Imunitate
DESPRE IMUNITATE ȘI IMPORTANȚA EI
Imunitatea reprezintă una dintre cele mai importante funcţii ale organismului, care contribuie în mod hotărâtor la menţinerea integrităţii acestuia. Sistemul imunitar are rolul de a proteja organismul împotriva agenţilor patogeni (bacterii, virusuri, fungi, paraziţi), dar şi pentru eliminarea structurilor proprii cu modificări anormale, care includ celule tumorale, celule cu defecte sau moarte.
Sistemul imunitar este compus din organe limfoide răspândite în întreg organismul, unde se formează şi sunt depozitate globulele albe (limfocitele). Organele limfoide primare sunt măduva hematogenă şi timusul, iar organele limfoide secundare sunt reprezentate de splină, ganglionii limfatici şi ţesutul limfoid asociat mucoaselor.
Funcţiile sistemului imunitar sunt îndeplinite atât prin mijloace de apărare generale (nespecifice, înnăscute), cât şi prin mijloace specifice, dobândite. Acestea nu acţionează separat, ci se completează şi se întrepătrund.
Sistemul imunitar nespecific este prezent de la naştere, de aceea se mai numeşte şi înnăscut. El este primul mijloc imediat de apărare capabil să recunoască şi să reacţioneze la agresorii externi, în mod general. Este constituit din bariere naturale precum pielea, mucoasele, fluidele corporale, care au rolul de a împiedica pătrunderea agenţilor patogeni în ţesuturi. Una dintre cele mai întâlnite reacţii ale acestui sistem o reprezintă febra. Rolul său este de a accelera reacţiile imunitare, deoarece la o temperatură ridicată, celulele albe reacţionează mai rapid, iar germenii se reproduc mai greu.
Sistemul imunitar specific este dobândit în timpul vieţii, după ce organismul a venit în contact cu un anumit germen patogen pentru care a format anticorpi specifici, care au capacitatea de a „memora” caracterele agentului patogen, putându‑l recunoaşte şi neutraliza la un nou contact. Imunitatea poate fi dobândită şi artificial în mod activ (prin vaccinare) sau pasiv (prin seruri imune cu anticorpi).
Printre factorii care pot conduce la o imunitate scăzută se numără: abuzul de antibiotice, alimentaţia dezechilibrată, cu consumul în exces de zahăr, care favorizează înmulţirea germenilor, deficite ale unor vitamine şi minerale esenţiale pentru buna funcţionare a sistemului imunitar, cum este lipsa de fier, cupru, zinc, seleniu, vitamine A, C, B6, D şi E, lipsa acidului folic. De asemenea, expunerea la substanţe toxice, fumatul, alcoolismul cronic, obezitatea şi sedentarismul scad imunitatea.
Plantele și ciupercile medicinale sunt produse vegetale cu rol în creşterea rezistenţei organismului. Studiile moderne au arătat că ciupercile medicinale conţin polizaharide numite ß‑glucani. Astfel, ele contribuie la tratamentul infecţiilor, dar şi al afecţiunilor maligne prin iniţierea unui răspuns imun care conduce la activarea celulelor stem hematopoietice (responsabile de formarea celulelor din sânge: leucocite, hematii, trombocite) şi a diferitelor tipuri de celule care alcătuiesc vastul sistem imunitar.
Un fitopreparat imunomodulator şi antiinfecţios care conţine 7 ciuperci medicinale: reishi (Ganoderma), shiitake (Lentinus edodes), maitake (Grifola frondosa), Enokitake (Flammulina velutipes), Tremella fuciformis, Polyporus umbellatus, ghebe de miere (Armillaria mellea), este IMUNITATE CU 7 CIUPERCI – F163, sub formă de capsule. Este recomandat persoanelor care au simultan mai multe afecţiuni (diabet zaharat, dislipidemii, hipertensiune arterială, hepatită etc.) şi prezintă o scădere a capacităţii de apărare a organismului. Aceste ciuperci acţionează împreună prin mecanisme complexe cu rezultate bune în infecţii virale, bacteriene şi fungice (herpes, zona zoster, hepatită), alergii, astm bronşic, adjuvant în tratamentul tumorilor, pentru reducerea efectelor hepatotoxice şi nefrotoxice ale chimioterapiei, conferind şi protecţie faţă de radiaţii.