Troscot

Polygonum aviculare L.

Specie anuală de talie mică, târâtoare, tulpina cu noduri umflate şi ochree albicioasă, membranoasă la baza frunzelor; frunzele mici, alterne, eliptic lanceolate; flori mici, verzui-roşietice, grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor; fructele sunt achene mici. Se recoltează părţile aeriene din iunie până în septembrie.

Plantă medicinală utilizată din timpuri străvechi. Conform lui Dioscorides troscotul era folosit ca remediu în tratarea holerei, disuriei, sângerărilor abdominale, şi a tusei sangvinolente. Aceleaşi utilizări din antichitate au fost recomandate şi în cărţile din Evul Mediu. În ultimii ani din secolul XIX a fost desemnată ca remediu secret pentru tuberculoză, astm, sub denumirea de troscot rusesc (russian knotweed = buruiană cu docuri, în denumiree nglezească). În Alger era cunoscută de populaţia locală ca antidiareic şi utilizată împotriva febrei intermitente. Cazacii foloseau planta ca afrodisiac într-o băutură denumită Teegemisch.

Planta este bine cunoscută în medicina chineză unde este utilizată pentru tratamentul infecţiilor de la nivelul aparatului excretor, cu urinare dificilă şi dureroasă, ca remediu pentru sângerări menstruale abundente, în dizenterie, muşcături de şarpe, eczeme şi prurit vulvar.

În medicina populară românească constituie un remediu naturist pentru reducerea tensiunii arteriale, ca hemostatic, ca agent antireumatic, antipiretic şi hipoglicemic. Este utilizată de asemenea pentru tratarea disconfortului intestinal, pentru eliminarea calculilor renali, tratarea varicelor, ca şi colagog şi emenagog. A fost descrisă utilizarea Herba Polygoni avicularis ca insecticid sau vermifug, astringent, antifungic şi ca agent de vindecare a rănilor. Este utilizat de asemenea extern în tratarea eczemelor.

Iarba de troscot (Polygoni avicularis herba) este inclusă în multe manuale, compendii, monografii precum Hagers Handbuch, Textbook of Biological Remedies, Madaus, 1938, 1976, Drug Science (Hoppe, 1942), Farmakopea Polska (1970), Monografia Comisiei E , 1987, The Complete German Commission E Monographs (Blumenthal și colab., 1998), Medicamente din plante și fitofarmaceutice (Wichtl, 2004), Fitoterapie rațională (Schulz și colab., 2004), PDR pentru medicamente pe bază de plante (Gruenwald și colab., 2004 şi 2007), Plante medicinale din lume (Wyk şi Wink, 2005), A Compendium 'Medicinal Herbs' (Gehrmann et al., 2005), Herbal Medicine (Weiss şi Fintelmann, 2000), Manual de fitoterapie (Fintelmann și Weiss, 2006), Monografii OMS pentru medicamente.

Troscotul este, de asemenea, menţionat în manualele cunoscute ca un expectorant şi secretolitic pentru tratarea tusei, a catarului bronşic şi este, de asemenea, recomandat pentru utilizarea în inflamaţia gurii şi a tractului respirator superior. Câteva monografii şi manuale au descris utilizarea plantei pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar cu urinare dureroasă dificilă, pietre la rinichi şi pietre biliare, pentru efectul diuretic şi în gută.

Astăzi ştim că Herba Polygoni conţine acid silicic, taninuri, flavone, având proprietăţi astringente, antidiareice, hemostatice şi este utilizată ca tratament naturist pentru calmarea tusei şi a simptomelor răcelii.

Utilizarea ca tratament adjuvant în gingivite este susţinută şi de date clinice.

În produsele naturiste de la noi de pe piaţă troscotul se găseşte atât ca produs vegetal individual pentru ceai cât şi în combinaţii.