Lithothamnion calcareum

Lithothamnion calcareum (Pallas) Areschoug

Algă marină cunoscută şi sub sinonimul de Phymatolithon calcareum, de culoare roşie-violetă, din ordinul Corallinales, ramificată, calcaroasă, foarte variată ca formă şi dificil de identificat cu precizie; cele mai comune forme se aseamănă cu nişte coarne de cerb cu diametru neregulat. Aceste alge trăiesc în ape curate, la adâncimi de 0-25 m, ocazional 32 m, formând pături întinse de material viu şi mort, în special, în zonele în care există curenţi sublitorali. Prezintă o distribuţie largă, abundentă, pe lângă coastele din jurul Oceanului Atlantic, în partea Europeană în zona Marii Britanii, Irlandei, Franţei.

Utilizarea algelor în unele zone ale globului datează din Neolitic, când acest lucru era comun de-a lungul coastelor Atlanticului. Reziduuri de alge au fost găsite în vetre în timpul excavaţiilor arheologice. Algele erau folosite pentru încălzire, ca suport pentru dormit, şi pe post de alimentaţie atât pentru om cât şi pentru vite în perioadele de foamete. Utilizările primare au evoluat, dar unele întrebuinţări tradiţionale sunt încă observate în unele zone de coastă, de exemplu, în Anglia, unde recoltarea algelor a avut un loc important în istoria populaţiilor din aceste zone, algele marine sunt folosite ca hrană pentru vite şi pentru îmbunătăţirea solului.

Depunerile de alge sunt constituite în general din amestecuri de mai multe specii, cele mai întâlnite fiind Phymatolithon calcareum, Lithothamnion glaciale, Lithothamnion corallioides şi Lithophyllum fasciculatum. Proporţia în care aceste specii sunt prezente variază în limite foarte largi. Thallusul mort se poate acumula în perioade lungi de timp, formând depuneri consistente, unele fragmente moarte datând încă din perioada Holocenului (aprox. 11500 de ani în urmă). S-a determinat vechimea în unele zone de coastă ale Angliei, aceasta fiind de 2000 şi 4000 de ani, aceste depozite fiind denumite subfosile. În general depozitele subfosile sunt mult mai mari decât depunerile din materie vie şi mult mai diverse ca şi compoziţie de specii.

Algele marine în general, iar cele coraline în special sunt bogate în săruri minerale, mai ales carbonaţi, calciu, magneziu. Structura poroasă unică a scheletului lor furnizează o sursă de calciu cu asimilare ridicată ce conţine de asemenea nivele semnificative de oligoelemente. Aceste alge sunt atât de bogate în săruri încât uneori sunt lipsite de substanţe organice caracteristice altor alge (fitoli, agar, alginat sau carageenan). Corpul plin de minerale al algelor a început să fie utilizat în agricultură ca sursă de multiple elemente minerale de multă vreme. În ultimul timp, extractele bogate în minerale, incluse în multe produse, sunt folosite şi pentru consumul uman.

Recent, suplimentele alimentare pe bază de extract din alge coralifere au arătat în studii clinice că pot reduce durerea din timpul exerciţiilor la persoane cu osteoartrite, arătând de asemenea un efect de conservare a structurii oaselor la femelele de şobolan.