Articole de specialitate
 
 

ROCOIN

shutterstock_146769656

Stellaria media Vill.

Este o plantă erbacee mică de 10-30 cm din familia Caryophyllaceae, având tulpina ramificată şi întinsă pe pământ, cu peri doar pe o parte în porţiuni alternative; frunzele opuse, întregi, ovale şi ascuţite, cele inferioare peţiolate; florile mici şi albe, axilare sau terminale; fructul o capsulă alungită. Creşte prin locuri cultivate ca buruiană, pe marginea drumurilor şi prin dărâmături în toată Europa. Se recoltează toată planta de curând înflorită; înfloreşte în perioada martie-octombrie.

Medicul german Bock, în cartea sa din 1565 recomanda planta pentru stările de convalescenţă după toate bolile, în febră la copii, spasme, în unele afecţiuni hepatice şi sub formă de cataplasmă pentru răni. Mathiolus, în 1626, recomanda o compoziţie cu rocoină în tuberculoză. Osiander afirma că rocoina este un remediu popular pentru convulsii la copii, în durerile reumatice şi dureri acute, rigiditate a articulaţiilor, în psoriasis şi gută localizată la nivelul degetelor. Medicul englez Nicolas Culpepper din secolul XVII considera rocoina ca benefică în toate durerile corpului. În Materia medica lui Boericke din 1901 se afirmă că infuzia se administra intern pentru calmarea inflamaţiilor sistemelor digestiv şi respirator, fiind utilă pentru tratarea bronşitelor, pleureziei, colitelor, gastritelor, astmului şi durerilor de gât; se considera că efectul diuretic al plantei ajută la eliminarea toxinelor din organism şi la reducerea retenţiei de fluide. 

În compoziţia chimică a plantei, puţin studiată, s-au identificat o saponină, săruri de potasiu şi magneziu, siliciu, cupru, şi fier, cumarine, flavonoide. Întrebuinţarea sa medicală, conform medicinei ştiinţifice româneşti de la începutul secolului trecut, se face sub formă de ceai, cu recomandare contra bolilor pulmonare, în inflamaţiile renale şi vezicale, producând o diureză abundentă; se indica în hidropizie, având proprietăţi depurative; mai era utilizată în hemoroizi, şi extern ca vulnerară la pansarea rănilor şi ulceraţiilor, ori pentru curăţarea diverselor boli de piele.

Rocoina are deci o îndelungă istorie de utilizare medicinală, fiind în special benefică în tratamentul extern al oricărui fel de afecţiuni ale pielii însoţite de prurit. A fost cunoscută pentru calmarea mâncărimilor severe, chiar în cazul în care toate celelalte variante încercate au eşuat. În doze prea mari, rocoina poate provoca diaree şi vărsături. Întreaga plantă este astringentă, carminativă, demulcentă, diuretică, expectorantă, laxativă, vulnerară, răcoritoare. Administrată intern este utilă în tratamentul afecţiunilor pieptului iar în cantităţi mici, ajută digestia. Poate fi aplicată sub formă de cataplasmă pentru a calma orice fel de iritaţii fiind eficientă în cazul venelor superficiale fragile. Infuzia din planta proaspătă sau uscată poate fi adăugată în apa de baie având proprietăţi emoliente şi ajutând astfel la calmarea inflamaţiilor, de exemplu în articulaţii reumatice, şi încurajând repararea ţesuturilor. Decoctul din planta întreagă, se administrează intern ca depurativ post-partum, emenagog, galactogog şi tonic circulator, iar extern în tratamentul durerilor reumatice, rănilor şi ulcerelor. Popular există credinţa că înlătură constipaţia şi este benefică în tratamentul afecţiunilor renale. Sucul proaspăt a fost folosit pentru spălarea ochilor.

În homeopatie rocoina este folosită în principal în reumatism cu dureri acute, în gută, hepatite şi psoriazis.

Frunzele tinere ale plantei îşi găsesc, de asemenea, utilitate în arta culinară, sub formă gătită sau proaspătă, fiind considerate foarte nutritive şi astfel adăugate în salate. Seminţele măcinale la pulbere sunt folosite la confecţionarea pâinii sau la îngroşarea supelor; acestea conţin 17,8% proteine şi 5,9% grăsimi.

 

Comentarii

Articole recomandate
ROCOIN

Cum și la ce să folosești cele mai bune antibiotice naturale

Nu mai este niciun dubiu că antibioticele naturale sunt au revenit în forță și sunt tot mai apreciate în medicina modernă. Sunt recomandate în infecții uzuale, care nu țin de viață și de moarte, cum ar fi infecțiile respiratorii, urinare, digestive sau ale pielii. În aceste cazuri, dau rezultate mult mai bune decât antibioticele de

citește mai departe

 
ROCOIN

Cum tratezi în mod natural infecția urinară

Infecția urinară este pe cât de periculoasă pe atât de chinuitoare. Femeile care au această afecțiune au o stare generală de rău, dureri și usturimi la urinare, nevoie stringentă de a merge la toaletă, dureri abdominale și febră. Infecția apare pe fondul imunității scăzute și este cauzată de bacterii de tipul stafilococilor, str

citește mai departe

 
ROCOIN

10 lucruri pe care e bine să le știi despre antibiotice

Antibioticele naturale sunt mai ușor de tolerat, nu afectează flora intestinală nici nu slăbesc imunitatea. Cele de sinteză sunt mai „pretențioase”. Ele pot avea serioase efecte adverse dacă nu le administrezi în mod corespunzător. Pentru aceasta, trebuie să cunoști câteva lucruri despre ele. – Se iau la ore fixe.

citește mai departe

 
Ramai conectat

Adresa de e-mail nu este validă

Adresa de e-mail este deja inregistrată

Te-ai abonat cu succes la newsletterul nostru!

Cererea a fost inregistrată cu succes!