Hamamelis

Hamamelis virginiana, cunoscută sub denumirea de nucul vrăjitoarelor, este o specie de arbust înflorit originar din estul Americii de Nord, din Nova Scotia la vest până la Minnesota, iar la sud în centrul Floridei până în estul Texasului.

Este un arbore sau arbust cu frunze mici, care crește până la 6 m (mai rar până la 10 m) înălțime, adesea cu un grup dens de tulpini de la baza sa. Coaja este maro deschis, netedă, solzoasă, scoarță interioară roșiatică violet. Ramurile sunt pubescente la început, mai târziu netede, maro portocaliu deschis, marcate cu puncte albe ocazionale, maro închis sau roșiatice. Mugurii de frunze sunt acuti, ușor falcați, pufoşi, maro deschis. Frunzele sunt ovale, de 3,7–16,7 cm lungime și 2,5–13 cm lățime, oblice la bază, acute sau rotunjite la vârf, cu o margine ondulată sau lobată superficial și un pețiol scurt, dur, de 6–15 mm lungime. Florile sunt galben pal, rar portocaliu sau roșiatic, cu patru petale în formă de panglică de 1–2 cm lungime și patru stamine scurte și cresc în ciorchini; înflorirea începe cam la jumătatea toamnei și continuă până toamna târziu. Fructul este o capsulă lemnoasă tare de 10–14 mm lungă, care se desparte exploziv la vârf la maturitate la un an de la polenizare, expulzând cele două semințe negre strălucitoare până la 10 m distanță de planta părinte. Se poate distinge de Hamamelis vernalis înrudită prin înflorirea ei toamna, nu iarna.

 Nativii americani au produs un extract de alun de vrăjitoare prin fierberea tulpinilor arbustului și producerea unui decoct, care a fost folosit pentru tratarea umflăturilor, inflamațiilor și tumorilor. Primii coloniști puritani din Noua Anglie au adoptat acest remediu de la băștinași, iar utilizarea sa a devenit larg stabilită în Statele Unite.

Se foloseşte şi ca plantă astringentă, hemostatică, vasoconstrictoare. H. virginiana produce un tip specific de taninuri numite hamamelitannine. Una dintre aceste substanțe prezintă o activitate citotoxică specifică împotriva celulelor canceroase din colon. Coaja și frunzele au fost folosite de nativii americani în tratamentul inflamațiilor externe.

Efectul astringent: în concentraţii scăzute, taninurile şi proantocianidinele închid membranele celulare şi reduc permeabilitatea capilară, iar în concentraţii mari, taninurile precipită proteinele, la locul de aplicare si reduc suprafaţa leziunilor, atât pe mucoasa anală, cât şi la nivelul pielii, în zona perianală, frecvent iritată, astfel se utilizează cu succes în cazul hemoroizilor. De asemenea, are efect antiinflamator: hamamelitaninul si proantocianidinele sunt inhibitori ai enzimei 5-LOX (lipoxigenaza) din cascada acidului arahidonic si scad astfel productia de mediatori pro-inflamatori.

Se foloseşte şi în cosmetologie datorită proprietăţilor astringente, de micşorare a porilor, purfiante, stimulează microcirculația și sporește fermitatea pielii, tonic venos, reduce senzația de picioare grele, ameliorează edemele și varicele.