Plantele medicinale şi aromatice pot fi utilizate atât ca alimente, suplimente alimentare, cât şi ca medicamente, încadrarea lor în una din aceste categorii, fiind reglementată la nivel european, după cum urmează:
Vorbind strict de suplimentele alimentare pe bază de plante medicinale, în unele tari UE este reglementată lista pozitivă a plantelor medicinale (a caror administrare este sigură) şi lista negativă a plantelor medicinale (de regulă plante medicinale cu potenţial toxic).
Însă aceste liste care încadrează o plantă medicinală în categoria de “sigură” sau ”nesigură”, nu sunt aliniate la nivel european.
Spre exemplu, În Bulgaria, Cehia, Finlanda, Ungaria, Olanda, Suedia, există doar lista de plante medicinale interzise consumului uman.
În Franţa există doar o propunere de listă de plante medicinale permise consumului uman.
În România, Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Irlanda, Italia, Polonia, Slovenia, Anglia, există atât lista de plante medicinale permise cât şi de plante interzise consumului uman.
În Cipru, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Spania, nu sunt reglementate liste de plante medicinale.
La o scurte trecere în revistă a acestor liste nationale a plantelor medicinale permise/interzise, se observă diferenţe majore între speciile de plante, diferenţe care pot veni din tradiţia şi experienţa poporului respectiv în folosirea speciei respective, după cum urmează:
În ce priveşte plantele medicinale, nu există armonizare la nivel european.
Menţiunile de sănătate încă din 2006 au intrat sub incidenţa Regulamentului 1924 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, iar conform acestui Regulament, înainte de a fi pus pe piata, mentiunea de sănătate care însoţeste suplimentul alimentar trebuie evaluată de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) urmând ca autorizarea acesteia să se acorde de către Comisia Europeană.
Astfel, încadrarea unui produs din plante (din punct de vedere legal) este determinată de menţiunile din etichetarea şi prezentarea sa, şi de listele pozitive şi/sau negative.
În anul 2012 a apărut Regulamentul CE nr. 432 de stabilire a listei de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, însă în anexa sa sunt trecute doar menţiunile de sănătate aplicabile vitaminelor, mineralelor şi câtorva altor substanţe. Menţiunile de sănătate aplicate plantelor medicinale şi aromatice sunt cuprinse în altă listă/anexă, a cărei evaluare încă nu a fost finalizată la nivel european, deoarece în 27 septembrie 2010, Comisia Europeană a decis că trebuie să reflecte asupra încadrarii legislative a suplimentelor alimentare din plante medicinale.
Măsurile finale obligatorii ale EU permit anumite menţiuni de sănătate şi le interzic pe altele, Regulamentul 1924/2006 fiind restrictiv din punct de vedere comercial.
Ca urmare a problemelor existente, în prezent, Comisia Europeană reflectează la fezabilitatea dezvoltării unor reguli de armonizare la nivelul Uniunii pentru plante medicinale şi preparate din acestea utilizate în alimente şi suplimentele alimentare.
Se consideră înţeleaptă o colaborare între Comisia Europeană, Statele membre, EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) şi EMA (Agenţia Europeană a Medicamentului) pentru îmbunătăţirea şi armonizarea viitoare a cadrului reglementativ actual, prin:
- o abordare practică pentru mai buna identificare /caracterizare a speciilor de plante medicinale care pot fi utilizate în suplimentele alimentare, prin realizarea unei liste de plante permise mult mai coerentă şi mai permisibilă.
- o abordare echilibrată în evaluarea mentiunilor de sănătate pentru suplimentele alimentare din plante medicinale şi aromatice, preferabil în baza utilizării lor tradiţionale.
