etc.

Drojdia de bere este un alt remediu pentru combaterea acneei. Conține zinc și seleniu, cu efecte benefice remarcabile în metabolismul pielii. Un deficit de zinc în organism înseamnă piele mai uscată, răni care se cicatrizează mai greu, păr predispus la cădere. Alături de vitamina C, protejează pielea și împotriva radiațiilor UV, astfel că acum, vara, e un aliat de nădejde.

Alimente care elimină toxinele. În mod normal, organismul nostru știe să se curețe singur de toxine, dar când e asaltat de alimente nesănătoare (semipreparate, prăjeli, conserve, alcool) începe să dea semne de oboseală. Acestea se văd în primul rând pe piele, care e ternă, uscată, palidă, apar alergii, erupții cutanate. Pentru a revitaliza pielea e necesar să ții o cură de detoxifiere. Rădăcina de brusture și urzica favorizează eliminarea toxinelor de la nivelul pielii, ceaiurile de păpădie și soc susțin purificarea sângelui, rostopasca și armurariul îmbunătățesc funcțiile ficatului. Mănâncă mai multe verdețuri, fructe și legume crude, renunță la alcool, fumat, fă sport și dormi 7-8 ore pe noapte.

Poți lua și suplimente alimentare special concepute pentru sănătatea pielii. Capsulele Piele Sănătoasă înglobează ingrediente atent selecționate din plante (drojdie de bere, rădăcină de brusture, urzică, vitamina C sau coada calului) care au efect antioxidant, stimulează producția de colagen și protejează împotriva radiațiilor UV.

Acizii grași Omega 3 și 6. Ei previn deshidratarea și ridarea pielii, iar un deficit de grăsimi bune în organism se manifestă prin eczeme și leziuni la nivel cutanat. Omega 3 și 6 se găsesc în avocado, pește, uleiuri vegetale presate la rece (de măsline, de migdale, de in) și în fructe oleaginoase (nuci, semințe, migdale, alune, caju).

De evitat

– Sarea în exces. Cauzează retenție de apă în țesuturi, ducând la pierderea elasticității pielii.

– Alcoolul. Produce vasodilatație, deshidratează pielea, dându-i un aspect flasc. E responsabil de apariția pungilor sub ochi.

– Zahărul. Este printre cei mai mari dușmani ai pielii. Consumat în cantități mari, o îmbătrânește, distruge fibrele de colagen, favorizează apariția coșurilor.

 

Posted on Leave a comment

Plante care protejează vasele de sânge

Vasele de sânge devin mai rigide odată cu înaintarea în vârstă, iar stresul oxidativ, sedentarismul și stilul de viață nesănătos le pot afecta chiar înainte de vreme. Așa apar afecțiunile cardiovasculare, cu riscurile lor, varicele, senzația de picioare grele, creierul nu se mai oxigenează corespunzător etc. Toate acestea pot fi prevenite dacă ai puțină grijă la sănătatea vaselor de sânge. Natura ne oferă o mulțime de remedii și soluții.

Ginkgo Biloba este o plantă medicinală care ajută la tonifierea pereților vasculari și la scăderea permeabilității lor, susține vasodilatația arterială și venoasă, îmbunătățește circulația sanguină la nivel cerebral și periferic, odată cu asta crescând puterea de concentrare și de memorare. Se spune că, în trecut, era un remediu oferit membrilor curții regale în stările de slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzate de bătrânețe. Ginkgo Biloba se consumă sub formă de ceai, câte 2-3 căni pe zi.

Ceaiul verde. Potrivit unor studii, el favorizează secreția la nivel celular a unei substanțe ce permite destinderea vaselor sanguine, face arterele mai suple și mai rezistente la variațiile presiunii sângelui. Asta datorită flavonoidelor din compoziție, cunoscute pentru proprietățile lor antioxidante.

Ceaiul de iasomie calmează și îmbunătățește circulația sângelui, reglează tensiunea arterială, fiind recomandat în perioadele solicitante, stresante. De obicei se asociază cu ceaiul verde. Ca și el, conține antioxidanți care scad nivelul colesterolului și trigliceridelor.

Păducelul. Este o plantă folosită în majoritatea remediilor pentru hipertensiune, fiind numită, pe bună dreptate, „planta inimii”. Are efect sedativ cardiac şi nervos, vasodilatator, anticoagulant, reglează circulaţia sângelui, scade tensiunea, previne infarctele şi accidentele vasculare. Este folosit sub formă de ceai, tinctură sau sirop. Bea o cană de ceai sau ia câteva picături de tinctură diluate în apă de două ori pe zi, timp de una-două luni.

Sulfina. Contribuie și ea la sănătatea aparatului circulator căci îmbunătățește circulația sângelui în capilare și reduce senzația de picioare grele. Se poate consuma ca atare, sau în combinație cu alte plante bune pentru vasele de sânge. De pildă în combinație cu hamamelis, o plantă ce ajută în caz de varice și hemoroizi, îmbunătățind sănătatea peretelui vascular.

Poți face o cură cu astfel de plante, pe o perioadă de 1-2 luni. În paralel, schimbă-ți puțin stilul de viață și alimentația, adică fă mai mult sport (înot, mers pe jos, cu bicicleta…), evită fast-food-ul, fumatul, alcoolul, dulciurile și orientează-te spre fructe și legume bogate în vitaminele C și E. De asemenea, obișnuiește-te să alternezi temperatura apei la duș (cald-rece), acest lucru îmbunătățind circulația sângelui. Din când în când, răsfață-te cu un masaj. Și el ajută enorm.