Năvalnic

Asplenium scolopendrium (năvalnic), Aspleniaceae

Asplenium scolopendrium sau Phyllitis scolopendrium este o ferigă din genul Asplenium. Specia, împreună cu ruda sa apropiată, Asplenium sagittatum, sunt uneori încadrate într-un gen izolat, şi anume: Phyllitis. Este foarte răspândită în Europa.

Asplenium scolopendrium este o specie de ferigă veşnic verde, preponderent europeană care se mai cunoaşte la noi sub numele de năvalnic, limba cerbului, limba vecinei sau odolean. Medicii naturişti o recomandă pentru efectele sale asupra ficatului, vezicii biliare şi rinchilor. Conform legendei, Năvalnicul este asociat cu Dragobetele, fiind planta în care acesta s-a metamorfozat.

Denumirea din popor de “Limba cerbului”, este o denumire care se păstrează şi în celelalte zone europene – ca  Anglia (“Hart’s Tongue Fern”) sau Franţa (“Langue de Cerf”), în care planta este foarte îndrăgită.

Asplenium scolopendrium este o plantă perenă, geofită, este o specie mezofilă (ţesutul bogat în clorofilă se află între cele doua membrane exterioare ale frunzei). Sori sunt dispuşi pe partea inferioară a frunzei în rânduri, care seamănă cu picioarele unui miriapod (skolopenda adică centiped în limba greacă).

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, trenuri speciale veneau încărcate din Africa în Europa, cu ferigi care mai de care mai colorate şi mai lucioase, de un verde intens, verzi-albăstrui, argintii. Florarii acelor vremuri erau interesaţi, în mod special, de planta Asplenium scolopendrium  pentru aspectul său exotic, original.

În Antichitate, Limba cerbului era considerată o plantă eficace în tratarea bolilor de ficat. I se mai recunosc şi astăzi proprietăţile expectorante, astringente şi emoliente.

De la Asplenium scolopendrium se folosesc, în scop terapeutic, frunzele. Acestea conţin enzime, tanini şi vitamine, graţie cărora planta are efecte astringente, diaforetice (provoacă transpiraţia) şi diuretice. Bolile pulmonare pot fi mai uşor de vindecat dacă se bea constant infuzie de limba cerbului. Acest preparat calmează tusea, degajază căile respiratorii, având reale proprietăţi expectorante.

Fernald a descris taxonul Asplenium (Phyllitis) scolopendrium var. Americanum în 1935. El se distinge de soiul european pe baza unor caracteristici morfologice. Diferenţele morfologice dintre aceste plante şi cele europene sunt, însă, minore. Britton a stabilit în 1953 diferenţe citologice ale celor două varietăţi. Astfel, varietatea americană prezintă patru seturi haploide de cromozomi (este tetraploidă), în timp ce specia europeană are un numar dublu de cromozomi (este diploidă). O altă varietate a plantei creşte în sudul Mexicului şi în Spania – Asplenium scolopendrium var. Lindenii.

Terapeutic, Asplenium scolopendrium este indicată extern ca unguent în tratarea hemoroizilor, arsurilor, iar intern în tratarea diareei, dizenteriei, favorizează evacuarea bilei în duoden, recomandată în obstrucţiile vezicii biliare.