facebook-page-view
Mai multe produse
No products were found.
Transport Gratuit
Tip Produs
Gama
Afecțiuni
PLANTĂ
Filtru
Fares Separator Left
Fares Category Separator
Fares Separator Right
Fares Separator Left
Fares Separator
Fares Separator Right

Lemn dulce: Beneficii, proprietăți și contraindicații

REGĂSIȚI ACEASTĂ PLANTĂ ÎN URMĂTOARELE PRODUSE:

● ceaiuri simple: Lemn dulce, rădăcină, R47, ceai la pungă

● ceaiuri complexe: Bronhofit pungă/plic, Crușin cu lemn dulce plic, Gastric pungă/plic, Hepatofit pungă/plic, Laxativ pungă/plic, Menopauză plic, Digestie ușoară plic, Silueta perfecta 2 – controlul greutății plic, Tranzit rapid plic

 

Lemnul dulce are o istorie foarte îndelungată de utilizare medicală. Pe măsură ce medicina alternativă a evoluat, rădăcina de lemn dulce a devenit comună în ceaiuri, tincturi, siropuri, suplimente, decoct, infuzii, îndulcitor natural și agent de aromatizare în produse farmaceutice sau diverse medicamente.

 

Cuprins

Ce este lemnul dulce?

Istoria și tradiția utilizării lemnului dulce

Care sunt proprietățile lemnului dulce?

Beneficiile lemnului dulce pentru sănătate

 

Ce este lemnul dulce?

Lemnul dulce este un subarbust peren, întâlnit numai în regiuni joase, puțin răspândit în flora noastră spontană, în special în albiile râurilor părăsite, în buruienişuri, locuri necultivate. Se apreciază că este originar de pe coasta Asiei Mici. Răspândit în sudul Europei, Asia, Africa de Nord.

Partea folosită medicinal este rădăcina, rizomul şi stolonii, recoltate toamna sau primăvara înainte de înflorire, de la plantele de 3 ani, uscaţi după recoltare.

În rădăcinile de lemn dulce s-au determinat următoarele substanţe: amidon (5 – 20 %), glucide (3 – 14 %), glucoză (3 – 4,2 %), fructoză, zaharoză, hemiceluloză, pectine, proteine (11 %), lipide (0,8 – 1%), taninuri, rezine, cel puţin 5% acid glicirizic, saponozide triterpenice (2-12 %), lactone, flavonoide, cumarine, terpenoide, ulei volatil, betaine, amide (asparagină) şi substanţe minerale.

 

Istoria și tradiția utilizării lemnului dulce

Lemnul dulce a fost foarte apreciat de vechii medici greci și romani (Hippocrate, Theophrastus, Dioscorides, Plinius, Paracelsus, Scribonius Largus și alții). Teofrast, Dioscoride și Paracelsus lăudau în unanimitate sucul rădăcinii ca remediu pentru tuse și pentru durerile de gât cu amigdalită. Se spune că a fost introdus pentru prima dată ca medicament în Anglia în 1264. În cărțile medievale de plante, sucul sau decoctul de rădăcină de lemn dulce este în general recomandat pentru răgușeală, tuse, dificultăți de respirație, tuberculoză.

Cultivarea lemnului dulce în Europa este mai recentă, în Italia probabil datează abia din secolul al XIII-lea. Cultura lemnului dulce a fost introdusă în Bamberg (Germania) în secolul al XV-lea și era deja foarte extinsă în secolul al XVI-lea. Lemnul dulce este și astăzi un simbol al orașului.

Și în prezent lemnul dulce sau extracte din acesta se găsesc în multe remedii preparate pentru probleme pulmonare, remedii gastrointestinale şi remedii urologice, iar în alte câteva preparate pentru corectarea gustului. Studii științifice moderne continuă să descopere alte beneficii ale lemnului dulce pentru sănătate.

 

Care sunt proprietățile lemnului dulce?

Lemnul dulce manifestă mai multe acțiuni farmacologice:

  • Expectorant - lemnul dulce este considerat în principal un remediu natural contra tusei, acționând ca secretolitic (fluidizează secrețiile bronșice) și expectorant.
  • Emolient - se folosește în afecțiuni respiratorii, pentru combaterea durerilor de gât şi a catarului bronşic, dar și în afecțiuni digestive.
  • Antiulceros – prin stimularea secreției de mucus protector al peretelui gastric și prin prelungirea duratei de viață a celulelor mucoasei stomacului.
  • Antispastic – studiile au arătat o acțiune antispastică foarte bună, comparabilă cu a apaverinei.
  • Antiinflamator – glicirizina din compoziția lemnului dulce manifestă un efect antiinflamator pronunţat, asemănător hidrocortizonului sau amidopirinei. A fost utilizat cu succes şi recomandat, sub formă de unguente, pentru o gamă largă de probleme de piele.
  • Antiviral – lemnul dulce inhibă dezvoltarea virală şi inactivează particulele virale. Acidul glicirizic, ca agent activ împotriva virusurilor, s-a raportat că inhibă creșterea multor virusuri ADN şi ARN neînrudite, printre care și SARS. Pe lângă aceasta, acidul glicirizic inactivează ireversibil particulele virusului Herpes simplex.
  • Hepatoprotector – prin stimularea secreției de interferon endogen. Se folosește încă din 1950 în Japonia, pentru afecțiunile hepatice cronice.
  • Estrogenic – prin compușii sterolici, ajută în tulburările de menopauză.

 

Beneficiile lemnului dulce pentru sănătate

Combate tusea și durerile de gât

Extractul apos de lemn dulce s-a dovedit eficient în tratamentul durerilor de gât şi tusei seci şi cu expectoraţie prin fluidificarea sputei.  Datorită conţinutului de saponine, rădăcina de lemn dulce scade tensiunea de suprafaţă a mucusului, ducând la reducerea vâscozităţii şi ușurarea eliminării lui.

Tratament naturist pentru gastrită și ulcer

Conform studiilor clinice, acidul glicirizinic şi agliconul său accelerează vindecarea ulcerelor stomacale.

Ajută în afecțiuni reumatice

Ca agent antiinflamator asemănător ca mecanism de acțiune cortizonului, lemnul dulce este benefic în cazul reumatismului și artritelor, chiar și a poliartritei reumatoide.

Remediu pentru probleme hepatice

Lemnul dulce reduce inflamația ficatului, ajută la normalizarea transaminazelor și la reducerea viremiei în hepatite acute și cronice.

Ajută în afecțiuni ale pielii

Se folosește sub formă de unguente în dermatite, eczeme, psoriazis, neurodermită și celulită.

În medicina populară, lemnul dulce se folosește ca agent laxativ, emenagog, galactogog, antiastmatic şi antiviral, în boli de stomac, plămâni, inapetenţă, hemoroizi şi tulburări genitale feminine.

 

Cum poate fi utilizat lemnul dulce?

Ceaiul din rădăcină de lemn dulce: se pune ½ - 1 linguriță de rădăcină uscată în 250 ml (1 cană) de apă rece și se fierbe timp de 10-15 minute. Se servește după mese, 2-3 căni pe zi. Întărirea imunității, calmarea durerilor de stomac și scăderea febrei în caz de răceală sunt doar câteva dintre beneficiile ceaiului de lemn dulce.

Rădăcina uscată și stolonii, se pot administra sub formă de pulbere, între 1,5 - 15g, pe zi.

Tinctură: 1 linguriță de 3 ori pe zi (1:5, alcool 40%).

 

Precauții și contraindicații în utilizarea lemnului dulce

Lemnul dulce nu se recomandă persoanelor hipertensive, celor cu diabet zaharat, femeilor însărcinate şi celor care alăptează, deoarece acidul glicirizic pe care îl conţine poate provoca hipertensiune, edeme prin retenţie hidrică, cefalee (durere de cap) şi astenie.

Utilizarea îndelungată de doze foarte mari (50g/zi) a lemnului dulce, pe perioade mai lungi de 6 săptămâni, poate creşte acumularea de apă cauzând transpiraţia mâinilor şi picioarelor. Excreţia sodiului este redusă şi excreţia de potasiu creşte. Presiunea sanguină poate creşte. La întreruperea administrării de lemn dulce, aceste simptome dispar.

Lemnul dulce nu ar trebui administrat în același timp cu tratamentul cu corticosteroid, cu diuretice de ansă sau glicozide cardiace.

 

Pe lângă ceaiurile simple și complexe, această plantă se mai regăsește în:

● capsule, comprimate: Stomac sănătos capsule, Plantusin tuse seacă R61, comprimate de supt, Biosept Protect A24, comprimate de supt

● siropuri: Plantusin Forte, R25, sirop tuse, 250 ml

● dropsuri: Plantusin gât iritat R64, dropsuri, Biosept protect A34, dropsuri

● spray: Biosept Protect, A30, spray pentru gât

 

BIBLIOGRAFIE

Constantin PÂRVU, Universul Plantelor – Mică Enciclopedie, Ediţia a III-a Revăzută şi completată, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, pag. 323, . ISBN 973-45-0308-1

European Pharmacopoeia 6, pag. 2276

Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura medicală, Bucureşti 1993, pag. 590

Prodan I., Buia Al., Flora mică ilustrată a Republicii Populare Romîne, Ediţia a IV-a, Editura Agro-Silvică, Bucureşti 1961

Ursula S, Hancianu M, Cioanca O, Aprotosoaie AC, Miron A. Plante medicinale de la A la Z. Polirom, 2014, pg.296-302.

WHO  Monographs on Selected Medicinal Plants, vol. 1, (3rd: 2000: Ottawa, Ont.), World Health Organization,  pag. 183  ISBN 978 92 4 154702 4

 

Citește mai multMai puțin

Brandurile Fares

Consimțământ pentru cookie-uri