Perilla frutescens (L.) Britton

Plantă anuală din familia mentei (Labiatae) de până la 2 m înălțime. Frunzele sunt ovate până la rotunjite, cu marginea dințată, 2-13 cm lungime, 1,5-10 cm lățime; ele sunt opuse: există două frunze pe nod de-a lungul tulpinii. Florile albe până la roșu-violet sunt tubulare și cu 2 buze (bilabiate); ele apar în perechi de-a lungul unei inflorescențe în formă racem sau ramificate (paniculate). Fructul este compus din 4 nucule aproximativ rotunde care sunt de culoare gri-brun până la negru-brun (1-2 mm lățime), au o suprafață plată și rămân în interiorul caliciului (stratul cel mai exterior al florii).

Perilla frutescens, sau menta-perilla, cum i se mai spune, a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, cum pe scară largă în țările asiatice, cum ar fi China, Japonia, Coreea de Sud, Vietnam și India, dar probabil își are originea în Himalaya și regiunile muntoase ale Chinei. Este cultivată ca ornamentală în vremurile moderne, dar are utilizări tradiționale importante.

Perilla este din punct de vedere istoric o plantă importantă care a fost înregistrată în medicina clasică chineză încă din jurul anului 500 d.Hr., în special în lucrările numite „Ming Yi Bie Lu” (Înregistrări suplimentare ale medicilor de renume) și altele, în care planta este înregistrată ca medicament numit „su”, ceea ce înseamnă că era recomandată pentru alinarea organismului și îmbunătățirea circulației sanguine. În dinastia Song (960–1279 d.Hr.), se poate observa că tulpina, frunza și fructul plantei erau, în mod obișnuit, la fel de utilizate. Materialele vegetale provenind din perilla folosite în medicina tradițională chineză sunt „frunza de Perilla”, „tulpina de Perilla” și „semințele de Perilla” uscate, corespunzătoare Folium Perillae, Caulis Perillae și Fructus Perillae din Farmacopeea Chineză (1990), în timp ce în Farmacopeea japoneză (1991), Herba Perillae este listată ca un medicament derivat din frunzele și ramurile de Perilla.

Planta a fost folosită în mod obișnuit, ca medicament tradițional și aliment funcțional în comunitățile asiatice. Ca medicament natural a fost utilizată pentru recuperarea după diferite probleme, cum ar fi simptome legate de depresie, astm, anxietate, tumori, tuse, alergii, intoxicație, răceală, febră, frisoane, dureri de cap, nas înfundat și unele tulburări intestinale.

Există două soiuri, unul (Perilla frutescens var. frutescens), cunoscut și sub numele de susan sălbatic, este sursa de uleiului de perilla, folosit în bucătăria coreeană și ca înlocuitor al uleiului de in în produsele de finisare a lemnului. Cealaltă (P. frutescens var. crispa), cunoscută și sub denumirea de shiso, este cultivată ca plantă culinară, deosebit de importantă în bucătăria japoneză, dar folosită și în alte zone în bucătăria asiatică.

În general, în bucătăria asiatică, este folosită în salate, sushi, supe dar și pe post de condiment, garnitură sau colorant alimentar. Părțile comestibile ale plantei: fructe, frunze, flori, semințe.

Uleiul de semințe este folosit în mod tradițional pentru a aromatiza alimentele.

Perilla câștigă importanță pe piață și în cosmetică, fiind procesată în creme pentru piele, săpunuri și preparate medicinale dermatologice, datorită activităților sale biologice. Popularitatea istorică și utilizările etnofarmacologice ale acestei plante au atras interesul oamenilor de știință de a examina proprietățile sale farmacologice și au dus la o popularitate tot mai mare și în țările europene.