Cimbrișor: Beneficii, proprietăți, utilizări și contraindicații

REGĂSIȚI ACEASTĂ PLANTĂ ÎN URMĂTOARELE PRODUSE:

● ceaiuri simple: Cimbrișor, iarbă, R37, ceai la plic; Cimbrișor, iarbă, R40, ceai la pungă

● ceaiuri complexe: Hapciu, R34, ceai la plic; Mami și bebe Stimularea lactației, G77, ceai la plic; Plantusin (antibronșic), R26, ceai la plic; Plantusin, R1, ceai la pungă

Plantele sălbatice comestibile se caracterizează prin faptul că sunt disponibile local și cunoscute tradițional de-a lungul generațiilor, mai puțin costisitoare, cu avantaje mari pentru populație. Mai mult, s-a demonstrat că aceste plante au un rol important în satisfacerea unei mulțimi de cerințe nutriționale și fiziologice care sunt importante pentru îmbunătățirea sănătății, contribuind astfel la o bunăstare alimentară și sănătate.

De asemenea, medicamentele tradiționale bazate pe calitățile terapeutice ale acestor plante sunt cunoscute a fi surse accesibile pentru vindecarea bolilor, deoarece au fost folosite de mii de ani (4000-5000 î.Hr.). Potrivit rapoartelor OMS, aproximativ 80% din populația țărilor dezvoltate depinde de medicamentele tradiționale pentru o sănătate bună.

Cimbrișorul (Thymus serpyllum), o varietate de cimbru sălbatic este, de asemenea, o plantă din familia Lamiaceae. Conține cantități mari de ulei esențial care prezintă proprietăți cu potențial ridicat pentru sănătate.

Proprietățile cimbrișorului

Cimbrișorul este un subarbust ușor lemnos care crește de la 10 la 20 cm înălțime, cu tulpinile erecte. Frunzele sunt mici, liniare sau eliptice, plate, glabre sau cu păr aspru, cu nervuri proeminente. Inflorescența este globuloasă până la foarte alungită, de culoare violet deschis până la închis, uneori albă. Cimbrișorul este distribuit în Asia, Africa, Europa, America de Nord și în unele zone din Africa de Est.

Compușii activi ai cimbrișorului, responsabili de proprietățile sale medicinale se regăsesc în uleiul volatil (0,2-0,6%): specia cimbrișorului, în general, cuprinde un număr mare de varietăți cu compoziție de ulei volatil diferit; componentele principale sunt de obicei timolul și carvacrolul, dar uleiul esențial conține în plus, printre altele p-cimen, terpinen, 1,8-cineol, limonen, citronelol, geraniol, linalool, tuianol. Cimbrișorul mai conține flavonoide, triterpene, derivați ai acidului cafeic și taninuri. Datorită importanței sale farmacologice, uleiul esențial derivat din această specie a câștigat popularitate în fitoterapia modernă.

Cimbrișorul manifestă multiple acțiuni farmacologice: antiinfecțios, antispastic, expectorant, antiinflamator, tonifiant, stimulent digestiv, coleretic–colagog, carminativ, diuretic, antiparazitar, cicatrizant.

Uleiul esențial conținut de cimbrișor prezintă acțiune expectorantă, bronhospasmolitică, tonică generală, neurotonică, stomahică (stimulează secreția gastrică), antiinflamatoare, antalgică, antiinfecțioasă (antibacteriană, antivirală, antifungică, antiparazitară).

Beneficiile cimbrișorului pentru sănătate

Beneficiile cimbrișorului pentru sănătatea umană sunt cunoscute și folosite din perioada Antichității, Dioscorides recomandându-l, sub denumirea de „Herpyllus”, împotriva umflării ficatului, ca diuretic și emenagog (favorizează declanșarea menstruației). Această din urmă utilizare este deosebit de interesantă deoarece planta este încă folosită în medicina populară astăzi ca plantă pentru femei.

Cimbrișorul este identificat cu certitudine în scrierile Sfintei Hildegard. În orice caz, în Evul Mediu era o plantă medicinală cunoscută cu o gamă largă de întrebuințări. Potrivit lui Lonicerus (Lonicerus, Kreuterbuch, 1564, p. 15.), cimbrișorul avea numeroase proprietăți apreciate în terapie: expectorant, diuretic, analgezic, pentru vindecarea rănilor, hemostatic, curățarea plămânilor, ficatului, splinei și stomacului, efect de întărire. Hufeland a prescris planta sub forma unui spirt aromat pentru a întări și a revigora nervii iar Liachenko (Liachenko, Semaine méd. 1909, p. 151.) a avut succes cu cimbrișorul în pertussis și alte boli ale organelor respiratorii la copii.

Madaus prezenta cimbrișorul, în baza tradiției acumulate până la începutul secolului trecut, ca pe un bun tonic cu proprietăți expectorante, de întărire a stomacului și a nervilor în același timp. Este prescris pentru pertussis (împreună cu Drosera se găsește în preparatele moderne pentru tuse convulsivă), mucus pulmonar, bronșită, precum și pentru insomnie, epilepsie, dureri de cap. De asemenea, se găsește în preparate folosite după abuz de alcool, amețeli, în astm și slăbiciune nervoasă generală. Era indicat ca remediu pentru stomac, meteorism, crampe și colici abdominale, diaree, lipsa poftei de mâncare și anemie.

Întrebuințări actuale ale plantei de cimbrișor descrise de monografii de specialitate:

● Remediu pentru tuse și afecțiuni respiratorii

Cimbrișorul fluidifică secrețiile tractului respirator și favorizează eliminarea acestora prin expectorație; relaxează spasmele bronșice; este antiseptic și antiinflamator. Astfel se întrebuințează în numeroase afecțiuni respiratorii: răceală, gripă, rinită cronică, sinuzită, bronșită, astm bronșic, laringită, traheită, tuse convulsivă, tuse spastică, tuse productivă.

● Ajută în tulburări digestive

Cimbrișorul stimulează apetitul, este de ajutor în cazul digestiei lente, în dischinezia biliară, flatulență, diaree și parazitoze intestinale.

● Susține funcția renală

Prin efectele diuretic, antibacterian, antiinflamator, cimbrișorul este utilizat în caz de cistite, uretrite, prostatite și edeme.

● Ajută în sindromul premenstrual

O altă proprietate a cimbrișorului e aceea că provoacă menstruația, stimulează fluxul ciclului în cazul femeilor care suferă de amenoree sau dismenoree. În același timp, reduce durerile din primele zile ale ciclului menstrual.

● Combate oboseala

Cimbrișorul, prin proprietățile sale tonice, este benefic în astenie, anemie, oboseală generală. În tradiția populară se punea o infuzie concentrată de cimbrișor în apa de baie la copii, pentru fortifierea organismului.

Uleiul esențial de cimbrișor are întrebuințări pentru sănătate cu beneficii în: afecțiuni neuro-psihice (astenii, oboseală generală, nevroze, psihoze, distonii neuro-vegetative, nevralgii, sciatică, lumbago), afecțiuni respiratorii (gripă, bronșite, astm și emfizem pulmonar, tuberculoză, tuse convulsivă), afecțiuni digestive (flatulență, enterocolite infecțioase), afecțiuni uro-genitale (cistite, infecții urinare), locomotorii (artroze, reumatism), afecțiuni dermice (acnee, dermite infecțioase, impetigo, abcese, panarițiu).

Cum poate fi utilizat cimbrișorul?

Cimbrișorul se administrează intern uscat și tocat pentru infuzii, ceaiuri și alte preparate. Pulberea sau extractele de cimbrișor pot intra, de asemenea, în formula capsulelor, a comprimatelor și a siropurilor.

Sunt numeroase probleme ce le poti trata cu ceai de cimbrișor. Pentru a prepara ceai de cimbrișor toarnă peste un pliculeț, sau o linguriță de plantă 200 ml de apă clocotită şi lasă cana 10 minute acoperită. Se beau 3-4 căni pe zi. Pentru efectul digestiv, se  bea o ceașcă de ceai înainte de mese.

Infuzia și tinctura de cimbrișor se folosesc și în uz extern (gargarisme, băi medicinale, comprese).

Uleiul esențial de cimbrișor se folosește intern sau extern sub formă de inhalații.

Aceasta plantă se regăsește și în dropsuri și siropuri precum:

● dropsuri: Plantusin tuse, R63, 20 dropsuri

● siropuri: Biosept, A16, sirop, 250 ml; Biosept cu miere și propolis, A13, sirop, 100 ml; Plantusin, R8, sirop tuse, 250 ml; Plantusin Forte, R25, sirop tuse, 250 ml; Plantusin pentru Copii, R35, sirop tuse, cu fructoză, 250 ml

Contraindicații în utilizarea cimbrișorului

Nu sunt cunoscute pericole pentru sănătate sau efecte secundare în legătură cu administrarea corectă a dozelor terapeutice recomandate de cimbrișor.

Cimbrișorul nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la plantă, de asemenea, se recomandă cu prudenţă femeilor însărcinate; se poate consuma pe durata alăptării.

BIBLIOGRAFIE

- PDR FOR HERBAL MEDICINES, Fourth Edition, Thomson Reuters; Fourth edition (September 15, 2007), pg. 815

- Gerhard Madaus Dr. Med., Lehrbuch der Biologischen Heilmittel, 1938

- Istudor Viorica, FARMACOGNOZIE, FITOCHIMIE, FITOTERAPIE, vol. II, Editura Medicală, București, 2001, pg. 88-89

- Salaria, Deeksha1; Rolta, Rajan1; Lal, Uma Ranjan2; Dev, Kamal1; Kumar, Vikas1,3. A comprehensive review on traditional applications, phytochemistry, pharmacology, and toxicology of Thymus serpyllum. Indian Journal of Pharmacology 55(6):p 385-394, Nov–Dec 2023. | DOI: 10.4103/ijp.ijp_220_22

- Ursula S, Hancianu M, Cioanca O, Aprotosoaie AC, Miron A. Plante medicinale de la A la Z. Polirom, 2014, pg.579-583.