Rozmarinul (Rosmarinus officinalis, L.)
Este o planta folosită în mod obişnuit ca şi condiment şi agent aromatizant în procesarea alimentelor, deoarece frunzele sale sunt o sursă foarte bună de carnosol, acid carnosic, rosmanol, 7-metil-epirosmanol, izorosmanol, rosmadial și acid cafeic, care au activități antioxidante substanțiale. Efectele antibacteriene ale rozmarinului au fost, de asemenea, raportate și legate de compoziția sa polifenolică. Mai mult, s-a constatat că uleiul de rozmarin poate fi utilizat în infecțiile rezistente la medicamente.
Medicamentele tradiționale au fost folosite de multă vreme deja pentru a preveni sau trata infecțiile.
În prezent, sunt studiați noi agenți antivirali cu eficacitate și fără efecte adverse severe nedorite. Studii in vitro recente au arătat că extractul de rozmarin a prezentat activitate antivirală împotriva HSV-1 și HSV-2, de exemplu, împreună cu efecte antioxidante.
Virusul sincițial respirator uman (hRSV) este o cauză principală a infecției respiratorii inferioare severe și o amenințare majoră pentru sănătatea publică la nivel mondial. Până în prezent, nu a fost dezvoltat niciun vaccin sau agent terapeutic eficient. Într-o cercetare pentru potențiali agenți terapeutici împotriva hRSV, oamenii de ştiinţă au descoperit că un extract de rozmarin a exercitat un puternic efect inhibitor împotriva infecției cu hRSV. Studiile ulterioare au identificat acidul carnosic ca un component bioactiv responsabil pentru activitatea anti-hRSV.
Activitatea anti-RSV a acidului carnosic a fost investigată în continuare în studii. Dintre constituenții bioactivi testați din rozmarin, acidul carnosic a prezentat cea mai puternică activitate anti-hRSV și a fost eficient atât împotriva virusurilor de tip A, cât și de tip B. Acidul carnosic a suprimat eficient replicarea hRSV într-un mod dependent de concentrație. Acidul carnosic a suprimat în mod eficient expresia genelor virale fără a induce producția de interferon de tip I sau a afecta viabilitatea celulară, sugerând că poate afecta direct factorii virali. O analiză asupra perioadei de timp a arătat că adăugarea acidului carnosic la 8 ore după infecție a blocat în mod eficient expresia genelor hRSV, sugerând în continuare că acidul carnosic a inhibat direct replicarea hRSV (Birtić et al., 2015).
Acidul carnosic a fost descoperit pentru prima dată de Linde în Salvia officinalis L. (Linde, 1964). Mai târziu, Wenkert și colab. (1965) au găsit acid carnosic în concentraţii mult mai ridicate (~ 3% din greutatea frunzelor uscate la aer) în frunzele Rosmarinus officinalis L. (Wenkert și colab., 1965). Până în prezent, acidul carnosic a fost identificat doar în câteva specii, toate exclusiv Lamiaceae. În prezent, Rrpzmarinul este totuşi considerată a fi cea mai abundentă sursă de acid carnosic.
Uleiul esențial de rozmarin se găsește în uleiul Biosept nazal roll on.
