Sânziene, iarbă, U91, ceai la pungă

Legendele creştine povestesc că sânzienele au fost unele dintre „ierburile leagănei”, adică se găseau în fânul din ieslea din Betleem, despre care au povestit cei patru sfinţi evanghelişti.

 În Anglia secolului XVI, datorită florilor sale galbene strălucitoare, această plantă era numită şi „părul fecioarei”.

 În tradiţia populară românească există sărbătoarea iubirii şi a fertilităţii dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie. Sânzienele erau considerate nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. În tradiţia noastră populară sânzienele au fost bine cunoscute şi întrebuinţate datorită efectului diuretic, depurativ, şi în aplicaţii externe pentru o stare bună a pielii.

Sânzienele sunt considerate „laxative, diuretice, şi purificatoare a sângelui; de asemenea utilizate în psoriazis şi alte probleme ale pielii.”

Lucius E. Sayre, A Manual of Organic Materia Medica and Pharmacognosy, 1905

Tip produs: Supliment alimentar

Greutate netă: 50 g

Condiții de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient

Sânziene

Partea aeriană a plantei Galium verum L., fam. Rubiaceae, conţine flavone, săruri minerale, enzime, iridoide, acizi organici, taninuri.

Preparare:

Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Întrebuinţare:

-Uz intern: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi nevoie în continuare de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

-Uz extern: se fac băi locale sau se aplică comprese locale.

Atenţionări:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.