Ghebe de Miere

Este o ciupercă medicinală, denumită popular, ghebe de miere sau ghebe cu inel. Acest burete este o specie saprofită, care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în număr mare, în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri de copaci aflați în putrefacție ori pe copaci vii, în păduri de foioase, dar mai ales în cele de conifere pe molizi, unde produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Specia se dezvoltă din septembrie până în noiembrie (decembrie).

Pălăria are un diametru de 4-10 (15) cm, este cărnoasă, la început emisferică, apoi convexă, pentru mult timp cu marginea răsucită în jos, aplatizând odată cu vârsta, atunci adesea ceva adâncită cu un gurgui mic central și de culoare mai închisă în mijloc. Cuticula este netedă și mată pe vreme uscată, dar lucioasă și unsuroasă pe timp umed, fiind de culoare foarte variată care tinde de la gri-albicios, peste gălbui, ocru, roșcat, până la brun, chiar brun închis. Lamelele sunt nu foarte late, inegale, în tinerețe destul de dese și acoperite cu o cortină cu fire ca de păianjen, slab ondulate, scurt decurente la picior cu dințișori și brazde, fiind la început albuie, apoi gălbuie, roșiatice sau maronii, la bătrânețe cu pete de un roșu murdar, devenind mai late și stând atunci foarte îndepărtate. Piciorul este relativ lung cu o înălțime de 5-12 (20) cm și o lățime de 1-1,5 (3) cm, fiind canelat sau flocos, fibros, elastic, ușor curbat, pufos pe interior, câteodată și bulbos la bază, acolo acoperit de un văl ca bumbacul.

Corpul ciupercii este bogat în carbohidrați, grăsimi, proteine. Manitolul este principalul polizaharid liber, în timp ce acidul malic este cel mai abundent acid organic. δ-Tocoferolul este forma dominantă a tocoferolilor cu 42,41 μg la 100 g. Predomină acizii grași polinesaturați, urmați de acizii grași saturați și mononesaturați.

Printre efectele ciupercii se numără efectul antioxidant, antimicrobian, neuroprotector, antihiperglicemic și imunomodulator.

Studiile au arătat că polizaharidele din Armillaria mellea au proprietăţi imunomodulatoare fiind benefice organismului în curele de protecţie după chimioterapie sau în perioadele în care există un risc de infecție cu agenți  patogeni (virusuri, bacterii) deoarece stimulează eficient imunitatea şi susține procesele de apărare ale organismului. Acest efect este datorat activării macrofagelor şi celulelor NK (natural killer).