Încă din Antichitate medicii greci şi romani utilizau plantele genului Eryngium în scopuri medicale, şi se consideră că mai mult specia E. planum.
Annenkov (N. Annenkov, 1878, citat de v Henrici) raporta faptul că E. planum era foarte apreciat în multe părţi ale Rusiei ca remediu foarte popular pentru tuse, printre altele. Eryngium planum a înregistrat rezultate bune în tusea convulsivă (Pater, Heil- u. Gewürzpfl. 1932; Stirnadel, 1933). După Manta şi Weinrich (1935) rădăcinile de Eryngium planum erau folosite în România ca diuretice iar planta întreagă era folosită ca purificator al sângelui (Madaus, 1938).
Produsul „Eryngii plani herba” reprezentând părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi de la specia Eryngium planum L., constituie un vechi remediu românesc utilizat în tusea convulsivă, introdus pentru prima dată în fitoterapie încă din 1933, la Cluj-Napoca, de Pater Bella. Părţile aeriene de scai vânăt sunt, de asemenea, utilizate ca vechi remediu românesc pentru tuse spastică la copii, fiind şi singura dintre cele trei specii de Eryngium care a fost introdusă în fitoterapia românească (Conea et al. 2016). Sunt puține plante medicinale (de exemplu, Dryopteris filix-mas, Gratiola officinalis, Juglans regia, Eryngium planum, Nepeta cataria), care au fost găsite, printr-un alt studiu relizat la noi în ţară, să fie semnificative din punct de vedere al potențialului terapeutic tradițional la copii.
Autorii români de specialitate relatează faptul că părţile aeriene ale scaiului vânăt au proprietăţi de fluidifiere a secreţiilor bronşice, expectorante şi antiseptice bronşice, calmante. Provoacă eliminarea din bronhii şi din plămâni a substanţelor dăunătoare, distruge microorganismele, acţionează asupra centrului tusei, diminuează excitabilitatea nervoasă şi înlătură spasmele bronşice.
Utilizarea plantei E. planum în Transilvania este pomenită şi de către Department of Plant Sciences, University of Oxford.
Scaiul vânăt ajută la fluidificarea secreţiilor bronşice şi la eliminarea lor datorită saponinelor pe care le conţine. Speciile de Eryngium sunt considerate de unii autori de mare importanţă în medicină datorită conţinutului lor în acizi fenolici, flavonoide, saponine, derivaţi cumarinici, uleiuri esenţiale şi acetilene (Ikramov et al. 1974, Stecka-Paszkiewez et al. 1983, Thiem et al. 2013).
În studii ştiinţifice a fost testată activitatea antiinflamatorie in vitro a extractelor bogate în polifenoli din scaiul vânăt, relevându-se faptul că proprietățile antiinflamatorii ale acestor extracte pot fi atribuite efectului sinergic al acidului ursolic și al polifenolilor precum rutina, acidul clorogenic, acidul rosmarinic, genistina și daidzeina.
Scaiul vânăt intră în compoziția siropurilor Plantusin.
