Posted on Leave a comment

Plante pentru echilibru emoțional, din ceaiul DISTONOPLANT

ROINIŢA

Medicul arab Avicenna (secolul XI) a lăudat roiniţa pentru întărirea vitalității și eliminarea melancoliei. Mai multe farmacii de plante din trecut au atribuit și ceaiului de roiniţă nu numai efecte benefice generale asupra creierului, ci și îmbunătățiri specifice de memorie (Coghan, 1584; Evelyn, 1699). Boerhaave (1739) recomandă roiniţa ca pe un tratament invigorant pentru tulburările nervoase. În 1938 Madaus confirmă că Melissa are un efect de întărire a nervilor, anti-spasmodic și revigorant, în special asupra creierului şi inimii.

Rapoartele contemporane sugerează că, pe lângă faptul că posedă proprietăți spasmolitice și antibacteriene, roiniţa poate modula o serie de manifestări comportamentale, cu indicații care includ administrarea ca sedativ ușor, în somn tulburat și pentru atenuarea simptomelor tulburărilor nervoase, inclusiv reducerea excitabilității, anxietății și stresului (Kommission E Monograph, 1984; Bisset și Wichtl, 1994).

Din 1991 apar studii publicate, precum cel realizat de Soulimani şi colab., care susţin că proprietățile sedative ale M. officinalis care stau la baza utilizării tradiționale, au fost confirmate pentru doze mici prin scăderea parametrilor comportamentali măsurați. Cu doze mari, s-a obținut o activitate analgezică periferică prin reducerea durerii induse.

Mai departe, după ce într-un studiul anterior a fost demonstrat că un extract comercial de Melissa a dus la creșterea calmului în funcţie de doză, în 2003 Kennedy şi colab. au arătat, într-un alt studiu, că cele mai notabile efecte cognitive și de dispoziție ale administrării roiniţei au fost performanțele îmbunătățite ale memoriei și creșterea „calmului”. Aceste rezultate sugerează că dozele de Melissa officinalis la, sau peste valoarea maximă folosită în studiu (1,6 g), pot îmbunătăți performanțele cognitive și starea de spirit.

Un articol publicat în jurnalul Fitoterapia, în numărul din iunie 2005, arată că atunci când este utilizată în ceaiuri din plante, roiniţa  își păstrează proprietățile arătate în medicina tradițională. Astfel, în această formă, roiniţa este considerată o plantă importantă folosită pentru a ajuta spasmele tractului digestiv și în special în distonia neuro-vegetativă.

Mai mult, în 2009, López şi colab. arată că roiniţa manifestă effect neuroprotector datorită activităţii sale antioxidante semnificative.

În 2011 Cases şi colab. au arătat într-un studiu, pentru prima dată, că administrarea cronică de roiniţă ameliorează efectele legate de stres.

Date farmacologice indică faptul că uleiul esențial de roiniţă are proprietăți putative anti-agitație la om.

Un review publicat în 2016 concluzionează că studiile farmacologice moderne au validat multe dintre utilizările tradiționale ale roiniţei. Datele analizate au relevat faptul că roiniţa este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de afecţiuni, în special anxietatea și unele alte afecțiuni ale SNC.

Mai recent, Haybar H şi colab., în 2018 au arătat că 8 săptămâni de administrare a unui supliment de roiniţă 3 g, poate reduce depresia, anxietatea, stresul și tulburarea de somn la pacienții cu angină cronică iar Heydari şi colab. au demonstrat că Melissa officinalis poate reduce simptomele psihosomatice, tulburarea de somn și anxietatea, depresia și tulburarea funcției sociale la adolescenți.

În dorinţa de a aprofunda mecanismele de acţiune care stau la baza efectelor roiniţei, în 2020, Ghazizadeh și colab. arată că extractul hidro-alcoolic de roiniţă inhibă anxietatea și depresia prin prevenirea stresului oxidativ central și a apoptozei.

LEMON VERBENA

Recent, medicamentele pe bază de plante au fost utilizate pentru tratamentul unei varietăți de afecţiuni, incluzând afecțiuni neuro-comportamentale, datorită siguranței, eficacității, acceptabilității culturale și a efectelor secundare reduse.

Lippia citriodora a fost folosită pe scară largă în industria alimentară și. Frunzele de lemon verbena sunt utilizate în alimente ca agenți aromatizanți, dar au o lungă istorie de utilizare tradițională ca sedativ și
pentru tratamentul insomniei în diferite societăți.

Diferite proprietăți benefice ale plantei au fost raportate atât în ​sistemele de ​medicină tradițională, cât și în cele moderne. Printre altele, frunzele acestei plante sunt utilizate pentru tratamentul durerilor neuropatice și stomacale, amețelilor, durerilor de cap, ca somnifer, în anemie, migrene (Pascaul și colab., 2001). Mai mult, studiile farmacologice au indicat faptul că frunzele de lemon verbena prezintă proprietăți diferite, inclusiv antioxidante (Lenoir și colab., 2011), antinociceptive și antiinflamatorii (Mehrabizadeh Honarmand et al., 2011).

Conform mai multor investigații, lemon verbena și constituenții săi principali prezintă efecte neuroprotectoare puternice. În studiile recente, s-a dovedit că stresul oxidativ este asociat cu tulburări neuro-comportamentale, cum ar fi anxietatea și depresia (Bouayed et al., 2009).

Rezultatele studiului realizat de Razavi şi colab. în 2017 sugerează că atât extractele etanolice cât și cele apoase de lemon verbena, precum și verbascosidele din compoziţia sa prezintă efecte anxiolitice, sedative și relaxante musculare. Studiul mai afirmă că mecanismul efectelor sedative și anxiolitice ale acestei plante poate fi parțial datorat interacțiunii cu receptorii GABAA.

BUSUIOC

Busuiocul are o tradiţie însemnată de utilizare medicinală.

Lonicerus (1564) prezenta busuiocul, printre altele, ca întăritor al creierului și al inimii, folosindu-l în amețeli și melancolie. Apoi Haller (1755) i-a atribuit o putere de întărire a nervilor, ușor anestezică și de calmare a durerilor. Meyer (1935) numește infuzia de busuioc ca agent calmant pentru afecțiuni nervoase, iar Leclerc o recomandă împotriva spasmelor gastrice care apar în dispepsia de origine nervoasă. Cadéac și Meunier (1889) atribuie uleiului esențial de busuioc proprietatea de a reduce activitatea de inervație cefalorahidiană. Potrivit acestora, acesta trebuia clasificat în categoria uleiurilor esențiale anestezice.

Digital Herbarium and Drog Atlas (Farkas şi colab., 2014) prezintă busuiocul ca fiind utilizat împotriva problemelor cardiace nevrotice.

Încercând să demonstreze în prezent, în mod ştiinţific tradiţia busuiocului, în 2011, Bora şi colab., amintind că busuiocul a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul anxietății, bolilor cardiovasculare, durerilor de cap, durerii nervoase, ca antispastic și antiinflamator și utilizat într-o varietate de afecțiuni neurodegenerative, arată în studiul realizat de ei un potenţial neuroprotector al acestuia.

Un studiu realizat în 2015 de Rabbani şi colab. mai face un pas în justificarea utilizărilor tradiţionale şi arată potenţialul anxiolitic și sedativ al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial de busuioc. Principalele componente ale uleiului esențial al acestei plante sunt geranialul, neralul, oxidul de cariofilenă și metil cavicolul.

PASSIFLORA

Fiind o specie originară în continentul american, Passiflora a fost introdusă în medicina ştiinţifică în 1839 sau 1840 de Dr. L. Phares, din Mississippi, care, în New Orleans Medical Journal, înregistrează unele studii ale remediului. Medicii americani din secolele XIX-XX considerau că acţiunea plantei se exercită în principal asupra sistemului nervos, remediul găsind o aplicație largă în tulburările spasmodice și ca agent producător de odihnă. Era considerată deosebit de utilă pentru a alina neliniștea și a depăși. S-a dovedit deosebit de utilă în insomnia sugarilor și a bătrânilor. Se preciza că oferă somn celor care muncesc sub efectele grijilor sau suprasolicitării mentale, ameliorează simptomele nervoase cauzate de iritabilitate  nervoasă. Se considera că somnul indus de pasiflora este un somn liniștit, odihnitor, iar pacientul se trezește liniștit și reîmprospătat.

Phares (1867) s-a referit mai întâi la efectul analgezic al florii pasiunii. Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (1904) care a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în tratamentul insomniei.

În manualele de fitoterapie utilizările medicinale tradiționale ale Passiflora incarnata includ utilizarea ca un sedativ în neurastenie, distonie neurovegetativă, insomnie, stări de anxietate, neliniște și tulburări nervoase (Dhawan et al, 2001; Bisset, 1994).

Publicţia Ethnobotony, the leaves of life, a lui Derek Johnson, apărută în 2018, şi care reprezintă o experiență a acestuia de peste trei decenii în predarea, cercetarea și practicarea medicinei naturiste,  prezintă indicaţiile passiflorei, printre altele, în anxietate, probleme gastro-intestinale cu origine nervoasă, insomnie, stres, tensiuni nervoase, distonie neurovegetativă, stări de epuizare.

O lucrare ştiinţifică realizată în 2018 şi care oferă o actualizare de 10 ani a unei revizuiri sistematice mai vechi (2007) a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, probleme obsesiv-compulsive, afective sezoniere, bipolare, psihotice, fobice, somatoforme și hiperactivitate cu deficit de atenție, care cuprind atât dovezi farmacologice cât și clinice ale activității psihotrope, a relevat probele clinice pentru 11 plante în 11 tulburări psihiatrice. Astfel, această lucrare a arătat că există dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea speciei Passiflora, pe lângă alte 10 plante, aducând încă o dată susţinerea ştiinţifică pentru utilizările sale tradiţionale.

LAVANDA

Florile de lavandă sunt deja un agent nervin încercat și testat de la Paracelsus încoace, lăudat ca remediu calmant al inimii.

Cadéac și Meunier (Contribution a l’étude physiologique de l’essence de lavande, 1890) au arătat că uleiul esenţial de lavandă, în doze terapeutice, acționează ca un calmant, amorțește sensibilitatea, reduce excitabilitatea reflexă , scade ușor temperatura, la fel ca și energia contracțiilor inimii.

Uleiul esenţial de lavandă este şi acum unul dintre uleiurile utilizate frecvent aromaterapie pentru a reduce anxietatea și durerea.

În medicina tradiţională lavanda este în general considerată un nervin ușor care este deosebit de popular folosit în migrene. Este prescrisă pentru neurastenie, vertij, palpitații nervoase, excitare nervoasă generală, isterie, convulsii, leșin și insomnie.

Lavanda este folosită în fitoterapie ca sedativ, narcotic, antiinflamator și antidepresiv (Khalil și colab., 2019). Linaloolul și linalool acetatul din lavandă stimulează sistemul parasimpatic, provocând efecte sedative și narcotice (Karadag și colab., 2017). Aroma de lavandă stimulează de asemenea undele alfa
în creier (Afriani și Rahmawati, 2019). Studiile au a arătat că efectul uleiului de lavandă sub formă de aromaterapie pe anxietate este similar cu efectele medicamentelor anti-anxietate. Clorodiazepoxidul a fost comparat cu uleiul de lavandă și s-a constatat că ambele au efecte similare în anxietate. Într-un alt studiu, efectul uleiului de lavandă asupra anxietăţii a fost comparat cu lorazepamul și s-a constatat
că uleiul de lavandă era mai eficient decât lorazepamul (Fernandez și colab., 2018).

Studiile au mai arătat efectul pozitiv al uleiului de lavandă asupra anxietății cauzate de naștere (Mirzaei și colab., 2015, Tafazoli și colab., 2011), intervenţii chirurgicale (Braden și colab., 2009), stomatologice (Lehrner și olab., 2005, Zabirunnisa și colab., 2014), chirurgia sânului (Beyliklioğlu și Arslan, 2019) și sternotomie (Khalil și colab., 2019).

Rezultatele celui mai recent studiu asupra efectelor lavandei au arătat că biopsia măduvei osoase este asociată cu anxietatea, iar mirosul aromelor de lavandă este eficient în reducerea anxietății la pacienții supuși acestei proceduri. Acest parfum poate fi utilizat de echipa de tratament în clinici de hematologie și oncologie pentru a reduce anxietatea cauzată de biopsia măduvei osoase (Abbaszadeh şi colab. 2020).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale si tratamente naturiste pentru ameliorarea simptomelor menopauzei

Orice femeie aflata in premenopauza sau menopauza, este interesata de modalitati pentru ameliorarea simptomelor neplacute, dar vrea sa obtina acest lucru fara efecte secundare.

Vom prezenta cateva plante medicinale si tratamente naturiste care pot fi de ajutor acum.

Ce este menopauza

Pe masura ce femeile se apropie de 40 sau 50 de ani, incep sa apara simptome ciudate, neplacute, precum bufeurile, schimbarile de dispozitie, iritabilitatea, durerile articulare, tulburarile de somn si chiar probleme variate de sanatate. In urma controalelor, medicii s-ar putea sa spuna ca toate acestea sunt simptomele menopauzei, nefiind vorba despre o boala, ci doar despre o conditie naturala normala prin care trec toate femeile.

Optiuni de tratament ale simptomelor menopauzei

Una dintre metodele de tratament ale simptomelor menopauzei o reprezinta tratamenul hormonal, insa acesta poate avea numeroase efecte secundare. Din fericire, exista si o adoua optiune, fara efecte secundare si anume o serie de tratamente naturiste bazate pe plante medicinale.

Tratamente naturiste pentru menopauza – eficiente si fara efecte secundare

Stim ca exista multe femei care cauta tratamente naturiste bazate pe plante medicinale pentru a ameliora si trata simptomele menopauzei. Acest lucru are sens pentru a se putea bucura in continuare de o viata echilibrata si plina de armonie si a face fata usor schimbarilor hormonale firesti, care vin o data cu inaintarea in varsta.

Odata ce au descoperit tratamentele naturiste potrivite pentru ameliorarea simptomelor menopauzei, viata multor femei se va imbunatati considerabil. Astfel, plantele medicinale pot fi un prieten bun pentru femeile care trec prin aceasta etapa, cu atat mai mult cu cat acestea nu au efecte secundare neplacute. 

Plante medicinale pentru tratarea simptomelor menopauzei

Oricat ar fi de neplacute simptomele menopauzei, natura le intinde femeilor o mana de ajutor valoroasa, venind cu numeroase plante medicinale care trateaza fara efecte secundare problemele aparute. Eficienta acestora este dovedita clinic, si multe tratamente naturiste sau suplimente pentru menopauza, contin aceste plante de interes, precum Dong Quai, Wild Yam, Trifoi Rosu sau Cohosh negru.

planta medicinala Wild Yam pentru tratament naturist
planta medicinala Wild Yam

Cum lucreaza plantele medicinale in tratarea simptomelor menopauzei

Am vazut ca exista tratamente naturale si plante medicinale valoroase in tratarea si ameliorarea simptomelor menopauzei. Aceste minuni ale naturii vizeaza cauza principala a simptomelor si anume nivelurile hormonale dezechilibrate.

Atunci cand femeile intre in stadiul de peri-menopauza, nivelurile lor hormonale intregistreaza schimbari bruste si este nevoie de o perioada de timp pana cand acestea se stabilizeaza la un nivel constant scazut.

Prin echilibrarea hormonilor, tratamentele naturiste pe baza de plante medicinale si suplimentela naturale pentru menopauza, pot reduce sau chiar elimina simptomele menopauzei.

Ce tratamente naturiste ti se potrivesc

Este important ca femeile sa aleaga tratamente naturiste care folosesc doar plante medicinale si ingrediente testate clinic. De asemenea, ingredientele trebuie sa fie pure, fara contaminare, aditivi sau conservanti. Ultimul lucru de care femeile au nevoie acum ar fi sa sporesca numarul toxinelor din organism, iar alegerea unor tratamente naturiste adecvate poate elimina acest risc.

Astfel, daca femeile doresc o metoda eficienta si fara efecte secundare pentru ameliorarea simptomelor neplacute ale menopauzei, pot incerca tratamente naturiste bazate pe plante medicinale.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale benefice in tratamentele antivirale

Durerile de gat, febra, dificultatile in respiratie si nasul curgator – toate sunt simptome care pot indica o infectie virala. Spre deosebire de infectiile bacteriene, infectiile virale nu pot fi tratate cu antibiotice. Din fericire, exista plante medicinale care ajuta atat la prevenirea afectiunilor virale, accelerand procesul de vindecare, cat si la starea de bine. Totodata, tratamentele antivirale naturiste ajuta la intarirea sistemului imunitar, ceea ce este ideal pentru a face fata usor afectiunilor virale de orice fel.

Boabele de soc

Boabele de soc sunt printre cele mai populare antivirale naturale, fiind recomandate pentru ameliorarea semnelor incipiente ale gripei. Studiile au dovedit ca extractul de boabe de soc are efect inhibitor usor in primele etape ale ciclului virusului gripal, cu efecte considerabil mai puternice in faza post-infectie. Se asemenea, tratamentele antivirale pe baza de piure de boabe de soc pot reduce substantial simptomele respiratorii superioare. Inca de la primele simptome, se recomanda administrarea boabelor de soc sub forma de tinctura sau sirop, aproximativ trei linguri pe zi pentru adulti si trei lingurite pe zi pentru copiii cu varsta peste 2 ani.

Turmericul

Curcumina, principalul compus din turmeric, este utilizata in medicina inca din anii 1700. Aceasta afecteaza capacitatea virusului de a infecta celulele, reducand rata de replicare a acestuia si impiedicandu-l sa se lege de suprafata celulei. De asemenea, curcumina are o puternica activitate virala impotriva ma multor tipuri de virusuri, fiind recomandata in numeroase tratamente antivirale naturiste. Astfel, curcumina se poate lua ca supliment, sau se poate utiliza turmericul in mancare.

Uleiul de oregano

Principala componenta activa din uleiul de oregano este carvacrolul, un potential antiviral natural care poate descompune virusii, reducandu-le capacitatea de a-si infecta gazda. O alta componenta majora a acestei plante medicinale este timolul, care are proprietati antivirale. Acesta se utilizeaza in tratamentele antivirale naturiste pentru a reduce activitatea virusului herpesului si pentru a combate inflamatiile (simptome distinctive ale infectiilor virale).

Menta

menta benefica in tratamente antivirale

Menta este una din plantele medicinale recunoscuta oficial pentru proprietatile sale antivirale naturale. Pe langa mentol, care se gaseste in concentratii mari, menta contine peste 40 de compusi, cum ar fi flavonoidele, polifenolii si tocoferolii, care pot juca un rol important in tratamentele antivirale naturiste. Cercetatorii au descoperit ca uleiul de menta poate reduce activitatea virala a virusului herpesului, dar si a altor virusi.

Usturoiul

Usturoiul este renumit printre plantele medicinale ca fiind extrem de valoros pentru intarirea imunitatii. Acesta este folosit de secole in tratamente antivirale naturiste. Principalul sau compus, alcinina, are numeroase beneficii pentru sanatate si in activitatea antimicrobiana. Studiile au aratat ca extractul de usturoi poate fi eficient impotriva mai multor tipuri de virusi, precum gripa si rinovirusul.   

Echinacea

Echinacea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale antivirale, fiind o alegere buna pentru intarirea imunitatii. Extractul de echinacea este folosit in tratamentele antivirale naturiste pentru a reduce activitatea mai multor tipuri de virusi, fiind disponibil sub forma de tinctura, tablete sau ceai.

Ghimbirul

Ghimbirul are numerosi compusi activi, inclusiv fenoli, terpeni si acizi organici, fiind benefic pentru sanatate. S-a dovedit ca ghimbirul poate impiedica dezvoltarea virusilor, precum si a bacteriilor si ciupercilor, fiind foarte eficient in tratamentele antivirale.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect antiinflamator, care țin loc de aspirină

Se spune că aspirina este medicamentul pe care oricine trebuie să-l aibă în casă, căci este salvator în multe situații. Ajută în caz de febră, răceală, în afecțiuni de tip reumatismal, durere de cap și orice alt tip de durere, datorită efectului său antiinflamator și analgezic. Dar clasica aspirină poate veni și cu efecte adverse: gastrită, alergii, intoxicații, scăderea numărului de trombocite, distruge acidul folic din organism și afectează ficatul copiilor mai mici de 12 ani. Riscurile pot fi evitate dacă apelați la varianta naturală. Mai exact, la plantele cu efect antiinflamator. Iată care sunt acestea!

Scoarța de salcie. Era utilizată dinainte de Hristos, fiind descoperite date care atestă că „părintele medicinei”, Hipocrat, recomanda pacienților săi să mestece scoarță de salcie pentru a scădea febra și inflamația. În zilele noastre, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu aceleași efecte, chiar mai rapide, inspirându-se din scoarța de salcie care e considerată, astfel, „străbunica aspirinei”. Dar acestea, administrate pe termen lung, au efecte adverse, prin urmare, mulți au început să se reîntoarcă la natură. Scoarța de salcie este planta cea mai bogată în salicin, o substanță care trece prin tubul digestiv, e procesată și transformată în acid salicilic. Conversia durează câteva ore, astfel că efectele nu apar imediat, ca în cazul medicamentului de sinteză, dar se mențin câteva ore. Scoarța de salcie are acțiune antiinflamatoare, antialgică, sedativă, antireumatică, sudorifică, scade febra, durerea de cap și durerile reumatismale, e de ajutor în răceală și gripă.  Se poate consuma atât sub formă de decoct, cât și pulbere, în cadrul capsulelor.

Crețușca este o altă plantă înrudită ca acțiune cu scoarța de salcie, și ea conținând derivați ai acidului salicilic numiți salicilați. Aceștia îi conferă proprietăți antireumatismale, antiinflamatoare. În plus, are un puternic efect antiinfecțios, diuretic și protejează mucoasa gastrică.

Fructul de Noni. I se mai spune „aspirina Polineziei”, având multe proprietăți atestate prin cercetări: antivirale, antifungice, antiinflamatoare, antifebrile, antidepresive și multe altele, planta fiind considerată aproape un panaceu.

Fructele de ienupăr au și ele efect antiinflamator și diuretic, fiind utile în inflamații acute ale articulațiilor, în durerile musculare, gută și reumatism.

Frunzele de mesteacăn. Sunt tratamentul natural ideal în caz de reumatism și gută, datorită proprietăților lor antiinflamatoare diuretice, depurative. Favorizează eliminarea acidului uric și a reziduurilor metabolice.

Lemnul dulce. Conține glicirizină, un compus asemănător cortizonului care îi conferă efect antiinflamator și antialgic. Este ideal în caz de răceli și dureri în gât.

Aceste plante nu numai că sunt sigure, nenocive, dar chiar au efecte vindecătoare greu de egalat. Nu irită tubul digestiv, nu afectează vasele de sânge și nu scad imunitatea organismului. Le găsiți și în componența ceaiului „Articulații sănătoase”, care elimină disconfortul articular dat de reumatism și gută.

Posted on Leave a comment

Plante care protejează vasele de sânge

Vasele de sânge devin mai rigide odată cu înaintarea în vârstă, iar stresul oxidativ, sedentarismul și stilul de viață nesănătos le pot afecta chiar înainte de vreme. Așa apar afecțiunile cardiovasculare, cu riscurile lor, varicele, senzația de picioare grele, creierul nu se mai oxigenează corespunzător etc. Toate acestea pot fi prevenite dacă ai puțină grijă la sănătatea vaselor de sânge. Natura ne oferă o mulțime de remedii și soluții.

Ginkgo Biloba este o plantă medicinală care ajută la tonifierea pereților vasculari și la scăderea permeabilității lor, susține vasodilatația arterială și venoasă, îmbunătățește circulația sanguină la nivel cerebral și periferic, odată cu asta crescând puterea de concentrare și de memorare. Se spune că, în trecut, era un remediu oferit membrilor curții regale în stările de slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzate de bătrânețe. Ginkgo Biloba se consumă sub formă de ceai, câte 2-3 căni pe zi.

Ceaiul verde. Potrivit unor studii, el favorizează secreția la nivel celular a unei substanțe ce permite destinderea vaselor sanguine, face arterele mai suple și mai rezistente la variațiile presiunii sângelui. Asta datorită flavonoidelor din compoziție, cunoscute pentru proprietățile lor antioxidante.

Ceaiul de iasomie calmează și îmbunătățește circulația sângelui, reglează tensiunea arterială, fiind recomandat în perioadele solicitante, stresante. De obicei se asociază cu ceaiul verde. Ca și el, conține antioxidanți care scad nivelul colesterolului și trigliceridelor.

Păducelul. Este o plantă folosită în majoritatea remediilor pentru hipertensiune, fiind numită, pe bună dreptate, „planta inimii”. Are efect sedativ cardiac şi nervos, vasodilatator, anticoagulant, reglează circulaţia sângelui, scade tensiunea, previne infarctele şi accidentele vasculare. Este folosit sub formă de ceai, tinctură sau sirop. Bea o cană de ceai sau ia câteva picături de tinctură diluate în apă de două ori pe zi, timp de una-două luni.

Sulfina. Contribuie și ea la sănătatea aparatului circulator căci îmbunătățește circulația sângelui în capilare și reduce senzația de picioare grele. Se poate consuma ca atare, sau în combinație cu alte plante bune pentru vasele de sânge. De pildă în combinație cu hamamelis, o plantă ce ajută în caz de varice și hemoroizi, îmbunătățind sănătatea peretelui vascular.

Poți face o cură cu astfel de plante, pe o perioadă de 1-2 luni. În paralel, schimbă-ți puțin stilul de viață și alimentația, adică fă mai mult sport (înot, mers pe jos, cu bicicleta…), evită fast-food-ul, fumatul, alcoolul, dulciurile și orientează-te spre fructe și legume bogate în vitaminele C și E. De asemenea, obișnuiește-te să alternezi temperatura apei la duș (cald-rece), acest lucru îmbunătățind circulația sângelui. Din când în când, răsfață-te cu un masaj. Și el ajută enorm.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect detoxifiant

Detoxifierea nu e un moft, nu e o modă, este o necesitate. Ea îmbunătățește imunitatea, ameliorează problemele nervoase, respiratorii, musculare, hormonale, elimină kilogramele în plus, pielea și părul devin mai strălucitoare și catifelate, scade dependența de cafeină, nicotină, alcool, dulciuri și se îmbunătățește aspectul general. Într-un cuvânt, parcă ești alt om! Se face, de preferat, de două ori pe an, la schimbarea de anotimp, pe parcursul a 4-8 săptămâni. Acum, primăvara, după excesul de carne, alcool, ouă și dulciuri de la Paște, este cel mai potrivit moment. Iată spre ce plante să ne orientăm!

Persoanele sănătoase, care nu au neapărat probleme cu ficatul, probleme digestive sau de tranzit și vor doar să-și revigoreze organismul, să-l ajute să elimine mai bine toxinele, e suficient să facă o cură de 4-6 săptămâni. Plantele indicate pot să acționeze simultan pe toate cele 3 organe cheie: colon, ficat și sânge. Printre plantele recomandate amintim: aloe, ganoderma, schisandra, armurariu, soc. O altă variantă este administrarea de ceaiuri care pot fi folosite atât pentru purificarea generală a organismului, cât şi ţintit pentru unele organe.

– Pentru detoxifierea colonului, e nevoie de plante cu efect laxativ (frunze de senna, crușin, aloe, semințe de in), antitoxic, alcalinizant (argilă, lucernă, brusture, iarbă de grâu) și de stimulare a tranzitului (psyllium, ghimbir, cuișoare, rozmarin, cardamom).

– Pentru detoxifierea ficatului, cele mai bune plante au efect hepatoregenerator, hepatoprotector (armurariu, sulfină, cicoare, gențiană, schisandră), de stimulare a secreției bilei (păpădie, fenicul, anghinare), antiinflamator (lemn dulce, ciuperci medicinale) și antitoxic (schinduf, gențiană, armurariu, cicoare, noni).

– Pentru detoxifierea sângelui, se recomandă plante cu efect depurativ (brusture, gențiană, armurariu, cicoare, noni), antialergic (urzică, sânziene), diuretic (mătase de porumb, trei frați pătați), drenor limfatic (păpădie, anghinare, lichen de piatră) și antioxidant (ceai verde, măceșe, cătină, ganoderma).

Există rețete gata preparate din amestecuri de plante cu efect detoxifiant. Organism Purificat conține brusture, cicoare, fenicul, păpădie, rozmarin, senna, soc și sulfină, plante care favorizează eliminarea toxinelor, fiind indicate după perioadele cu mese copioase.  Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Curele de detoxifiere nu sunt recomandate copiilor sub 14 ani, femeilor însărcinate și mamelor care alăptează. Aceștia se pot orienta mai degrabă spre plante cu efect vitaminizant, mineralizant, precum goji, afine, cătină, măceșe, sau spre cele care conțin clorofilă (spirulină, urzică, alge marine).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale bune în balonare

Formarea de gaze este un fenomen normal, natural al procesului de digestie. Însă atunci când se produc în exces, vorbim despre balonare. Nu e deloc de glumit cu ea. Pe lângă durerea abdominală și disconfortul creat, îți fură din energie, te face să nu te simți bine în pielea ta, nici în hainele tale. Are mai multe cauze, cele mai importante fiind dieta bogată în carbohidrați și grăsimi, asocierea greșită a alimentelor, sindromul de colon iritabil sau anumite sensibilități și intoleranțe pe care le ai. Din fericire, și pentru această problemă natura ne pune la dispoziție remedii din plante cu efect carminativ, digestiv, calmant.

Menta. Această plantă medicinală tratează tot felul de probleme digestive, inclusiv balonarea. Poți să-ți faci: ceai de mentă, limonadă cu mentă sau să pui într-un pahar cu apă câteva picături de ulei esențial de mentă. Bea aceste licori de două ori pe zi.

Chimenul este unul dintre cele mai bune ingrediente care ușurează simptomele la scurt timp de la administrare. Pune o lingură de chimen la infuzat pentru 5 minute, apoi strecoară și bea. Poți să adaugi și mentă în acest ceai.

Rădăcina de ghimbir. Nu degeaba seamănă cu un stomac, pentru că parcă exact pentru afecțiunile acestui organ a fost creată! Ghimbirul stimulează enzimele necesare digestiei, reduce durerile şi  spasmele intestinale, elimină gazele. Îl poţi consuma în stare proaspătă, dat pe răzătoare şi adăugat în limonadă, ori sub formă de ceai. Există și extract de ghimbir, care se folosește în compoziția unor rețete de capsule antibalonare.

Coriandrul. E recomandat în bolile de stomac de natură inflamatorie, în digestie lentă, gaze intestinale și eructație. Această plantă susține digestia, stimulează pofta de mâncare și secreția sucurilor gastro-intestinale. Se folosește sub formă de ulei esențial sau de infuzie, pe care o prepari dintr-o linguriţă de fructe zdrobite la 250 ml de apă fiartă.

Feniculul. Reduce și el crampele intestinale, previne fermentarea alimentelor, limitând, astfel, formarea gazelor. Ceaiul stimulează digestia și tranzitul, fiind recomandat în colici însoțite de flatulență.

Rădăcina de angelică este unul dintre cele mai eficiente tratamente naturiste care reduce gazele intestinale și ușurează digestia. Se consumă sub formă de infuzie, de trei ori pe zi, înainte de masă.

Mușețelul este o plantă care nu ar trebui să-ți lipsească din casă. Datorită efectului ei calmant, ușor sedativ, antispastic, carminativ și stomahic (stimulează secreția sucurilor gastro-intestinale), reduce disconfortul digestiv. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, sau la nevoie.

Fructele de anason, de chimion și de cardamom sunt alte condimente care ajută digestia și tratează balonarea. Toate aceste plante medicinale se pot găsi în combinații gata preparate de ceaiuri digestive antibalonare, pe care e bine să le ții aproape și să le folosești la nevoie.

Posted on Leave a comment

Plante care alungă astenia de toamnă

A trecut vremea vacanțelor la malul mării, zilele devin mai scurte, mai mohorâte și, odată cu ele, începe să ne dispară și nouă zâmbetul de pe chip. Ne dă târcoale astenia de toamnă. Potrivit studiilor, una din 10 persoane este afectată. Din fericire, tot natura ne oferă „arme” pentru a o învinge.

Astenia de toamnă este provocată de dificultatea de adaptare a organismului la diferențele de temperatură dintre zi și noapte, de cantitatea mai scăzută de lumină, precum și de o dietă  necorespunzătoare. Se manifestă prin somnolență prelungită asociată cu insomnii, lipsă de energie și stare de slăbiciune, melancolie, capacitate de concentrare redusă, tulburări de dispoziție, durere de cap. Există anumite plante medicinale care ne pot scoate din această stare. Cel mai simplu le poți consuma sub formă de ceai. În plus, lichidul călduț, aromat, poate fi un adevărat răsfăț în serile reci de toamnă. Ceaiurile de sunătoare și de valeriană sunt de mare ajutor în insomnii, au efect sedativ, antidepresiv. Ceaiul de rozmarin revigorează, îndepărtează oboseala, durerile de cap și susține rezistența organismului la stres. Mai trebuie menționat și ceaiul de maghiran, o plantă care susţine funcţionarea normală a sistemului nervos, e sedativă, utilă în insomnii şi în stări de astenie.

Mai poți apela la puterea incontestabilă a uleiurilor esențiale. Folosite în lampa de aromaterapie, în inhalații, în apa de baie sau pur și simplu diluate și aplicat pe piele, acestea tratează stresul, anxietatea, relaxează, calmează și oferă o stare de bine. Uleiul de lavandă  ameliorează durerile de cap și scade tensiunea nervoasă, e folosit cu succes în depresii, insomnii, nevralgii. Uleiurile de mentă și de pin alungă oboseala pe fond nervos, starea de slăbiciune, migrenele și nevralgiile. Cel de ylang-ylang are efecte sedative, combate anxietatea, iar cel de eucalipt crește puterea de concentrare.

De asemenea, e indicat să avem o alimentație bogată în vitamine și minerale (luată din fructe și legume de sezon, verdețuri cât mai multe plante), să facem mișcare în aer liber și să ne odihnim suficient. Mănâncă mult dovleac, în această perioadă, fiind un aliment bogat în betacaroten (unul dintre cei mai puternici antioxidanți), care susține sănătatea sistemului nervos. Cerealele integrale oferă energie, iar citricele, pătrunjelul, ardeiul gras, kiwi sau fructele de pădure sunt bogate în vitamina C și întăresc imunitatea.

Posted on Leave a comment

Plante care calmează tusea uscată

În sezonul rece, tusea este printre cele mai frecvente simptome. Uscată sau seacă în stadiu incipient, productivă, expectorantă pe parcurs, ea este neplăcută și poate cauza probleme dacă nu este tratată corespunzător. Natura ne oferă câteva plante medicinale de mare ajutor, speciale pentru fiecare tip de tuse în parte.

Tusea seacă, uscată, este „din gât”, iritantă, fără mucozități. Ea trebuie calmată și, pentru asta, apelăm la remedii cu efect emolient, antispastic, sedativ. Cele mai bune sunt plantele bogate în mucilagii ce reduc iritația mucoaselor și spasmul căilor respiratorii. Se folosesc sub formă de sirop sau ceaiuri călduțe, îndulcite cu miere. Sunt recomandate următoarele plante:

– Florile de tei. Au efect calmant, antispastic, emolient, sedativ și relaxant pentru musculatura bronșică. Ceaiul din aceste plante este ideal seara, înainte de culcare, pentru că te ajută să dormi mai bine. Mai mult decât atât, potrivit unor studii, teiul conține o substanță numită farnesol care crește sensibilitatea unor microbi la acțiunea antibioticelor; microbi care, în lipsa acestei substanțe, pot dezvolta rezistență la respectivele antibiotice.

– Rădăcina de lemn dulce. Bogată în mucilagii, minerale și vitamine din grupul B, ea este foarte valoroasă în bolile aparatului respirator însoțite de tuse. Remediile cu lemn  dulce au acțiune calmantă, antispastică, emolientă și antiinflamatoare pe mucoasă.

– Scaiul vânăt. Este un remediu folosit încă de pe vremea dacilor în tuse. Are efect antiinflamator, prin care reduce senzația de disconfort pe care o resimțim în piept, precum și efect antiseptic, grație căruia distruge virusurile și bacteriile care au provocat răceala și această inflamare a mucoasei căilor respiratorii. Mai mult decât atât, scaiul vânăt este un antispastic natural, care calmează accesele de tuse.

– Frunzele de pătlagină. Și această plantă are o istorie îndelungată ca tratament în afecțiunile gâtului. Acționează ca un balsam protector și cicatrizant pe mucoasa căilor respiratorii și, grație efectului ei antiseptic, ajută la eliminarea microbilor.

– Nalba mare. Este și ea o plantă cu un conținut bogat în mucilagii, fiind un adevărat pansament pentru mucoasele uscate și iritate ale tractului respirator. Remediile pe bază de nalbă mare redau senzația de confort de la nivelul gâtului.

Alte plante bune în tusea uscat sunt: șovârvul, iarba mare, busuiocul, fructele de fenicul (pentru efectul lor antispastic), frunzele de plămânărică și florile de lumânărică (pentru efectul emolient), ciuboțica cucului și lichenul de piatră (pentru rolul calmant, sedativ).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale salvatoare în caz de pneumonie

Răceală, gripă, otită, laringită… ne-am obișnuit atât de mult cu aceste infecții respiratorii frecvente an de an, încât nu ne mai sperie. Dar cu toții tresărim când auzim de pneumonie. Faptul că virusul a reușit cumva să depășească atâtea bariere și să ajungă până la plămâni ne-a schimbat brusc atitudinea. Boala e mult mai periculoasă și trebuie tratată cu seriozitate.

Cum a ajuns virusul să afecteze plămânii și să dea pneumonie? Fie a fost o tulpină mai puternică, fie răceala inițială nu a fost corect tratată și s-a produs o suprainfecție bacteriană, fie sistemul imunitar al organismului a fost prea slăbit. Pneumonia reprezintă inflamația produsă la nivelul alveolelor pulmonare. Cauzează febră și frisoane, tuse, dureri în piept, dificultăți de respirație, stare de oboseală și de rău general. Pericolul este ca microbul să ajungă în sânge și să se răspândească în organism, consecințele fiind și mai grave.

Primele lucruri de care are nevoie o persoană cu pneumonie sunt odihna și consumul de lichide. Acestea din urmă previn deshidratarea dată de febră/transpirație și ajută organismul să lupte cu boala. Medicii recomandă ceaiurile care ușurează respirația, precum cel de cimbrișor, plămânărică, mentă, ghimbir. Apoi, ceaiul de tei favorizează transpirația și ameliorează tusea, cel de cimbru e antiseptic, cel de ciuboțica cucului are puternic efect expectorant și fluidifiant al secrețiilor bronhice, iar ceaiul din scoarță de salcie conține compuși înrudiți cu aspirina, fiind foarte bun pentru scăderea febrei. Tot pentru scăderea temperaturii se pot pune pe piept cataplasme cu hrean sau cu muștar.

Este nevoie de antibiotice, însă cele de sinteză sunt o sabie cu două tăișuri. Există varianta antibioticelor naturale, mult mai sigure, dar și eficiente. Bacteriile nu dezvoltă rezistență la ele, nu atacă flora intestinală, nu slăbesc imunitatea și se pot administra în paralel cu medicația clasică. Uleiurile esențiale din plante sunt varianta cea mai puternică de antibiotic natural. Se cunosc circa 3.000 de uleiuri de la tot atâtea plante și majoritatea au proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale. Dar în vârful clasamentului ar fi 4 uleiuri esențiale: de cimbru, de cuișoare, de oregano și de ti-tree. Se administrează 3-5 picături, de trei ori pe zi, în miere.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale care tratează tusea productivă

Seacă la început, tusea se transformă pe parcursul unei răceli. Devine productivă, cu expectorații. Tratamentul trebuie și el adaptat. Ai nevoie acum de plante medicinale care fluidizează secrețiile bronșice și ușurează expectorația.

În primul rând este important să bei multe lichide, cu precădere calde. Evită cafeaua și alcoolul, care deshidratează și fac ca mucusul să fie mai greu de eliminat prin tuse, dar și laptele, care crește riscul producerii de mucus. Ai mare nevoie de ceaiuri din plante medicinale.

Cimbrul și cimbrișorul nu trebuie să-ți lipsească din casă atunci când ești răcit. Plante aromatice, ele desfundă nasul, ușurează respirația, au proprietăți antiseptice, antiinflamatoare și expectorante.

Rădăcina de iarbă mare are efect expectorant, antiinflamator și spasmolitic, iar lichenul de piatră e un foarte bun fluidizant al secrețiilor bronșice, favorizează eliminarea lor și întărește imunitatea. Pătlagina se folosește atât în tusea uscată, cât și în cea productivă. Pe lângă efectul emolient, cicatrizant, antispastic, este un bun expectorant, antiseptic și antiinflamator.

În paralel cu administrarea de ceaiuri, foarte mult ajută aromaterapia. Inhalațiile cu ulei esențial de lavandă și ti-tree fluidizează secrețiile și favorizează expectorația. Poți să-ți pui chiar și pe pernă, la culcare, 2-3 picături de ulei de eucalipt sau de mentă. De altfel, uleiul de mentă este unul dintre cele mai bune tratamente naturiste în afecțiunile aparatului respirator, ameliorând răceli, sinuzite, bronșite, astm și tuse. Poate fi folosit și intern, 3-5 picături de trei ori pe zi, în miere.

În ceea ce privește alimentația, e bine să consumi supe calde, salate de legume, sucuri de fructe proaspete. Nutriționiștii spun că ajută la descompunerea mucusului și la tratarea răcelii ceapa, usturoiul, țelina, citricele, conopida și sparanghelul.

Posted on Leave a comment

Plante care stimulează lactația

Cu cât îți alăptezi bebelușul mai mult, cu atât mai bine. Laptele matern îi crește imunitatea, îl face mai puternic şi mai sănătos. Dacă nu ai suficient lapte, există remedii sănătoase de mare ajutor, care stimulează lactația.

Chimenul este celebru încă din bătrâni pentru efectul lui benefic asupra femeilor care alăptează. Acestea obișnuiau să bea supă de chimen ca să aibă lapte mai mult. În prezent, specialiștii recomandă consumul a 1-3 căni de infuzie pe zi care, pe lângă faptul că stimulează lactația, îmbunătățește calitatea laptelui. Infuzia se prepară din două lingurițe rase de semințe la 250 ml de apă fierbinte și are un gust dulce-picant cu note piperate, florale. Semințele de chimion au același efect benefic, doar un gust puțin mai amar decât chimenul. Ambele tipuri de semințe au aceeași formă, doar culoarea diferă (cele de chimion sunt mai deschise).

Fructele de fenicul sunt și ele recomandate în perioada alăptării. Se prepară o infuzie dintr-o linguriță de fructe zdrobite la 250 ml de apă și se bea după mesele principale. Ceaiul de anason se bea, în schimb, înainte de masă. Și el stimulează lactația, însă trebuie să știi că este contraindicat persoanelor cu ulcer.

Schinduful este o altă plantă care dă rezultat uimitor de rapid în sporirea lactației și, în plus, îmbunătățește metabolismul mamei. Se bea tot sub formă de infuzie. Alte ceaiuri indicate sunt cele de soc, busuioc, urzică. Pe de cealaltă parte, evită ceaiurile de mentă și iasomie, pentru că inhibă lactația. Citește prospectul pe fiecare produs, înainte de administrare.