Hydrastis canadensis

Este o plantă perenă din familia Ranunculaceae, originară din sud-estul Canadei și estul Statelor Unite. Se poate distinge prin răcădina portocalie. Tulpina este purpurie și păroasă deasupra solului și galbenă sub pământ unde se conectează la rizomul galben. Se reproduce atât clonal prin rizom cât și sexual, cu diviziunea clonală mai frecventă decât reproducerea asexuală. Durează între 4 și 5 ani pentru ca o plantă să ajungă la maturitate sexuală, adică punctul în care produce flori. Plantele aflate în prima etapă, la apariția semințelor și apar cotiledoane, pot rămâne în această stare unul sau mai mulți ani. A doua etapă vegetativă are loc în anii doi și trei (și uneori mai mult) și se caracterizează prin dezvoltarea unei singure frunze și absența unei tulpini bine dezvoltate. În cele din urmă, a treia etapă este reproductivă, moment în care apare înflorirea și fructificarea. Această ultimă etapă durează între 4 și 5 ani.

Este cunoscută datorită utilizării sale în medicina tradițională și, deși există doar dovezi anecdotice că ar putea avea vreun beneficiu terapeutic, ea poate fi dăunătoare.

La vremea colonizării europene a Americii, planta era într-o largă utilizare între anumite triburi autohtone din America de Nord, atât ca medicament, cât și ca material de colorat. Benjamin Smith Barton, în prima sa ediție a Colecțiilor pentru un eseu către o materie medică a Statelor Unite (1798), se referă la utilizarea Cherokee a plantei ca tratament pentru cancer. Ulterior, el atrage atenția asupra proprietăților sale ca un tonic amar și ca spălare locală pentru oftalmie. A devenit un favorit al eclecticilor din perioada lui Constantin Raffinesque în anii 1830. Triburile au folosit de asemenea hydrastisul pentru problemele digestive, ca spălături pentru ochi, ca diuretic și ca tonic amar. La începutul secolului XX, a fost folosit ca şi colorant galben, astringent și repelent pentru insecte.

Conține alcaloizi izochinolinici hidrastină, berberină, berberastină, hidrastinină, canadină și canalidină, tetrahidroberberastin. Berberina, alcaloidul principal, se foloseşte în infecţia cu Helicobacter pylori. Modulează flora gastrointestinală: stimulează dezvoltarea bacteriilor saprofite şi inhibă creşterea bacteriilor patogene. Berberina creste eficienţa triplei terapii în cazul infecţiei cu Helicobacter si reduce efectele negative ale acesteia: 13 studii clinice realizate pe 2048 pacienti infectati cu H pylori au comparat efectul berberinei + tripla terapie cu tripla terapie singură timp de 7-14 zile. Meta-analiza a arătat că rata de eradicare a berberinei+ tripla terapie a fost cu 18%-23% mai ridicata decat tripla terapie singură. De asemenea, reacţiile adverse au fost mai puţine în grupul cu berberina + tripla terapie.