Ghimpe
Ruscus aculeatus L.
Ruscus aculeatus L. sau ghimpele, aşa cum este el cunoscut, vine din sud-vestul Europei şi face parte din familia Liliaceae. La noi în ţară planta este protejată prin Lege.
Ghimpele se distinge prin:
- rămurelele sale, care sunt transformate în formaţiuni lăţite, similare frunzelor, numite filocladii, terminate printr-un spin;
-prin florile mici, verzui, care apar iarna şi primăvara târziu, pe filocladii
-prin fructe, ce apar ca nişte boabe roşii.
Planta a fost folosită încă din timpuri antice ca diuretic sau pentru a uşura durerile menstruale şi disconfortul retenţiilor de apă. De asemenea, se întrebuinţa la tratarea insuficienţei venoase cronice, hemoroizilor şi venelor varicoase.
Studiile realizate până în prezent au arătat că rizomii de ghimpe posedă proprietăţi venotonice exercitând un efect protector asupra capilarelor, a endoteliului vascular, şi a musculaturii netede. Flavonoidele din conţinutul plantei contribuie la întărirea vaselor de sânge, la reducerea fragilităţii capilare ajutând la menţinerea unei circulaţii sănătoase.
Farmacopeea Europeană prescrie un conţinut de minimum 1 % total sapogenine exprimate ca ruscogenine (un amestec de neoruscogenină şi ruscogenină).
Dioscorides, recomanda planta, încă din secolul I, ca laxativ şi diuretic.
Farmacistul secolului XVII, Nicholas Culpepper, menţiona decoctul din rădăcini, şi o cataplasmă din fructe şi frunze pentru a facilita refacerea oaselor rupte. Ruscus aculeatus a căzut oarecum în uitare până la începutul anilor 1900. Apoi, în anii 1950 cercetătorii francezi au arătat că extractul alcoolic din rizomi produce un efect vasoconstrictor în testele pe animale. În prezent preparatele din Ruscus se bazează pe extractele apos sau alcoolic din rizomi. Pe piaţă există de asemenea şi pulbere din rădăcini.
Un studiu din 2000 a demonstrat efectul benefic al rizomilor de Ruscus pentru ameliorarea simptomelor hipotensiunii ortostatice, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii. Pare că realizează ceea ce alte terapii nu au oferit – reduce înrăutăţirea efectelor hipotensiunii ortostatice în condiţii de temperaturi foarte ridicate, fiind, în final, un produs fitoterapeutic sigur şi accesibil.
În preparatele fitoterapeutice se folosesc tulpinile, dar îndeosebi rizomii.