RACHITANUL

Lythrum salicaria L.

Specie ierboasă perenă din familia Lythraceae, de 60-200 cm înălţime, cu tulpina tetramuchiată, cu frunzele superioare opuse, cele inferioare în verticile de câte trei, triunghiular lanceolate şi cu nervaţiunea în reţea. Florile roşii-violacee sunt numeroase şi grupate în inflorescenţe dese în formă de spic.

Pentru tratamente naturiste se folosesc părţile aeriene superioare ale plantei – Salicariae herba – recoltate vara.

Cuvântul grecesc luthron însemna sânge, în sensul de sânge curs din răni, rezultate din bătălii sau din alte cauze. Foarte probabil planta era folosită ca remediu pentru oprirea sângerărilor. O referinţă găsită într-o veche carte cinezească sugerează faptul că denumirea salicaria – ca şi salcia – face referire la frunzele răchitanului, asemănătoare cu ale salciei.

Originar din Eurasia, răchitanul a fost răspândit în secolul XIX cu ajutorul corăbiilor nu numai în Europa, dar şi în America de Nord şi chiar şi în Australia.

Specia este bine cunoscută ca plantă medicinală încă din antichitate, de greci şi romani. Salicariae herba a fost considerată de secole ca produs valoros datorită proprietăţilor sale farmacologice imprimate în special de compuşii fenolici (majoritar taninuri), flavone şi antociani cu acţiune astringentă, antidiareică şi antidizenterică.

Chiar dacă astăzi este mai rar întâlnit în produsele naturiste, în trecut a fost folosit ca plantă medicinală, sub formă de decoct sau extract fluid pentru tratamentul diareei şi dizenteriei, catarului intestinal cronic, ca dezinfectant intestinal, pentru reducerea sângerărilor menstruale sau oprirea celor intermenstruale; sub formă de pulbere planta este utilă pentru orpirea sângerărilor nazale severe. Extern este folosit tradiţional pentru tratarea venelor varicoase, insuficienţei venoase, sângerărilor gingivale, hemoroizilor şi eczemelor, pentru curăţarea şi dezinfectarea rănilor.

Cercetările moderne au arătat efectul antimicrobian al întregii plante asupra microorganismelor cauzatoare de tifos, efectul bacteriostatic împotriva germenilor Staphyllococcus aureus şi Escherichia coli, un efect antimicotic manifestat împotriva Candida albicans evidenţiindu-se totodată şi un efect antioxidant al extractului metanolic de răchitan, planta arătând şi o activitate hipoglicemică în hiperglicemia indusă cu epinefrină.