Şovârvul
Despre importanţa şovârvului în sănătatea căilor respiratorii, vorbeşte însăşi istoria sa. Hippocrates îl preţuia deja foarte mult, printre altele, în afecţiunile pulmonare. A fost tratat în detaliu în vechile cărţi germane cu remedii, fiind larg folosit ca remediu în dureri de gât, tuse şi multe altele. Lonicerus (1564) îl prezenta ca agent antiinflamator împotriva astmului şi tusei, Haller (1755) raporta că planta este „principala forță” și o lăuda împotriva afecţiunilor pulmonare, iar Murray (1785), medic şi botanist suedez cunoscut pentru munca sa în domeniul plantelor medicinale, laudă extractul apos din şovârv ca pe un eficient remediu pentru tuse. Madaus, medic german de la începutul secolului trecut, citează în vestita sa carte Manual de remedii biologice pe Schulz, care afirma că şovârvul are efect expectorant.
Publicaţii de profil de atunci prezentau opiniile unor medici ai vremii, aceştia afirmând că acţiunea anticatarală a şovârvului este foarte asemănătoare cu cea a cimbrişorului, însă mai intensivă, iar fluidifierea secreţiilor mucoase prin şovârv se datorează uleiului esenţial pe care îl conţine.
Uleiul esenţial de şovârv
Acest ulei are ca şi componente principale carvacrolul şi timolul, componente prezente şi în uleiul esenţial de cimbru, în alte procente, dar care explică efectele benefice comune ale celor două plante pentru sănătatea respiraţiei.
Uleiul esenţial de şovârv se găsește în capsulele moi Plantusin, tratament naturist care ușurează expectorația.
