Crăițe

Tagetes patula L.

Specie anuală din familia Asteraceae, la noi cultivată, cu numeroase varietăţi ornamentale, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, penat-sectate, cu lacinii liniar-lanceolate serate. Florile galbene-portocalii, grupate în antodii dispuse terminal, florile marginale ligulate, cele centrale tubuloase, în culori variind de la galben la portocaliu intens; fructele, achene liniare negricioase. În scopuri terapeutice se recoltează florile fără receptacul, în perioada iunie-august.

Denumirea generică Tagetes provine de la zeul etrusc Tages, despre care se spune că a apărut în toată slava sa dintr-un sol proaspăt arat; patula, denumirea specifică, înseamnă a răspândi, şi poate avea mai multe sensuri.

Crăiţele sunt native în America Centrală. În secolul XVI seminţele acestei plante au fost pentru prima dată transportate în Europa de către exploratorii portughezi şi curând planta a devenit piesă principală în bordurile ornamentale, astfel, deja în secolul XIX era considerată o floare „old fashion”. Primul hibrid intraspecific de crăiţe a fost realizat în 1939 la Burpee Seed Company, o companie din Satele Unite, iar de atunci, hibrizii de crăiţe au fost dezvoltaţi, apărând hibrizi cu inflorescenţe mai bogate, mai variat colorate. Prima crăiţă cu flori pur albe a fost creată în 1975, după o muncă de ani de zile, de către grădinarul Alice Vonk, care a câştigat pentru aceasta un premiu de 10 000 dolari.

Florile de crăiţe sunt folosite alimentar ca şi condiment şi aromatizant, fiind o sursă foarte bogată de carotenoide, cu aplicaţie în industria alimentară.

În China, inflorescenţele unei specii africane de crăiţe (T. Erecta) sunt folosite pentru răceli, tuse spastică, colici, inflamaţii şi mastite, de obicei sub formă de decoct.

La noi, în medicina populară, „ceaiul de flore, se beu pentru tuse cu înăduşelă … pentru gălbinare, … se fac scăldături la copii”.

Importanţă farmaceutică prezintă florile ligulate şi tubuloase separate de receptacul, Tagetes flos sine receptaculis utilizate în special pentru extragerea şi izolarea industrială a carotenoidelor (heleniena – dipalmitatul de luteină).

Heleniena creşte capacitatea de adaptare a ochiului la variaţia intensităţii luminoase şi, alături de xantinele prezente în această floare, creşte viteza de adaptare a ochiului la întuneric şi acuitatea vizuală, fiind recomandată în miopie, hemeralopie, retinită pigmentară.

Într-un studiu ştiinţific realizat în Pakistan, pe compuşi extraşi din Tagetes patula, plantă recunoscută în medicina populară locală pentru proprietăţile sale medicinale şi pesticidale, în căutarea unor compuşi mai eficienţi, dar netoxici cu potenţial antioxidant, s-a demonstrat că extractul şi fracţiunile polare din plantă posedă proprietăţi antioxidante semnificative cu efect nontoxic.

Într-un alt studiu ştiinţific realizat în India, efectuat pe trei culturi diferite de flori de crăiţe (crăiţe portocalii, galbene şi roşii), au fost analizate şi comparate conţinutul în luteină şi activitatea antioxidantă ale extractelor din flori. Crăiţele portocalii au prezentat conţinutul cel mai ridicat de luteină. Au fost de asemenea cele mai eficiente împotriva peroxidării lipidelor şi în activitatea de neutralizare a radicalilor hidroxil. Degradarea celulelor hepatice în reacţia Fenton cu catalizator de fier cauzată de radicalii liberi a fost redusă de către extractele din florile de crăiţe. S-a concluzionat că florile de crăiţe din varietăţile indiene pot fi efectiv utilizate pentru producerea esterului de luteină, care poate fi folosit ca supliment alimentar sau ca sursă accesibilă de antioxidanţi naturali.