Cărbune medicinal

Cărbunele de lemn trebuie să fi fost familiar omului din cea mai îndepărtată perioadă a istoriei sale și probabil că a fost cunoscut primilor locuitori ai globului. Relatări ale metodei antice de a-l obține, se găsesc în lucrările lui Teofrast și Pliniu.

Cărbunele de lemn sau vegetal pentru scopuri farmaceutice sau de altă natură este produs printr-un procedeu bine cunoscut - prin arderea lemnului (stejar, fag, alun și uneori salcie). În scopuri medicinale, cărbunele, așa cum este preparat în mod obișnuit, nu este suficient de pur pentru uz intern. Acesta poate fi purificat prin procedee speciale.

În secolul XIX, cel mai bun cărbune pentru scopuri medicinale era considerat cel pregătit corespunzător din lăstari tineri de salcie și era cunoscut sub numele de „cărbune de salcie”.

Aplicațiile clinice ale cărbunelui au avut loc la începutul anilor 1800. Ca medicament, în publicațiile de profil de pe vremuri cărbunele era descris în general ca având proprietăți antiseptice. Se considera că facilitează foarte mult oxidarea, şi, în consecinţă, descompunerea oricărei substanţe organice cu care se află în contact. Acționează ca absorbant (atât fluide, cât și gaze) și dezinfectant. Utilizarea sa internă era găsită utilă în acele tulburări digestive asociate cu respirația urât mirositoare și eructații neplăcute; de asemenea pentru a corecta starea fetidă a scaunelor în dizenterie. De asemenea, era considerat util în aciditatea și iritația stomacului, flatulență, diaree și în greața și constipația în timpul sarcinii și multe altele.

Farmaciștii vremii au găsit că cenușa de lemn este formată din săruri alcaline solubile și din materii insolubile. Sărurile alcaline au ca bază potasiu și sodiu: conțin (sau produc) acizi carbonic, sulfuric și clorhidric, puțin siliciu și uneori o urmă de acid fosforic. Materiile insolubile conțin acizi carbonic și fosforic, siliciu, carbonat de calciu, magneziu și oxizi de fier și mangan.

În prezent, cărbunele medicinal, sau cărbunele activat, este obținut din turbă, cărbune, lemn, coajă de nucă de cocos sau petrol. Cărbunele activat este o formă amorfă de carbon preparată din arderea incompletă a materiei organice carbonice. Cărbunele activat se obține prin încălzirea cărbunelui în prezența unui gaz. Este activat fluxul de gaz oxidant la temperatură ridicată trecut pe suprafața sa pentru a realiza o rețea fină de pori, producând un material cu suprafață mare și afinitate mare pentru diverse substanțe. Acești pori ajută cărbunele activ să capteze substanțele chimice.

Este folosit ca decontaminant gastric și medicament de urgență pentru a trata intoxicațiile în urma ingerării orale excesive a anumitor medicamente sau otrăvuri prin absorbția majorității medicamentelor și toxinelor. Cu toate acestea, efectele sale sunt reduse asupra unor compuși, inclusiv acizi sau baze puternice, metanol și substanțe cu capacitate de absorbție limitată (inclusiv fier, litiu, arsen).

Funcționează prin legarea de toxină în conținutul gastric într-un mod reversibil, astfel încât poate fi administrat împreună cu un cathartic (laxativ, purgativ) pentru a reduce timpul de tranzit în intestinul subțire. Cu toate că acest tratament pentru otrăvirea acută este considerat destul de invaziv, cărbunele se află pe Lista de medicamente esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, care include cele mai importante medicamente necesare unui sistem de sănătate de bază.

Cărbunele se mai asociază cu alte tratamente în crampe abdominale, aerofagie, balonare, constipație, timp de tranzit întârziat, flatulență, eructații, meteorism.