Rostopasca: proprietăți și modalități de utilizare

REGĂSIȚI ACEASTĂ PLANTĂ ÎN URMĂTOARELE PRODUSE:

● ceaiuri simple: Rostopască pungă

● ceaiuri complexe: Digestiv antibalonare pungă/plic, Hepatocol pungă/plic, Vezică biliară pungă/plic, Bronhofit pungă/plic

În urma unei analize bibliografice sumare, se poate constata o îndelungă utilizare tradiţională a plantei Chelidonium majus - rostopasca, plantă bine cunoscută şi folosită în tradiția românească.

Marile puteri de vindecare au fost atribuite plantei de rostopască chiar și în cele mai vechi timpuri. Dioscorides scria despre puterea sa vindecătoare: „Sucul amestecat cu miere și fiert peste cărbuni într-un vas de fier este folosit pentru a curăța pielea feței. Rădăcina, băută cu anason și vin alb, vindecă icterul." Rostopasca era bine cunoscută în Evul Mediu, folosită împotriva icterului, febrei intermitente și hidropiziei. Sucul amar a fost folosit pentru a face un extract pentru a scăpa de negi.

Paracelsus folosea rostopasca, în primul rând, ca remediu pentru probleme legate de bilă și împotriva hepatitei. Bock (Bock, Kreutterbuch, 1565, p. 39.) scria că deschide ficatul congestionat, alungă icterul”. Hecker (Hecker, Pract. Arzneimittell., 1814, Vol. 1, p. 224.)  o indică în febră intermitentă, boli cronice cauzate de stagnarea și atonia sistemului venos portal, hepatită, acumulare de apă în țesuturi (ca diaforetic și diuretic), litiază, artrită urică, erupții cutanate cronice și altele.

CUPRINS

Ce este rostopasca?

Proprietățile plantei de rostopască

Beneficiile plantei de rostopască

Modalități de utilizare a plantei de rostopască

Contraindicații de utilizare pentru rostopască

Ce este rostopasca?

Rostopasca este o plantă ierboasă din familia Papaveraceae, perenă, de 30-60 cm înălțime, cu un rizom dezvoltat, ramificat, brun-roșiatic, gros, din care pornesc rădăcini, dar și tulpini aeriene. Florile sunt galbene, grupate într-o inflorescență de tip umbelă. Planta conține un latex galben-portocaliu.

Proprietățile plantei de rostopască

De la rostopască se folosește, medicinal, partea aeriană uscată a speciei Chelidonium majus L. recoltată în perioada înfloririi.

Rostopasca are proprietăţi antispasmodice, antiinflamatoare, coleretice - colagoge, este laxativă, diuretică şi prezintă activitate antimicrobiană, antivirală, antitumorală, imunomodulatoare, analgezică.

Extractele de rostopască au o activitate antivirală bine documentată. Herpes simplex, poliomielita, precum și mai multe adenovirusuri sunt afectate. Există chiar și o activitate antigripală în vivo. Protoberberina a fost găsită activă împotriva revers-transcriptazei a ARN virusurilor tumorale. Activitatea antimicrobiană și activitatea antitumorală au fost testate în mare parte cu compuși izolați ai plantei.

Beneficiile plantei de rostopască

Rostopasca a fost utilizată tradiţional în eczeme şi scorbut, ca şi colagog în afecţiuni biliare și hepatită. Comisia Germană E a aprobat rostopasca pentru utilizarea în disconfortul spastic la nivelul ductelor biliare şi a tractului gastrointestinal.

Rostopasca se utilizează intern pentru reducerea colicilor biliare şi a tractului gastrointestinal, pentru îmbunătăţirea producerii şi secreţiei bilei în tractul digestiv, pentru susţinerea digestiei şi reducerea balonării şi a flatulenţei.  De asemenea, se poate combina cu alte plante pentru detoxifierea ficatului.

Preparatele de rostopască sunt folosite pentru afecțiuni ale pielii și veruci superficiale. Negii sunt tratați în mare parte cu preparate care conțin mai multe plante. Latexul proaspăt este folosit în mod tradițional în medicina populară.

Utilizări susţinute de date clinice: pentru tratamentul simptomatic al spasmelor tractului gastrointestinal medii la moderate, afecţiuni ale vezicii biliare şi probleme dispeptice precum balonarea şi flatulenţa.

Utilizări descrise în farmacopee şi documente atestate: extern ca agent antiinflamator.

Utilizări descrise în medicina tradiţională: pentru hepatită, litiază biliară, sindromul colonului iritabil, migrene, parazitoze - viermi inelaţi, tuse convulsivă şi negi.

În medicina chineză rostopasca este utilizată ca agent antiinflamator în cazul pleoapelor umflate şi în dermatite ulcerative.

Modalități de utilizare a plantei de rostopască

În funcție de afecțiune rostopasca se utilizează tradițional astfel:

·        Pentru colici biliare şi al tractului gastrointestinal:

- Ceai din rostopască: 2-3 căni cu ceai pe zi, administrat maxim 4 săptămâni.

- Pulbere din părţile aeriene de rostopască: 1-3 grame pe zi, administrate în 2-4 doze.

·        Tratament naturist calculi biliari, afecțiuni ale ficatului și vezicii biliare:

- 0,5-1 gram din părţile aeriene de plantă uscată de 3 ori pe zi.

- Tinctură de rostopască: 2-4 ml de trei ori pe zi.

În cazul produselor formulate din combinații de plante cu rostopască, se respectă recomandările care apar în etichetarea produselor.

Contraindicații de utilizare pentru rostopască

Informaţiile asupra siguranţei şi toxicităţii pentru rostopască sunt destul de limitate şi, având în vedere acestea, trebuie evitată utilizarea excesivă (dozele mai mari pe o perioadă mai îndelungă faţă de cele recomandate).

Luând în considerare dovezile privind hepatotoxicitatea la utilizarea extractelor din rostopască la doze mai mari decât cele recomandate şi/sau pentru perioade mai lungi de timp, se recomandă monitorizarea activităţii enzimatice la nivel hepatic la persoanele care utilizează rostopasca pentru mai mult de 4 săptămâni.

Rostopasca este contraindicată la persoane cu obstrucţii biliare, afecţiuni hepatice actuale sau precedente.

Având în vedere tradiţia îndelungată şi cunoscută în utilizarea acestei plante şi, luând în considerare dozele recomandate şi avertizările de mai sus, preparatele din rostopască pot fi recomandate pentru administrare orală, dar dozele administrate nu ar trebui să depăşească maximum 3 g pe zi - plantă uscată, iar durata administrării continue să nu depăşească 4 săptămâni.

Bibliografie:

- EMA/HMPC/369801/2009 Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC) Assessment report on Chelidonium majus L., herba

- ESCOP Monographs, second edition, 2003, p74-76

- Scarlat MA, Tohăneanu M. Bazele Fitoterapiei. Ed World Galaxy, Ploieşti, 2009, pag 249

- Ursula S, Hancianu M, Cioanca O, Aprotosoaie AC, Miron A. Plante medicinale de la A la Z. Polirom, 2014, pg.324-229.