Coada Șoricelului: Beneficii, proprietăți și utilizări

REGĂSIȚI ACEASTĂ PLANTĂ ÎN URMĂTOARELE PRODUSE:

● ceaiuri simple: Coada șoricelului pungă/plic

● ceaiuri complexe: Ceaiul D – ceai digestiv D41 ceai pungă, Ceaiul G – ceai pentru fiere și rinichi U63 ceai pungă, Ceaiul U – ceai pentru stomac, D42, ceai pungă, Curățarea sângelui, P125/P126 ceai pungă/plic, Hemorlax, D52/D53 ceai pungă/plic, Vezică biliară pungă/plic. 

Coada șoricelului este utilizată în fitoterapie pentru o gamă foarte largă de afecțiuni, dar este deosebit de valoroasă pentru tulburările digestive, hepato-biliare, răceli, febră, dureri menstruale etc. Se folosește atât intern, cât și extern, partea aeriană a plantei, recoltată în perioada de înflorire.

CUPRINS

Despre Coada șoricelului

Proprietățile plantei Coada șoricelului

Beneficiile plantei Coada șoricelului

Metode de utilizare a plantei Coada șoricelului

Contraindicații în utilizarea Codiței șoricelului

Despre coada șoricelului

Codița șoricelului (Achillea millefolium L.) este o plantă ierboasă perenă din familia Asteraceae, înaltă de 20-80 cm, cu tulpina ramificată spre vârf, frunze de 2-3 ori sectate, inflorescenţele cu flori albe, sau mai rar roz, grupate în vârful tulpinilor.

Istoricul îndelungat de utilizare medicală a plantei coada șoricelului merge în trecut până la Dioscorides, care o laudă ca pe un remediu excelent pentru hemoragii, ulcere și fistule. Utilizarea ca antihemoragic este, de asemenea, în prim-plan în cărțile medievale de plante medicinale.

Deja în comoara medicinală a Sfintei Hildegard, a lui de Bock (Bock, Kreutterbuch, 1565, p. 177.) și Matthiolus (Matthiolus, New-Kreuterbuch, p. 16401.) coada șoricelului este lăudată ca „o plantă benefică pentru toate rănile interne și externe, împotriva sângelui închegat și a sângerării menstruale excesive”. Weinmann (Weinmann, J., Phytanthoza iconographia, Regensburg 1742, vol. III, p. 385.) o laudă și ca remediu pentru răni și antihemoragică pentru hemoragii uterine, sângerări nazale, hemoptizie etc..

Medicina științifică din România de la mijlocul secolului trecut a constatat că extractul, sucul de coada șoricelului sau infuzia exercită o influență favorabilă în malarie, în inflamațiile de ficat și splină sau asupra stomacului obosit. S-a mai remarcat o reducere a tensiunii sangvine și o acțiune anticonvulsivă și calmantă. În plus, favorizează eliminarea fierii (efect colagog).

În medicina populară românească, codița șoricelului se întrebuințează ca plantă de leac casnic contra bolilor plămânilor, pentru combaterea stării de slăbire a stomacului, intestinului și orice tulburări digestive; în enurezie, fie ca ceai simplu, fie combinat cu mușețel; de asemenea, pentru oprirea menstruației, în bolile de nervi și durerile de șale, hemoroizi etc.

Proprietățile plantei coada șoricelului

Coada șoricelului conține 0,2-1,0% ulei esențial, sesquiterpene proazulene, care atunci când sunt expuse la căldură vor fi transformate în azulene colorate în albastru, inclusiv chamazulenă (până la 25%) și achilicină. Printre alți constituenți se numără flavonoidele, cumarinele și taninurile.

Datorită compoziției sale biochimice complexe, coada șoricelului prezintă următoarele acțiuni farmacologice: tonic-amară și stimulentă digestivă, colagog-coleretică, antiinflamatoare, antispastică, antifebrilă, antimicrobiană, antipruriginoasă, hemostatică, cicatrizantă.

Acțiunea tonic–amară şi stimulentă digestivă este conferită de principiile amare și uleiul volatil, planta fiind utilă pentru stimularea secreției sucurilor digestive.

Acțiunea coleretică–colagogă, de stimulare a secreției și eliminării bilei în intestin, este atribuită acizilor cafeic şi clorogenic.

Acțiunea antispastică (prin flavone: naringetol şi apigenol) este utilizată în tulburările funcţionale digestive, în particular în colicile digestive.

Efectul antiinflamator (prin lectine, acetilbalcanolidă şi azulenele din uleiul volatil), uşor antitermic (prin herniarină), face utilă coada șoricelului în afecţiunile inflamatorii, în special digestive, mai ales cu leziuni ulcerative şi hemoragice. Extern, este indicată în inflamaţii bucale (stomatite) şi faringiene (faringite).

Efectul antimicrobian. Studiile moderne au arătat efectul antiseptic al plantei coada șoricelului pe bacteriile tractului respirator și în acneea provocată de bacterii precum Propionibacterium acnes. S-a sesizat și efect antimicotic asupra Candida albicans.

Deoarece coada șoricelului are un efect de purificare a sângelui, de stimulare a metabolismului și antiseptic, este recomandată pentru boli într-o mare varietate de domenii. Este adesea prescrisă pentru afecțiuni ale organelor urinare precum cistita, slăbiciune a vezicii urinare, enurezis și pentru afecțiuni ale organelor respiratorii (catar pulmonar, tuse și bronșită).

Proprietățile cicatrizante și hemostatice sunt date de taninurile şi vitamina K din compoziție, care prin acțiunea astringentă conferă acțiune cicatrizantă și hemostatică. Este utilizată pentru: ușoare sângerări digestive, vezicale, hemoragii nazale, metroragii.

Beneficii planta coada șoricelului

Coada șoricelului, datorită efectelor sale farmacologice, prezintă numeroase beneficii pentru sănătate, fiind utilă în tulburări digestive, hepatobiliare, infecții respiratorii, nevrite și nevralgii, litiază renală, prostatite, sângerări diverse (intestinale, vezicale, nazale), extern în dermatoze, arsuri, răni și ulcerații, hemoroizi, entorse.

·        Ajută în afecțiuni digestive

Coada șoricelului este una dintre cele mai utilizate plante pentru probleme gastrice și intestinale, în special de natură inflamatorie și spastică (dispepsie, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, colite, aerocolie, flatulenţă, colopatie spastică), dar și pentru afecțiuni ale ficatului și vezicii biliare. Extern, este indicată în inflamaţii bucale (stomatite). În aplicaţii locale se folosește în caz de hemoroizi.

·        Remediu hemostatic

Utilizarea tradițională generală a codiței șoricelului o confirmă ca remediu hemostatic binecunoscut, cu beneficii în special pentru plămâni, rect, uter, vezică și nas. Este adesea folosit în sângerarea hemoroidală, de la hemoroizi sever inflamați la cei cu manifestare recentă, congestie în toracică, stază venoasă în abdomen și varice în sarcină.

·        Remediu pentru afecțiuni feminine

Coada șoricelului este folosită tradițional și ca remediu pentru femei, în special în caz de dismenoree, oligomenoree, candidoză vaginală, congestie pelviană, anexită.

Uleiul esențial de coada șoricelului se folosește ca antiinflamator, anticataral, cicatrizant, coleretic-colagog în bronșite cronice, insuficiențe hepato-biliare, dischinezii biliare, litiaze renale, dismenoree, prostatite, nevrite, nevralgii, ulcer varicos, acnee.

În administrare externă a plantei coada șoricelului, sub formă de comprese şi unguente, se foloseşte în afecţiuni cutanate: dermatoze, arsuri, plăgi, aduce alinare pentru julituri, mâini crăpate și mameloane dureroase.

Metode de utilizare

Coada șoricelului se poate utiliza ca atare (planta uscată sau proaspătă), sub formă de extract uscat, infuzie, suc presat din plante proaspete, ulei esențial și tinctură.

·        Ceai de coada șoricelului:

Pentru a pregăti un ceai de coada șoricelului, toarnă peste un pliculeț sau o linguriță de plantă uscată 250 ml de apă clocotită şi lasă cana 10-15 minute acoperită.

Pentru uzul intern se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

Pentru uz extern:

-           În inflamații ale gurii și gâtului se face gargară cu infuzie călduță, de 3-4 ori pe zi;

-           Pentru spălături, băi de șezut și băi locale se prepară în același mod un ceai mai concentrat din 2-4 linguriţe plantă. Se poate utiliza astfel în caz de iritații ale pielii, erupții cutanate, acnee.

Uleiul esențial de coada șoricelului se poate folosi atât intern cât și extern.

Această plantă se regăsește și în:

● capsule: Vezică biliară lentă D70, Antibalonare D149

● dropsuri: Plantusin gât iritat R64

● ovule și supozitoare: Ginosept, Hemorsan

Contraindicații în utilizarea codiței șoricelului

Coada șoricelului poate induce dermatite de contact, fiind astfel contraindicată celor cu sensibilitate la plantele din familia Asteraceae.

Nu este recomandată în cantități mari la persoane cu ulcer gastric și duodenal, în timpul sarcinii și a perioadei de alăptare.

 BIBLIOGRAFIE

-Istudor Viorica. Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie, vol. II, Editura Medicală, București, 2001, pg. 156 – 157

-Gerhard Madaus Dr. Med., Lehrbuch der Biologischen Heilmittel, 1938 (https://www.henriettes-herb.com/eclectic/madaus/achillea.html)

-Pasdaran A, Pasdaran A, Sheikhi D. Volatile oils: Potential agents for the treatment of respiratory infections. The Microbiology of Respiratory System Infections. 2016;237-261.

-WHO monographs on selected medicinal plants, vol. 4, pg. 179