Spanac

Spinacia oleracea L.

SPINACH (Spinacia oleracea) Spanacul este originar din Asia de nord și este menţionat de nenumărate ori în Biblie. În secolul al XVI-lea, a fost introdus în Europa Centrală. Se crede că a fost cultivat pentru prima dată de arabi. Persanii l-au cultivat acum aproximativ 2000 de ani. A fost introdus în Europa în secolul al XI-lea şi, ulterior, s-a răspândit treptat în toată lumea. Maurii sau negrii l-au dus în Spania de unde s-a răspândit în alte părţi ale lumii.

Spanacul este o leguma cu frunze mari, crocante, de culoare verde închis şi este poate cea mai populară dintre toate verdeţurile. Este o cultură anuală, cu anotimp rece, şi cu maturare rapidă şi este realizată pentru frunzele sale verzi. Frunzele sunt alternative, suculente, cărnoase, foarte netede şi de culoare verde închis.

Spanacul are o largă utilizare culinară, frunzele sale fiind folosite crude sau fierte. Frunzele tinere fragede pot fi adăugate în salate, frunzele mai bătrâne sunt folosite verzi sau adăugate la supe etc. Semințele sunt consumate crude sau fierte; Pot fi încolţite şi adăugate la salate. Clorofila extrasă din frunze este utilizată ca şi colorant verde comestibil.

Spanacul conține compuși carotenoizi speciali, care au fost asociaţi cu scăderea riscului de numeroase boli, inclusiv boli de inimă, diabet, boli neurodegenerative și obezitate. Fitonutrienții spanacului includ carotenoizi precum beta-caroten, luteină și zeaxantină, aceleași tipuri de antioxidanți găsiți în alte legume, cum ar fi morcovii, kaleul și broccoli. Spanacul furnizează, de asemenea, flavonoide, care sunt un tip de antioxidanți puternici care protejează împotriva bolilor prin lupta împotriva daunelor cauzate de radicalii liberi din organism. Aceşti compuşi protectori fac din spanac unul dintre cele mai bune alimente anti-îmbătrânire. Pe lângă acestea, spanacul a fost găsit valoros pentru constipaţie, dispepsie (indigestie cronică), anemie, neurită, epuizare nervoasă, tumori, insomnie, artrită, obezitate, hipertensiune arterială şi bronşită. De asemenea, a ajutat în afecţiunile rinichiului, vezicii urinare şi ficatului. Spanacul este unul dintre alimentele bogate în fier. În plus, spanacul conține colină şi inozitol, substanţe care ajută la prevenirea arteriosclerozei sau la întărirea arterelor. Spanacul este o bună sursă de vitamina K şi ajută astfel la coagularea sângelui.

S-a dovedit că spanacul este util în protejarea sistemului nervos central, pentru reducerea inflamaţiei şi întârzierea procesului de îmbătrânire prin protejarea celulelor. Spanacul este sursa benefică pentru diverşi carotenoizi şi compuşi activi lipofili (adică, neoxantină, luteină, zeaxantină și clorofile). S-a raportat că aportul dietetic de extract de spanac are efecte benefice asupra diferitelor tipuri de cancer, cum ar fi ovarian, plămân, prostatic, sân şi colon.

Tradiţional, planta a fost folosită ca şi carminativă şi laxativă. A fost utilizat în tratamentul calculilor urinari. Frunzele au fost utilizate în tratamentul afecţiunilor febrile, inflamaţiei plămânilor şi a intestinelor. Seminţele sunt laxative şi au mai fost utilizate în tratamentul respiraţiei dificile, inflamaţiei ficatului şi icter. În experimente s-a mai dovedit că are proprietăți hipoglicemice.