Posted on Leave a comment

Fă-ți provizii de cătină! Iată cât e de valoroasă și cum se păstrează peste iarnă

Cătina se găsește în toate piețele, în această perioadă. Un kilogram costă circa 15 lei, suficient unei familii timp de două luni bune. Micuțele bobițe portocalii au numeroase beneficii pentru sănătate, iar o astfel de cură își lasă simțitor efectele asupra organismului tău.

Cătina este considerată o adevărată farmacie naturală în care găseşti aproape toate vitaminele şi mineralele de care ai nevoie. Conține antioxidanţi, betacaroten, flavonoide şi de 10 ori mai multă vitamina C decât citricele, fapt care o propulsează în topul plantelor medicinale care întăresc imunitatea. Cei care o consumă regulat, în această toamnă şi iarnă, vor beneficia de un scut împotriva răcelilor. Mai mult decât atât, miraculoasele bobiţe de cătină tratează cu succes un spectru larg de boli, de la anxietate, depresie, anemii, până la afecţiuni ale splinei, ale ficatului, probleme hormonale la bărbaţi şi la femei, pneumonie, gripă, diaree, ulcer, gingivite, oboseală fizică și mentală. Se folosește sub formă de ulei, pulbere, tinctură, ceai, sirop sau în stare proaspătă. Dacă primele forme le poți procura oricând de la magazinele naturiste, cătina proaspătă se găsește doar acum, toamna. Prin urmare, profită și fă-ți provizii.

Trebuie să știi că aceste fructe au un gust destul de puternic, acrișor-amărui, și nu se pot consuma ca atare, decât amestecate cu miere. Mierea acționează ca un conservant, astfel că o prima varianta de a păstra cătina este curățată, spălată bine, aleasă și pusă la borcan, cu miere. Ia în fiecare dimineață, pe stomacul gol, o lingură, în cure de circa două luni, sau pe tot parcursul sezonului rece. O mai poți folosi sub formă de suc. Bobițele portocalii (curățate și spălate) se pun în strocător, iar sucul rezultat se îndulcește cu miere și se bea diluat cu apă sau adăugat în limonade. Atât sucul, cât și varianta la borcan se păstrează la frigider, dar atenție, nu rezistă la nesfârșit! După un timp, ajung să fermenteze, astfel că o altă soluție de păstrare a cătinii pentru iarnă este în punguțe, la congelator. Scoate din ele pe măsură ce se termină cele din frigider. Dacă ești inventiv și vrei să experimentezi gusturi, culori, să ai un plus de vitamine, combină la borcan mai multe fructe de pădure. Spre exemplu, poți pune un strat de cătină, unul de merișoare și unul de afine, fiecare strat acoperit cu miere. Obții o „bombă” de vitamina C care te va face să uiți, în acest sezon rece, de nas înfundat, febră, tuse sau dureri de cap.

Posted on Leave a comment

Fagul – prezentare si remedii naturiste

Fagul – prezentare generală

Arbore falnic din familia Fagaceae vegetând zonele temperate ale Eur-Asiei, monoic, cu scoarţa netedă alburie sau cenuşie, cu frunze ovate, glabre, pe margini păroase ondulate, pe dos palid-verzi; flori unisexuate, cele mascule adunate în amenţi cilindrici, cele femele solitare; fructul, numit jir, este o nuculă, acoperită de o scoarţă ţepoasă, foarte apreciat de mistreţi ca hrană. Fagul formează păduri întinse în zonele de deal şi de munte.

Datorită capacităţii sistemului său radicular de a susţine microcirculaţia aerului în sol, şi datorită concentraţiei de potasiu din frunzele sale, fagul ajută la conservarea capacităţii productive a solului mai mult decât oricare alt arbore, şi îmbunătăţeşte astfel creşterea altor plante din ecosistemul pe care îl domină.

Denumirea de Fagus provine din cuvântul grecesc care înseamnă a mânca fiind în relaţie cu caracterul comestibil al lemnului de fag. Denumirea comună din limbile engleză şi germană a fagului se regăseşte în variate forme ale dialectelor teutonice; tăbliţele runice sau cărţile vechi erau manufacturate din lemnul de fag.

Fagul în alimentație

În Hanovra, în trecut, uleiul din fructele de fag era folosit în salate şi ca substituent pentru unt. În Franţa fructele erau prăjite şi servite ca înlocuitor pentru cafea. Rumegușul din lemnul de fag era fiert în apă, și apoi se amesteca cu făină pentru a forma materialul de pâine în Norvegia și Suedia.

Frunzele tinere se pot consuma în salate, având o aromă foarte plăcută. Seminţele pot fi, de asemenea, consumate proaspete sau gătite, sau pot fi uscate, prăjite şi apoi măcinate şi folosite cu făină de cereale pentru prepararea pâinii sau a checurilor. Seminţele de fag sunt foarte bogate în ulei – conţin 17 – 20% ulei comestibil care se păstrează bine fără a râncezi şi se spune că este o delicateţă la fel ca şi uleiul de măsline; acestea mai conţin colină. Seminţele nu trebuie consumate totuşi în cantităţi mari deoarece conţin şi principii dăunătoare.

Cenuşa lemnului de fag conţine o proporţie mare de potasiu.

Remediile naturiste ale fagului

Scoarţa este antipiretică, antiacidă, antiseptică, expectorantă, odontalgică. Gudronul, (sau creozotul) obţinut prin distilarea uscată a rămurelelor, este stimulent şi antiseptic. Este utilizat intern ca expectorant în bronşite cronice, stimulent, iar extern sub formă de compresă pentru diferite afecţiuni ale pielii. Creozotul pur a fost utilizat pentru calmarea durerilor de dinţi, dar nu este recomandat a se utiliza fără îndrumarea unui expert. Planta mai este utilizată în „remediile florale Bach”, cuvintele cheie pentru prescripţie sunt „Intoleranţă, Criticism şi Judecată fără bază.

Recent, a fost testată activitatea antivirală a 4OMe-glucuronoxilanilor extraşi din fag împotriva Herpes simplex. Unii dintre aceşti compuşi s-au dovedit a fi activi asupra serotipurilor acestui virus cu o activitate antivirală similară cu a heparinei sau a dextran sulfatului, utilizate ca şi compuşi de referinţă în studiu. S-a găsit că aceiaşi compuşi au fost activi, de asemenea, şi împotriva virusurilor Polio şi a DENV dar la o scară mai redusă. Modul de acţiune constă în inhibarea legării virusului la receptorii celulelor.