Mușețel roman

Chamaemelum nobile (L.) All. (sin. Anthemis nobilis L.)

Muşeţelul roman este o plantă perenă, cu o rădăcină puternică, având fibre lungi. Tulpinile, la speciile spontane, sunt prostrate, dar mai verticale atunci când sunt cultivate în grădini. Acestea sunt lungi, rotunde, goale în interior, striate, păroase şi ramificate. Frunzele au sunt dublu pinate, sesile și de un verde-pal deschis, având foliole mici, în formă de fir. Inflorescenţele sunt terminale și solitare, cu flori marginale ligulate, albe, cu flori radiale tubulare galbene.

Mușețelul roman este indigen din Europa de Sud, unde este demult cultivat în scopuri medicinale și recoltat și uscat rapid la căldura artificială. Există două soiuri, simple și dublu, dintre care primul este cel mai bun, cel de-al doilea fiind în mod obișnuit rezultatul cultivării. Florile albe sunt cele mai bune; au un gust aromatic, agreabil, dar şi amar, un miros puternic și interesant și produc prin distilare 0,45 la sută ulei volatil de culoare albastru-pal, la început, dar care treptat devine maroniu sau gălbui (Oleum Anthemidis).

Florile au fost folosite ocazional la fabricarea berii amare și, alături de pelin, formau într-o anumită măsură un substitut pentru hamei. A fost un element al grădinilor americane dintr-o perioadă timpurie. În Franța este cultivat în grădinile de flori.

Dioscoride și Theophrastus au referiri la muşeţelul roman.

William Cook, în The Physiomedical Dispensatory, 1869, nota despre florile de mușețel că au fost folosite de secole și foarte apreciate pentru proprietățile tonice, agreabile. Ele sunt caracterizate în principal ca fiind relaxante și doar moderat stimulante; manifestă o acțiune promptă asupra circulației, nervilor și uterului, precum și asupra stomacului. În menstruația dureroasă, în care fluxul trebuie grăbit și crescut, acestea au o eficacitate deosebită; și mai ales dacă există simptome nervoase sau isterice. Florile de muşeţel erau recomandate în toate formele de agitație nervoasă, dar și în colici și crampe stomacale. Ca tonic, sunt ușoare, dar de încredere; utile pentru stimularea apetitului și a digestiei; și considerate potrivite acolo unde există o sensibilitate a stomacului. Sunt mai considerate benefice în cazuri de convalescență, în special în nervozitate și isterie.

Proprietățile lui aromatice și stimulante se datorează uleiului esenţial și unei rășini; cele tonice se datorează acidul extractului amar şi acizilor tanici.

King's American Dispensatory, 1898, descria că infuzia rece s-a dovedit utilă în dispepsie, digestie slabă și în toate cazurile de stomac slab sau iritabil, precum și în iritarea gastro-intestinală; de asemenea, în febră intermitentă. Uleiul este carminativ și antispasmodic. Folosit în flatulență, colici, crampe la stomac, isterie, boli nervoase și dismenoree dureroasă.

Unele cărţi de profil din secolele trecute mai recomandau flprile de muşeţel ca şi calmant al iritaţiei nervoase la copii cărora le cresc dinţii.

În comparaţie cu florile de muşeţel german (cele mai cunoscute la noi), florile de mușețel roman conțin o concentrație mai mică de camazulene și conţin în principal esteri de acid angelic și acid tiglic. Mușețelul roman a fost utilizat mult pentru preparate cosmetice și pentru a efectul calmant și emolient al pielii.

Rapoarte ştiinţifice recente sugerează că mușețelul roman are efecte de relaxare a musclaturii netede și îmbunătățește simptomele tulburărilor gastro-intestinale, lucruri care confirmă utilizările sale tradiţionale.

Mai mult, în urma unui studio publicat în 2019,  Hashikawa-Hobara et al. sugerează că inhalațiile cu mușețel roman pot îmbunătăți efectul antidepresiv al clomipraminei prin creșterea neurogenezei hipocampale și modularea nivelurilor de corticosteron la pacienții cu depresie rezistentă la tratament,  lucru care, din nou, susţine utilizarea tradiţională a muşeţelului roman în probleme nervoase, şi beneficiile acestuia pentru echilibrul emoţional.