Posted on Leave a comment

Plante pentru echilibru emoțional, din ceaiul DISTONOPLANT

ceai din plante

ROINIŢA

Medicul arab Avicenna (secolul XI) a lăudat roiniţa pentru întărirea vitalității și eliminarea melancoliei. Mai multe farmacii de plante din trecut au atribuit și ceaiului de roiniţă nu numai efecte benefice generale asupra creierului, ci și îmbunătățiri specifice de memorie (Coghan, 1584; Evelyn, 1699). Boerhaave (1739) recomandă roiniţa ca pe un tratament invigorant pentru tulburările nervoase. În 1938 Madaus confirmă că Melissa are un efect de întărire a nervilor, anti-spasmodic și revigorant, în special asupra creierului şi inimii.

Rapoartele contemporane sugerează că, pe lângă faptul că posedă proprietăți spasmolitice și antibacteriene, roiniţa poate modula o serie de manifestări comportamentale, cu indicații care includ administrarea ca sedativ ușor, în somn tulburat și pentru atenuarea simptomelor tulburărilor nervoase, inclusiv reducerea excitabilității, anxietății și stresului (Kommission E Monograph, 1984; Bisset și Wichtl, 1994).

Din 1991 apar studii publicate, precum cel realizat de Soulimani şi colab., care susţin că proprietățile sedative ale M. officinalis care stau la baza utilizării tradiționale, au fost confirmate pentru doze mici prin scăderea parametrilor comportamentali măsurați. Cu doze mari, s-a obținut o activitate analgezică periferică prin reducerea durerii induse.

Mai departe, după ce într-un studiul anterior a fost demonstrat că un extract comercial de Melissa a dus la creșterea calmului în funcţie de doză, în 2003 Kennedy şi colab. au arătat, într-un alt studiu, că cele mai notabile efecte cognitive și de dispoziție ale administrării roiniţei au fost performanțele îmbunătățite ale memoriei și creșterea „calmului”. Aceste rezultate sugerează că dozele de Melissa officinalis la, sau peste valoarea maximă folosită în studiu (1,6 g), pot îmbunătăți performanțele cognitive și starea de spirit.

Un articol publicat în jurnalul Fitoterapia, în numărul din iunie 2005, arată că atunci când este utilizată în ceaiuri din plante, roiniţa  își păstrează proprietățile arătate în medicina tradițională. Astfel, în această formă, roiniţa este considerată o plantă importantă folosită pentru a ajuta spasmele tractului digestiv și în special în distonia neuro-vegetativă.

Mai mult, în 2009, López şi colab. arată că roiniţa manifestă effect neuroprotector datorită activităţii sale antioxidante semnificative.

În 2011 Cases şi colab. au arătat într-un studiu, pentru prima dată, că administrarea cronică de roiniţă ameliorează efectele legate de stres.

Date farmacologice indică faptul că uleiul esențial de roiniţă are proprietăți putative anti-agitație la om.

Un review publicat în 2016 concluzionează că studiile farmacologice moderne au validat multe dintre utilizările tradiționale ale roiniţei. Datele analizate au relevat faptul că roiniţa este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de afecţiuni, în special anxietatea și unele alte afecțiuni ale SNC.

Mai recent, Haybar H şi colab., în 2018 au arătat că 8 săptămâni de administrare a unui supliment de roiniţă 3 g, poate reduce depresia, anxietatea, stresul și tulburarea de somn la pacienții cu angină cronică iar Heydari şi colab. au demonstrat că Melissa officinalis poate reduce simptomele psihosomatice, tulburarea de somn și anxietatea, depresia și tulburarea funcției sociale la adolescenți.

În dorinţa de a aprofunda mecanismele de acţiune care stau la baza efectelor roiniţei, în 2020, Ghazizadeh și colab. arată că extractul hidro-alcoolic de roiniţă inhibă anxietatea și depresia prin prevenirea stresului oxidativ central și a apoptozei.

LEMON VERBENA

Recent, medicamentele pe bază de plante au fost utilizate pentru tratamentul unei varietăți de afecţiuni, incluzând afecțiuni neuro-comportamentale, datorită siguranței, eficacității, acceptabilității culturale și a efectelor secundare reduse.

Lippia citriodora a fost folosită pe scară largă în industria alimentară și. Frunzele de lemon verbena sunt utilizate în alimente ca agenți aromatizanți, dar au o lungă istorie de utilizare tradițională ca sedativ și
pentru tratamentul insomniei în diferite societăți.

Diferite proprietăți benefice ale plantei au fost raportate atât în ​sistemele de ​medicină tradițională, cât și în cele moderne. Printre altele, frunzele acestei plante sunt utilizate pentru tratamentul durerilor neuropatice și stomacale, amețelilor, durerilor de cap, ca somnifer, în anemie, migrene (Pascaul și colab., 2001). Mai mult, studiile farmacologice au indicat faptul că frunzele de lemon verbena prezintă proprietăți diferite, inclusiv antioxidante (Lenoir și colab., 2011), antinociceptive și antiinflamatorii (Mehrabizadeh Honarmand et al., 2011).

Conform mai multor investigații, lemon verbena și constituenții săi principali prezintă efecte neuroprotectoare puternice. În studiile recente, s-a dovedit că stresul oxidativ este asociat cu tulburări neuro-comportamentale, cum ar fi anxietatea și depresia (Bouayed et al., 2009).

Rezultatele studiului realizat de Razavi şi colab. în 2017 sugerează că atât extractele etanolice cât și cele apoase de lemon verbena, precum și verbascosidele din compoziţia sa prezintă efecte anxiolitice, sedative și relaxante musculare. Studiul mai afirmă că mecanismul efectelor sedative și anxiolitice ale acestei plante poate fi parțial datorat interacțiunii cu receptorii GABAA.

BUSUIOC

Busuiocul are o tradiţie însemnată de utilizare medicinală.

Lonicerus (1564) prezenta busuiocul, printre altele, ca întăritor al creierului și al inimii, folosindu-l în amețeli și melancolie. Apoi Haller (1755) i-a atribuit o putere de întărire a nervilor, ușor anestezică și de calmare a durerilor. Meyer (1935) numește infuzia de busuioc ca agent calmant pentru afecțiuni nervoase, iar Leclerc o recomandă împotriva spasmelor gastrice care apar în dispepsia de origine nervoasă. Cadéac și Meunier (1889) atribuie uleiului esențial de busuioc proprietatea de a reduce activitatea de inervație cefalorahidiană. Potrivit acestora, acesta trebuia clasificat în categoria uleiurilor esențiale anestezice.

Digital Herbarium and Drog Atlas (Farkas şi colab., 2014) prezintă busuiocul ca fiind utilizat împotriva problemelor cardiace nevrotice.

Încercând să demonstreze în prezent, în mod ştiinţific tradiţia busuiocului, în 2011, Bora şi colab., amintind că busuiocul a fost utilizat în mod tradițional pentru tratamentul anxietății, bolilor cardiovasculare, durerilor de cap, durerii nervoase, ca antispastic și antiinflamator și utilizat într-o varietate de afecțiuni neurodegenerative, arată în studiul realizat de ei un potenţial neuroprotector al acestuia.

Un studiu realizat în 2015 de Rabbani şi colab. mai face un pas în justificarea utilizărilor tradiţionale şi arată potenţialul anxiolitic și sedativ al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial de busuioc. Principalele componente ale uleiului esențial al acestei plante sunt geranialul, neralul, oxidul de cariofilenă și metil cavicolul.

PASSIFLORA

Fiind o specie originară în continentul american, Passiflora a fost introdusă în medicina ştiinţifică în 1839 sau 1840 de Dr. L. Phares, din Mississippi, care, în New Orleans Medical Journal, înregistrează unele studii ale remediului. Medicii americani din secolele XIX-XX considerau că acţiunea plantei se exercită în principal asupra sistemului nervos, remediul găsind o aplicație largă în tulburările spasmodice și ca agent producător de odihnă. Era considerată deosebit de utilă pentru a alina neliniștea și a depăși. S-a dovedit deosebit de utilă în insomnia sugarilor și a bătrânilor. Se preciza că oferă somn celor care muncesc sub efectele grijilor sau suprasolicitării mentale, ameliorează simptomele nervoase cauzate de iritabilitate  nervoasă. Se considera că somnul indus de pasiflora este un somn liniștit, odihnitor, iar pacientul se trezește liniștit și reîmprospătat.

Phares (1867) s-a referit mai întâi la efectul analgezic al florii pasiunii. Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (1904) care a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în tratamentul insomniei.

În manualele de fitoterapie utilizările medicinale tradiționale ale Passiflora incarnata includ utilizarea ca un sedativ în neurastenie, distonie neurovegetativă, insomnie, stări de anxietate, neliniște și tulburări nervoase (Dhawan et al, 2001; Bisset, 1994).

Publicţia Ethnobotony, the leaves of life, a lui Derek Johnson, apărută în 2018, şi care reprezintă o experiență a acestuia de peste trei decenii în predarea, cercetarea și practicarea medicinei naturiste,  prezintă indicaţiile passiflorei, printre altele, în anxietate, probleme gastro-intestinale cu origine nervoasă, insomnie, stres, tensiuni nervoase, distonie neurovegetativă, stări de epuizare.

O lucrare ştiinţifică realizată în 2018 şi care oferă o actualizare de 10 ani a unei revizuiri sistematice mai vechi (2007) a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, probleme obsesiv-compulsive, afective sezoniere, bipolare, psihotice, fobice, somatoforme și hiperactivitate cu deficit de atenție, care cuprind atât dovezi farmacologice cât și clinice ale activității psihotrope, a relevat probele clinice pentru 11 plante în 11 tulburări psihiatrice. Astfel, această lucrare a arătat că există dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea speciei Passiflora, pe lângă alte 10 plante, aducând încă o dată susţinerea ştiinţifică pentru utilizările sale tradiţionale.

LAVANDA

Florile de lavandă sunt deja un agent nervin încercat și testat de la Paracelsus încoace, lăudat ca remediu calmant al inimii.

Cadéac și Meunier (Contribution a l’étude physiologique de l’essence de lavande, 1890) au arătat că uleiul esenţial de lavandă, în doze terapeutice, acționează ca un calmant, amorțește sensibilitatea, reduce excitabilitatea reflexă , scade ușor temperatura, la fel ca și energia contracțiilor inimii.

Uleiul esenţial de lavandă este şi acum unul dintre uleiurile utilizate frecvent aromaterapie pentru a reduce anxietatea și durerea.

În medicina tradiţională lavanda este în general considerată un nervin ușor care este deosebit de popular folosit în migrene. Este prescrisă pentru neurastenie, vertij, palpitații nervoase, excitare nervoasă generală, isterie, convulsii, leșin și insomnie.

Lavanda este folosită în fitoterapie ca sedativ, narcotic, antiinflamator și antidepresiv (Khalil și colab., 2019). Linaloolul și linalool acetatul din lavandă stimulează sistemul parasimpatic, provocând efecte sedative și narcotice (Karadag și colab., 2017). Aroma de lavandă stimulează de asemenea undele alfa
în creier (Afriani și Rahmawati, 2019). Studiile au a arătat că efectul uleiului de lavandă sub formă de aromaterapie pe anxietate este similar cu efectele medicamentelor anti-anxietate. Clorodiazepoxidul a fost comparat cu uleiul de lavandă și s-a constatat că ambele au efecte similare în anxietate. Într-un alt studiu, efectul uleiului de lavandă asupra anxietăţii a fost comparat cu lorazepamul și s-a constatat
că uleiul de lavandă era mai eficient decât lorazepamul (Fernandez și colab., 2018).

Studiile au mai arătat efectul pozitiv al uleiului de lavandă asupra anxietății cauzate de naștere (Mirzaei și colab., 2015, Tafazoli și colab., 2011), intervenţii chirurgicale (Braden și colab., 2009), stomatologice (Lehrner și olab., 2005, Zabirunnisa și colab., 2014), chirurgia sânului (Beyliklioğlu și Arslan, 2019) și sternotomie (Khalil și colab., 2019).

Rezultatele celui mai recent studiu asupra efectelor lavandei au arătat că biopsia măduvei osoase este asociată cu anxietatea, iar mirosul aromelor de lavandă este eficient în reducerea anxietății la pacienții supuși acestei proceduri. Acest parfum poate fi utilizat de echipa de tratament în clinici de hematologie și oncologie pentru a reduce anxietatea cauzată de biopsia măduvei osoase (Abbaszadeh şi colab. 2020).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale și tratamente naturiste pentru ameliorarea simptomelor menopauzei

remedii naturiste

Ce este menopauza?

Menopauza este o schimbare majoră în corpul unei femei. Ca rezultat al schimbărilor hormonale se pot instala unele acuze, disconforturi resimțite mai intens de către unele femei. Astfel simptomele premenopauzei sau menopauzei pot avea grade diferite de severitate. Depinde de contextul hormonal individual precum și de sensibilitatea personală a fiecărei femei.

În mod fiziologic, pe măsură ce femeile trec  de 40 sau 50 de ani, încep apară stări neplăcute precum bufeurile, schimbările de dispoziție, iritabilitatea, durerile articulare, tulburările de somn și chiar diverse probleme de sănătate. În urma examinării medicale se constată este vorba despre premenopauză sau menopauză, nefiind vorba despre o boală, ci doar despre o condiție naturală normală prin care trec toate femeile.

Orice femeie aflată în premenopauză sau menopauză, este interesată de modalități naturale pentru ameliorarea simptomelor neplăcute care însoțesc această periodă, de altfel fiziologica, din viață ei; este important se obțină acest lucru fară efecte secundare.

Vom prezenta câteva plante medicinale și tratamente naturiste care pot fi de ajutor acum.

Opțiuni de tratament ale simptomelor menopauzei

O modalitate de tratament pentru  simptomele menopauzei o reprezintă administrarea de  hormoni care suplinească deficitul, deficit care este răspunzător de tot tabloul simptomatic, însă aceștia pot avea numeroase efecte secundare. Din fericire, există și o a doua opțiune, fară efecte secundare și anume remediile naturale  bazate pe plante medicinale care conțin estrogeni naturali- fitoestrogeni și care echilibrează sistemul nervos vegetativ; astfel se ameliorează sau se remit simptome precum neliniștea, iritabilitata, bufeurile, tulburările de somn.

Tratamente naturiste pentru menopauză – eficiente și fără efecte secundare

Știm există multe femei ce optează pentru tratament natural în vederea ameliorării sau eliminării simptomelor menopauzei. Acest lucru are sens pentru a se putea bucura în continuare de o viață echilibrată, armonioasă și a face fata ușor schimbărilor hormonale firești, ce vin o dată cu înaintarea în vârstă.

Plante medicinale pentru tratarea simptomelor menopauzei

Și în această situație natura vine în ajutorul nostru cu numeroase plante medicinale ce suplinesc deficitul de hormoni, ce echilbreaza sistemul nervos vegetativ atenuâd sau chiar eliminând simptomele prezente fără a genera efecte adverse. Eficiența acestor plante medicinale a fost studiată și  dovedită clinic; le regăsim în remedii naturale recomandate în menopauză; menționam câteva dintre acestea: rădăcină de lemn-dulce, cohos negru (cimicifuga), trifoiul roșu, salvia, semințe de in, mlădițe de zmeur, brâncă ursului, ginseng, cimbrișor, lavandă, păducel, mentă.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale benefice în tratamentele antivirale

planta medicinala

Durerile de gât, febra, nasul înfundat sau care curge – toate sunt simptome care pot indica o infecție virală. Spre deosebire de infecțiile bacteriene, infecțiile virale nu pot fi tratate cu antibiotice. Din fericire, exista plante medicinale care ajută atât la prevenirea afecțiunilor virale, cât și la tratarea virozelor respiratorii și la accelerarea obținerii stării de bine.Astfel tratamentele naturiste ajută la întărirea sistemului imunitar ceea ce este ideal pentru a face față ușor infecțiilor respiratorii virale și la îndepărtarea cauzei, deci la inhibarea dezvoltării și înmulțirii virusului cu remiterea tabloului simptomatic.

ceai medicinalFructele de soc

Fructele de soc sunt cunoscute pentru proprietățile lor benefice în afecțiunile virale ale tractului respirator; el ajută la ameliorarea simptomelor prezente în viroza respiratorie. Studiile au dovedit că extractul de fructe de soc are efect inhibitor ușor în primele etape ale ciclului virusului gripal, cu efecte considerabil mai puternice în faza post-infecție. De asemenea, tratamentul antiviral pe bază de fructe de soc poate reduce substanțial simptomele infecțiilor de căi respiratorii superioare; ceaiul pe lângă că este plăcut la gust, ajută reducerea temperaturii, la calmarea tusei. Încă de la primele simptome, se recomandă administrarea acestor fructe de soc sub formă de ceai, tinctură sau sirop, aproximativ trei linguri pe zi pentru adulți și trei lingurițe pe zi pentru copiii cu vârstă peste 2 ani diluate în ceai.

Turmericul

Curcumina, principalul compus activ din turmeric, este utilizată în medicină încă din anii 1700. Aceasta afectează capacitatea virusului de a infecta celulele, reducând rata de replicare a acestuia și impiedicandu-l să se lege de suprafață celulei. De asemenea, curcumina are o puternică activitate antivirală împotrivă mai multor tipuri de virusuri, fiind utilizată în remediile naturale antivirale. Astfel, curcumina se utilizează în suplimentele alimentare cu acțiune antiinflamatoare, antivirală ca supliment, sau se poate folosi ca aliment, turmericul care conține substanță activă curcumina.

Uleiul de oregano

Principala componentă activă din uleiul de oregano este carvacrolul, un antiviral natural care reduce capacitatea de a-și infecta gazda. O altă componentă majoră a acestei plante medicinale este timolul, care are proprietăți antivirale. Acesta se utilizează în diferite forme de condiționare- capsule, comprimate, soluții, siropuri, ca tratamente antiviral natural pentru a reduce activitatea virusului respirator sau herpetic și pentru a combate inflamațiile (generate de prezenta virusului).

Menta

Menta este una din plantele medicinale recunoscută oficial pentru proprietățile sale antivirale. Pe lângă mentol, care se găsește în concentrații mari, menta conține peste 40 de compuși, cum ar fi flavonoidele, polifenolii și tocoferolii, care pot juca un rol important în combaterea simptomelor prezente în cazul virozelor – nas înfundat, durere de gât, dureri musculare.

Usturoiul

Usturoiul este renumit printre plantele medicinale cu acțiune antimicrobiana și imunostimulenta. Acesta este folosit de secole în tratarea diferitelor afecțiuni. Principalul sau compus, alcina, are numeroase beneficii pentru sănătate și mai ales în activitatea antimicrobiana. Studiile au arătat că extractul de usturoi poate fi eficient împotrivă mai multor tipuri de virusuri respiratorii inclusiv virusurile gripale.

Echinacea

Echinacea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale pentru întărirea imunității având în același tmp și proprietăți antimictobiene. Extractul de echinacea este folosit în remediile antivirale naturiste pentru a reduce activitatea mai multor tipuri de virusuri, bacterii și a crește rezistență organismului la îmbolnăvire. Pulberea de planta sau extractul îl găsim sub forma de tinctura, capsule, comprimate, sirop sau ceai uneori în combinații cu alte plante medicinale care îmbogățesc proprietățile remediului.

Ghimbirul

Ghimbirul este cunoscut atât ca aliment-condiment cât și ca medicament natural având pentru numeroase proprietăți terapeutice; este bogat în compuși activi, inclusiv fenoli, terpeni și acizi organici, fiind benefic pentru sănătate. S-a dovedit că ghimbirul poate împiedică dezvoltarea virusurilor precum și a bacteriilor și a fungilor; este un bun stimulent al digestiei și antiemetic, în același timp, fiind foarte eficient în combaterea răcelilor.

Ghimbirul este un remediu natural împotriva gripei și răcelii; datorită proprietăților sale antivirale, poate reduce manifestările virozei și gripei, iar gingerolului din rădăcină poate contribui la diminuarea riscului de infecție din organism. Ajută la întărirea sistemului imunitar și susține organismul în lupta împotriva agenților patogeni precum virusuri sau bacterii.
Îl găsim în formula unor capsule, siropuri sau ceaiuri; poate fi recomandat chiar și în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează atunci când sunt răcite.

Ceaiul preparat din ghimbir este perfect împotriva răcelii favorizand reducerea temperaturi corporale.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect antiinflamator, care țin loc de aspirină

plante

Se spune că aspirina este medicamentul pe care oricine trebuie să-l aibă în casă, căci este salvator în multe situații. Ajută în caz de febră, răceală, în afecțiuni de tip reumatismal, durere de cap și orice alt tip de durere, datorită efectului său antiinflamator și analgezic. Dar clasica aspirină poate veni și cu efecte adverse: gastrită, alergii, intoxicații, scăderea numărului de trombocite, distruge acidul folic din organism și afectează ficatul copiilor mai mici de 12 ani. Riscurile pot fi evitate dacă apelați la varianta naturală. Mai exact, la plantele cu efect antiinflamator. Iată care sunt acestea!

Scoarța de salcie. Era utilizată dinainte de Hristos, fiind descoperite date care atestă că „părintele medicinei”, Hipocrat, recomanda pacienților săi să mestece scoarță de salcie pentru a scădea febra și inflamația. În zilele noastre, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu aceleași efecte, chiar mai rapide, inspirându-se din scoarța de salcie care e considerată, astfel, „străbunica aspirinei”. Dar acestea, administrate pe termen lung, au efecte adverse, prin urmare, mulți au început să se reîntoarcă la natură. Scoarța de salcie este planta cea mai bogată în salicin, o substanță care trece prin tubul digestiv, e procesată și transformată în acid salicilic. Conversia durează câteva ore, astfel că efectele nu apar imediat, ca în cazul medicamentului de sinteză, dar se mențin câteva ore. Scoarța de salcie are acțiune antiinflamatoare, antialgică, sedativă, antireumatică, sudorifică, scade febra, durerea de cap și durerile reumatismale, e de ajutor în răceală și gripă.  Se poate consuma atât sub formă de decoct, cât și pulbere, în cadrul capsulelor.

Crețușca este o altă plantă înrudită ca acțiune cu scoarța de salcie, și ea conținând derivați ai acidului salicilic numiți salicilați. Aceștia îi conferă proprietăți antireumatismale, antiinflamatoare. În plus, are un puternic efect antiinfecțios, diuretic și protejează mucoasa gastrică.

Fructul de Noni. I se mai spune „aspirina Polineziei”, având multe proprietăți atestate prin cercetări: antivirale, antifungice, antiinflamatoare, antifebrile, antidepresive și multe altele, planta fiind considerată aproape un panaceu.

Fructele de ienupăr au și ele efect antiinflamator și diuretic, fiind utile în inflamații acute ale articulațiilor, în durerile musculare, gută și reumatism.

Frunzele de mesteacăn. Sunt tratamentul natural ideal în caz de reumatism și gută, datorită proprietăților lor antiinflamatoare diuretice, depurative. Favorizează eliminarea acidului uric și a reziduurilor metabolice.

ceai medicinalLemnul dulce. Conține glicirizină, un compus asemănător cortizonului care îi conferă efect antiinflamator și antialgic. Este ideal în caz de răceli și dureri în gât.

Aceste plante nu numai că sunt sigure, nenocive, dar chiar au efecte vindecătoare greu de egalat. Nu irită tubul digestiv, nu afectează vasele de sânge și nu scad imunitatea organismului. Le găsiți și în componența ceaiului „Articulații sănătoase”, care elimină disconfortul articular dat de reumatism și gută.

Posted on Leave a comment

Plante care protejează vasele de sânge

tratamente

Vasele de sânge devin mai rigide odată cu înaintarea în vârstă, iar stresul oxidativ, sedentarismul și stilul de viață nesănătos le pot afecta chiar înainte de vreme. Așa apar afecțiunile cardiovasculare, cu riscurile lor, varicele, senzația de picioare grele, creierul nu se mai oxigenează corespunzător etc. Toate acestea pot fi prevenite dacă ai puțină grijă la sănătatea vaselor de sânge. Natura ne oferă o mulțime de remedii și soluții.

ceai medicinalGinkgo Biloba este o plantă medicinală care ajută la tonifierea pereților vasculari și la scăderea permeabilității lor, susține vasodilatația arterială și venoasă, îmbunătățește circulația sanguină la nivel cerebral și periferic, odată cu asta crescând puterea de concentrare și de memorare. Se spune că, în trecut, era un remediu oferit membrilor curții regale în stările de slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzate de bătrânețe. Ginkgo Biloba se consumă sub formă de ceai, câte 2-3 căni pe zi.

Ceaiul verde. Potrivit unor studii, el favorizează secreția la nivel celular a unei substanțe ce permite destinderea vaselor sanguine, face arterele mai suple și mai rezistente la variațiile presiunii sângelui. Asta datorită flavonoidelor din compoziție, cunoscute pentru proprietățile lor antioxidante.

Ceaiul de iasomie calmează și îmbunătățește circulația sângelui, reglează tensiunea arterială, fiind recomandat în perioadele solicitante, stresante. De obicei se asociază cu ceaiul verde. Ca și el, conține antioxidanți care scad nivelul colesterolului și trigliceridelor.

Păducelul. Este o plantă folosită în majoritatea remediilor pentru hipertensiune, fiind numită, pe bună dreptate, „planta inimii”. Are efect sedativ cardiac şi nervos, vasodilatator, anticoagulant, reglează circulaţia sângelui, scade tensiunea, previne infarctele şi accidentele vasculare. Este folosit sub formă de ceai, tinctură de Păducel sau sirop. Bea o cană de ceai sau ia câteva picături de tinctură diluate în apă de două ori pe zi, timp de una-două luni.

Sulfina. Contribuie și ea la sănătatea aparatului circulator căci îmbunătățește circulația sângelui în capilare și reduce senzația de picioare grele. Se poate consuma ca atare, sau în combinație cu alte plante bune pentru vasele de sânge. De pildă în combinație cu hamamelis, o plantă ce ajută în caz de varice și hemoroizi, îmbunătățind sănătatea peretelui vascular.

Poți face o cură cu astfel de plante, pe o perioadă de 1-2 luni. În paralel, schimbă-ți puțin stilul de viață și alimentația, adică fă mai mult sport (înot, mers pe jos, cu bicicleta…), evită fast-food-ul, fumatul, alcoolul, dulciurile și orientează-te spre fructe și legume bogate în vitaminele C și E. De asemenea, obișnuiește-te să alternezi temperatura apei la duș (cald-rece), acest lucru îmbunătățind circulația sângelui. Din când în când, răsfață-te cu un masaj. Și el ajută enorm.

Posted on Leave a comment

Plante cu efect detoxifiant

plante

Detoxifierea nu e un moft, nu e o modă, este o necesitate. Ea îmbunătățește imunitatea, ameliorează problemele nervoase, respiratorii, musculare, hormonale, elimină kilogramele în plus, pielea și părul devin mai strălucitoare și catifelate, scade dependența de cafeină, nicotină, alcool, dulciuri și se îmbunătățește aspectul general. Într-un cuvânt, parcă ești alt om! Se face, de preferat, de două ori pe an, la schimbarea de anotimp, pe parcursul a 4-8 săptămâni. Acum, primăvara, după excesul de carne, alcool, ouă și dulciuri de la Paște, este cel mai potrivit moment. Iată spre ce plante să ne orientăm!

Persoanele sănătoase, care nu au neapărat probleme cu ficatul, probleme digestive sau de tranzit și vor doar să-și revigoreze organismul, să-l ajute să elimine mai bine toxinele, e suficient să facă o cură de 4-6 săptămâni. Plantele indicate pot să acționeze simultan pe toate cele 3 organe cheie: colon, ficat și sânge. Printre plantele recomandate amintim: aloe, ganoderma, schisandra, armurariu, soc. O altă variantă este administrarea de ceaiuri care pot fi folosite atât pentru purificarea generală a organismului, cât şi ţintit pentru unele organe.

– Pentru detoxifierea colonului, e nevoie de plante cu efect laxativ (frunze de senna, crușin, aloe, semințe de in), antitoxic, alcalinizant (argilă, lucernă, brusture, iarbă de grâu) și de stimulare a tranzitului (psyllium, ghimbir, cuișoare, rozmarin, cardamom).

– Pentru detoxifierea ficatului, cele mai bune plante au efect hepatoregenerator, hepatoprotector (armurariu, sulfină, cicoare, gențiană, schisandră), de stimulare a secreției bilei (păpădie, fenicul, anghinare), antiinflamator (lemn dulce, ciuperci medicinale) și antitoxic (schinduf, gențiană, armurariu, cicoare, noni).

plante medicinale– Pentru detoxifierea sângelui, se recomandă plante cu efect depurativ (brusture, gențiană, armurariu, cicoare, noni), antialergic (urzică, sânziene), diuretic (mătase de porumb, trei frați pătați), drenor limfatic (păpădie, anghinare, lichen de piatră) și antioxidant (ceai verde, măceșe, cătină, ganoderma).

Există rețete gata preparate din amestecuri de plante cu efect detoxifiant. Organism Purificat conține brusture, cicoare, fenicul, păpădie, rozmarin, senna, soc și sulfină, plante care favorizează eliminarea toxinelor, fiind indicate după perioadele cu mese copioase.  Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Curele de detoxifiere nu sunt recomandate copiilor sub 14 ani, femeilor însărcinate și mamelor care alăptează. Aceștia se pot orienta mai degrabă spre plante cu efect vitaminizant, mineralizant, precum goji, afine, cătină, măceșe, sau spre cele care conțin clorofilă (spirulină, urzică, alge marine).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale bune în balonare

ceai medicinal

Formarea de gaze este un fenomen normal, natural al procesului de digestie. Însă atunci când se produc în exces, vorbim despre balonare. Nu e deloc de glumit cu ea. Pe lângă durerea abdominală și disconfortul creat, îți fură din energie, te face să nu te simți bine în pielea ta, nici în hainele tale. Are mai multe cauze, cele mai importante fiind dieta bogată în carbohidrați și grăsimi, asocierea greșită a alimentelor, sindromul de colon iritabil sau anumite sensibilități și intoleranțe pe care le ai. Din fericire, și pentru această problemă natura ne pune la dispoziție remedii din plante cu efect carminativ, digestiv, calmant.

Menta. Această plantă medicinală tratează tot felul de probleme digestive, inclusiv balonarea. Poți să-ți faci: ceai de mentă, limonadă cu mentă sau să pui într-un pahar cu apă câteva picături de ulei esențial de mentă. Bea aceste licori de două ori pe zi.

Chimenul este unul dintre cele mai bune ingrediente care ușurează simptomele la scurt timp de la administrare. Pune o lingură de chimen la infuzat pentru 5 minute, apoi strecoară și bea. Poți să adaugi și mentă în acest ceai.

Rădăcina de ghimbir. Nu degeaba seamănă cu un stomac, pentru că parcă exact pentru afecțiunile acestui organ a fost creată! Ghimbirul stimulează enzimele necesare digestiei, reduce durerile şi  spasmele intestinale, elimină gazele. Îl poţi consuma în stare proaspătă, dat pe răzătoare şi adăugat în limonadă, ori sub formă de ceai. Există și extract de ghimbir, care se folosește în compoziția unor rețete de capsule antibalonare.

Coriandrul. E recomandat în bolile de stomac de natură inflamatorie, în digestie lentă, gaze intestinale și eructație. Această plantă susține digestia, stimulează pofta de mâncare și secreția sucurilor gastro-intestinale. Se folosește sub formă de ulei esențial sau de infuzie, pe care o prepari dintr-o linguriţă de fructe zdrobite la 250 ml de apă fiartă.

Feniculul. Reduce și el crampele intestinale, previne fermentarea alimentelor, limitând, astfel, formarea gazelor. Ceaiul de fenicul stimulează digestia și tranzitul, fiind recomandat în colici însoțite de flatulență.

antibalonare Rădăcina de angelică este unul dintre cele mai eficiente tratamente naturiste care reduce gazele intestinale și ușurează digestia. Se consumă sub formă de infuzie, de trei ori pe zi, înainte de masă.

Mușețelul este o plantă care nu ar trebui să-ți lipsească din casă. Datorită efectului ei calmant, ușor sedativ, antispastic, carminativ și stomahic (stimulează secreția sucurilor gastro-intestinale), reduce disconfortul digestiv. Se beau 2-3 căni de ceai de mușețel pe zi, sau la nevoie.

Fructele de anason, de chimion și de cardamom sunt alte condimente care ajută digestia și tratează balonarea. Toate aceste plante medicinale se pot găsi în combinații gata preparate de ceaiuri digestive antibalonare, pe care e bine să le ții aproape și să le folosești la nevoie.

Posted on Leave a comment

Plante care alungă astenia de toamnă

uleiuri esentiale

A trecut vremea vacanțelor la malul mării, zilele devin mai scurte, mai mohorâte și, odată cu ele, începe să ne dispară și nouă zâmbetul de pe chip. Ne dă târcoale astenia de toamnă. Potrivit studiilor, una din 10 persoane este afectată. Din fericire, tot natura ne oferă „arme” pentru a o învinge.

Astenia de toamnă este provocată de dificultatea de adaptare a organismului la diferențele de temperatură dintre zi și noapte, de cantitatea mai scăzută de lumină, precum și de o dietă  necorespunzătoare. Se manifestă prin somnolență prelungită asociată cu insomnii, lipsă de energie și stare de slăbiciune, melancolie, capacitate de concentrare redusă, tulburări de dispoziție, durere de cap. Există anumite plante medicinale care ne pot scoate din această stare. Cel mai simplu le poți consuma sub formă de ceai. În plus, lichidul călduț, aromat, poate fi un adevărat răsfăț în serile reci de toamnă. Ceaiurile de sunătoare și de valeriană sunt de mare ajutor în insomnii, au efect sedativ, antidepresiv. Ceaiul de rozmarin revigorează, îndepărtează oboseala, durerile de cap și susține rezistența organismului la stres. Mai trebuie menționat și ceaiul de maghiran, o plantă care susţine funcţionarea normală a sistemului nervos, e sedativă, utilă în insomnii şi în stări de astenie.

ulei esentialMai poți apela la puterea incontestabilă a uleiurilor esențiale. Folosite în lampa de aromaterapie, în inhalații, în apa de baie sau pur și simplu diluate și aplicat pe piele, acestea tratează stresul, anxietatea, relaxează, calmează și oferă o stare de bine. Uleiul de lavandă ameliorează durerile de cap și scade tensiunea nervoasă, e folosit cu succes în depresii, insomnii, nevralgii. Uleiurile de mentă și de pin alungă oboseala pe fond nervos, starea de slăbiciune, migrenele și nevralgiile. Cel de ylang-ylang are efecte sedative, combate anxietatea, iar cel de eucalipt crește puterea de concentrare.

De asemenea, e indicat să avem o alimentație bogată în vitamine și minerale (luată din fructe și legume de sezon, verdețuri cât mai multe plante), să facem mișcare în aer liber și să ne odihnim suficient. Mănâncă mult dovleac, în această perioadă, fiind un aliment bogat în betacaroten (unul dintre cei mai puternici antioxidanți), care susține sănătatea sistemului nervos. Cerealele integrale oferă energie, iar citricele, pătrunjelul, ardeiul gras, kiwi sau fructele de pădure sunt bogate în vitamina C și întăresc imunitatea.

Posted on Leave a comment

Plante care calmează tusea uscată

În sezonul rece, tusea este printre cele mai frecvente simptome. Uscată sau seacă în stadiu incipient, productivă, expectorantă pe parcurs, ea este neplăcută și poate cauza probleme dacă nu este tratată corespunzător. Natura ne oferă câteva plante medicinale de mare ajutor, speciale pentru fiecare tip de tuse în parte.

Tusea seacă, uscată, este „din gât”, iritantă, fără mucozități. Ea trebuie calmată și, pentru asta, apelăm la remedii cu efect emolient, antispastic, sedativ. Cele mai bune sunt plantele bogate în mucilagii ce reduc iritația mucoaselor și spasmul căilor respiratorii. Se folosesc sub formă de sirop sau ceaiuri călduțe, îndulcite cu miere. Sunt recomandate următoarele plante:

– Florile de tei. Au efect calmant, antispastic, emolient, sedativ și relaxant pentru musculatura bronșică. Ceaiul din aceste plante este ideal seara, înainte de culcare, pentru că te ajută să dormi mai bine. Mai mult decât atât, potrivit unor studii, teiul conține o substanță numită farnesol care crește sensibilitatea unor microbi la acțiunea antibioticelor; microbi care, în lipsa acestei substanțe, pot dezvolta rezistență la respectivele antibiotice.

– Rădăcina de lemn dulce. Bogată în mucilagii, minerale și vitamine din grupul B, ea este foarte valoroasă în bolile aparatului respirator însoțite de tuse. Remediile cu lemn  dulce au acțiune calmantă, antispastică, emolientă și antiinflamatoare pe mucoasă.

– Scaiul vânăt. Este un remediu folosit încă de pe vremea dacilor în tuse. Are efect antiinflamator, prin care reduce senzația de disconfort pe care o resimțim în piept, precum și efect antiseptic, grație căruia distruge virusurile și bacteriile care au provocat răceala și această inflamare a mucoasei căilor respiratorii. Mai mult decât atât, scaiul vânăt este un antispastic natural, care calmează accesele de tuse.

– Frunzele de pătlagină. Și această plantă are o istorie îndelungată ca tratament în afecțiunile gâtului. Acționează ca un balsam protector și cicatrizant pe mucoasa căilor respiratorii și, grație efectului ei antiseptic, ajută la eliminarea microbilor.

– Nalba mare. Este și ea o plantă cu un conținut bogat în mucilagii, fiind un adevărat pansament pentru mucoasele uscate și iritate ale tractului respirator. Remediile pe bază de nalbă mare redau senzația de confort de la nivelul gâtului.

Alte plante bune în tusea uscat sunt: șovârvul, iarba mare, busuiocul, fructele de fenicul (pentru efectul lor antispastic), frunzele de plămânărică și florile de lumânărică (pentru efectul emolient), ciuboțica cucului și lichenul de piatră (pentru rolul calmant, sedativ).

Posted on Leave a comment

Plante medicinale salvatoare în caz de pneumonie

Răceală, gripă, otită, laringită… ne-am obișnuit atât de mult cu aceste infecții respiratorii frecvente an de an, încât nu ne mai sperie. Dar cu toții tresărim când auzim de pneumonie. Faptul că virusul a reușit cumva să depășească atâtea bariere și să ajungă până la plămâni ne-a schimbat brusc atitudinea. Boala e mult mai periculoasă și trebuie tratată cu seriozitate.

Cum a ajuns virusul să afecteze plămânii și să dea pneumonie? Fie a fost o tulpină mai puternică, fie răceala inițială nu a fost corect tratată și s-a produs o suprainfecție bacteriană, fie sistemul imunitar al organismului a fost prea slăbit. Pneumonia reprezintă inflamația produsă la nivelul alveolelor pulmonare. Cauzează febră și frisoane, tuse, dureri în piept, dificultăți de respirație, stare de oboseală și de rău general. Pericolul este ca microbul să ajungă în sânge și să se răspândească în organism, consecințele fiind și mai grave.

Primele lucruri de care are nevoie o persoană cu pneumonie sunt odihna și consumul de lichide. Acestea din urmă previn deshidratarea dată de febră/transpirație și ajută organismul să lupte cu boala. Medicii recomandă ceaiurile care ușurează respirația, precum cel de cimbrișor, plămânărică, mentă, ghimbir. Apoi, ceaiul de tei favorizează transpirația și ameliorează tusea, cel de cimbru e antiseptic, cel de ciuboțica cucului are puternic efect expectorant și fluidifiant al secrețiilor bronhice, iar ceaiul din scoarță de salcie conține compuși înrudiți cu aspirina, fiind foarte bun pentru scăderea febrei. Tot pentru scăderea temperaturii se pot pune pe piept cataplasme cu hrean sau cu muștar.

Este nevoie de antibiotice, însă cele de sinteză sunt o sabie cu două tăișuri. Există varianta antibioticelor naturale, mult mai sigure, dar și eficiente. Bacteriile nu dezvoltă rezistență la ele, nu atacă flora intestinală, nu slăbesc imunitatea și se pot administra în paralel cu medicația clasică. Uleiurile esențiale din plante sunt varianta cea mai puternică de antibiotic natural. Se cunosc circa 3.000 de uleiuri de la tot atâtea plante și majoritatea au proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale. Dar în vârful clasamentului ar fi 4 uleiuri esențiale: de cimbru, de cuișoare, de oregano și de ti-tree. Se administrează 3-5 picături, de trei ori pe zi, în miere.

Posted on Leave a comment

Plante medicinale care tratează tusea productivă

Seacă la început, tusea se transformă pe parcursul unei răceli. Devine productivă, cu expectorații. Tratamentul trebuie și el adaptat. Ai nevoie acum de plante medicinale care fluidizează secrețiile bronșice și ușurează expectorația.

În primul rând este important să bei multe lichide, cu precădere calde. Evită cafeaua și alcoolul, care deshidratează și fac ca mucusul să fie mai greu de eliminat prin tuse, dar și laptele, care crește riscul producerii de mucus. Ai mare nevoie de ceaiuri din plante medicinale.

Cimbrul și cimbrișorul nu trebuie să-ți lipsească din casă atunci când ești răcit. Plante aromatice, ele desfundă nasul, ușurează respirația, au proprietăți antiseptice, antiinflamatoare și expectorante.

Rădăcina de iarbă mare are efect expectorant, antiinflamator și spasmolitic, iar lichenul de piatră e un foarte bun fluidizant al secrețiilor bronșice, favorizează eliminarea lor și întărește imunitatea. Pătlagina se folosește atât în tusea uscată, cât și în cea productivă. Pe lângă efectul emolient, cicatrizant, antispastic, este un bun expectorant, antiseptic și antiinflamator.

În paralel cu administrarea de ceaiuri, foarte mult ajută aromaterapia. Inhalațiile cu ulei esențial de lavandă și ti-tree fluidizează secrețiile și favorizează expectorația. Poți să-ți pui chiar și pe pernă, la culcare, 2-3 picături de ulei de eucalipt sau de mentă. De altfel, uleiul de mentă este unul dintre cele mai bune tratamente naturiste în afecțiunile aparatului respirator, ameliorând răceli, sinuzite, bronșite, astm și tuse. Poate fi folosit și intern, 3-5 picături de trei ori pe zi, în miere.

În ceea ce privește alimentația, e bine să consumi supe calde, salate de legume, sucuri de fructe proaspete. Nutriționiștii spun că ajută la descompunerea mucusului și la tratarea răcelii ceapa, usturoiul, țelina, citricele, conopida și sparanghelul.

Posted on 1 Comment

Plante care stimulează lactația

Cu cât îți alăptezi bebelușul mai mult, cu atât mai bine. Laptele matern îi crește imunitatea, îl face mai puternic şi mai sănătos. Dacă nu ai suficient lapte, există remedii sănătoase de mare ajutor, care stimulează lactația.

Chimenul este celebru încă din bătrâni pentru efectul lui benefic asupra femeilor care alăptează. Acestea obișnuiau să bea supă de chimen ca să aibă lapte mai mult. În prezent, specialiștii recomandă consumul a 1-3 căni de infuzie pe zi care, pe lângă faptul că stimulează lactația, îmbunătățește calitatea laptelui. Infuzia se prepară din două lingurițe rase de semințe la 250 ml de apă fierbinte și are un gust dulce-picant cu note piperate, florale. Semințele de chimion au același efect benefic, doar un gust puțin mai amar decât chimenul. Ambele tipuri de semințe au aceeași formă, doar culoarea diferă (cele de chimion sunt mai deschise).

Fructele de fenicul sunt și ele recomandate în perioada alăptării. Se prepară o infuzie dintr-o linguriță de fructe zdrobite la 250 ml de apă și se bea după mesele principale. Ceaiul de anason se bea, în schimb, înainte de masă. Și el stimulează lactația, însă trebuie să știi că este contraindicat persoanelor cu ulcer.

Schinduful este o altă plantă care dă rezultat uimitor de rapid în sporirea lactației și, în plus, îmbunătățește metabolismul mamei. Se bea tot sub formă de infuzie. Alte ceaiuri indicate sunt cele de soc, busuioc, urzică. Pe de cealaltă parte, evită ceaiurile de mentă și iasomie, pentru că inhibă lactația. Citește prospectul pe fiecare produs, înainte de administrare.