Biosept forte, A21, soluție

• ulei vegetal de negrilică (Nigellae sativae oleum)
• ulei esențial de roiniță (Melissae aetheroleum)
• ulei esențial de copaiba (Copaiba aetheroleum)
• ulei esențial de rozmarin (Rosmarini aetheroleum)
• ulei esențial de palmarosa (Cymbopogoni martini aetheroleum)
• ulei esențial de niaouli (Melaleuca viridiflora aetheroleum)
• ulei esențial de mentă (Menthae aetheroleum)
• ulei esențial de tămâie (Boswelliae aetheroleum)
• ulei esențial de scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum)
• extract de rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma) stand. în min 15% gingeroli
• ulei vegetal de floarea soarelui

Negrilica este originară în ţările est europene şi caspice, fiind actualmente cultivată în diverse zone de pe Glob. Dioscorides a descris planta sub denumirea de Melanthion iar Plinius a denumit-o Git, denumire sub care o regăsim printre plantele pe care Charlemagne a ordonat să fie cultivate în fermele imperiale de pe domeniul său. Seminţele de Nigella îşi au locul în London Pharmacopoeia cel târziu începând din ediţia 1721, dar este prezentă şi în Pharmacopoeia of India.

Alchimistul şi medicul Paracelsus, la începutul secolului XVI, selecta roiniţa pentru a prepara al său elixir vitae, prin care mărturisea că va revigora şi întări organismul omului, aducându-l aproape de imortalitate. Astăzi ştim că roiniţa este o plantă consacrată, cărţile, tratatele şi farmacopeile documentând o utilizare tradiţională îndelungată a sa, precum şi efectului liniştitor general asupra organismului.

Copaifera este un arbore veşnic verde, care vegetează în pădurile umede din America de Sud, în special în Bolivia, Brazilia şi Peru. Pentru prima dată arborele Copaifera a fost menţionat în manuscrisul unui călugăr care a trăit în Brazilia între 1570 şi 1600. Ca şi alte specii din genul Copaifera, este o sursă de oleo-răşină cunoscută sub numele de balsam de copaiba. Balsamul de copaiba este obţinut din trunchiul copacului, şi are o istorie foarte lungă de utilizare medicală. A fost folosit pe scară largă de către popoarele native americane înainte ca europenii să ajungă în America, dar aceste utilizări au fost preluate în curând şi de către europeni. Este, de asemenea, utilizat în parfumerie şi cosmetică, uleiul extras din aceasta având o aromă caldă, balsamică şi uşor picantă.

Uleiul esenţial de rozmarin, cu conţinut destul de bogat în camfor, are o aromă cu note ierboase, lemnos - camforate, balsamice, care conferă o senzaţie reconfortantă, de prospeţime. În secolul al XVI-lea a fost inclus în celebrul parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie şi ghimbir.

Extras din specia Cymbopogon martini, uleiul esenţial de Palmarosa, cu aromă florală şi bogat în geraniol, a fost studiat în ani 1997-1998 de două echipe de cercetători pentru efectul său antibacterian pe mai multe tulpini bacteriene.

Plantă folosită încă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentiă, mintă. Calităţile curative ale mentei erau deja menţionate în lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus, iar Lonicerus, în 1564, scria despre acestea în ediţia a III-a a publicaţiei Synopsis Stirpium Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată, în 1894, estimarea mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect anestezic şi antiseptic local, şi pe care în zilele noastre îl ştim cel mai bine pentru calităţile sale de a uşura respiraţia, aroma sa plăcută degajând căile respiratorii şi aducând o notă de prospeţime.

Melaleuca quinquenervia este un arbore înrudit cu Tea-tree-ul, ce vegetează în zone întinse ale continentului Australian, şi, de asemenea, în Papua —Noua Guinee şi Noua Caledonie. Ceaiul din frunzele acestui arbore este folosit tradiţional pentru efectul relaxant în cazul senzaţiilor neplăcute la nivelul capului, şi în stările de disconfort general. Uleiul esenţial al acestui arbore, bogat în cineol, este cunoscut şi sub denumirea de ulei de Niaouli şi are o reputaţie similară uleiului de eucalipt fiind utilizat tradiţional pentru efectele sale prompte.

Arborii din genul Boswellia se găsesc în Africa de Est, Arabia de Sud şi India. Exudatul rezinos al acestora este colectat făcând incizii adânci în trunchiul copacului. Boswellia serrata Roxburgh, este un arbore care vegetează coastele Coromandel şi alte zone ale Indiei. Pe vremuri, produsul derivat din B. serrata Roxb. (cunoscut sub numele de Salaigugul) nu era trimis în comerţul general, ci era folosit ca remediu doar în India. Tămâia indiană, are un miros răşinos balsamic şi un gust acrişor - amărui, oarecum aromat. În uleiul esenţial Wallach a identificat l-pinenul şi dipentenul, în timp ce chimiştii de la Schimmel & Co. au găsit în plus faandandren. 

Aroma și mirosul scorțișoarei sunt conferite de aldehida cinamică, compus care constituie în jur de 90% din uleiul esenţial al acesteia. A fost izolată din uleiul esențial de scorțișoară în 1834 de Jean-Baptiste Dumas și Eugène-Melchior Péligot și sintetizată în laborator de chimistul italian Luigi Chiozza în 1854. Printre altele, scorţişoara susţine sănătatea tractului respirator superior şi are un efect tonic.

Ghimbirul este un tonic aromatic foarte cunoscut, menţionat în Farmacopeile chinezeşti, în Ayur-Vedas Susrutas, în literatura sanscrită dar şi în scrierile grecilor şi romanilor antici. Paracelsus, Dioscorides şi Plinius îl tratau ca pe un condiment cunoscut. Răspândirea sa în Europa s-a produse foarte rapid, la începutul secolului XI fiind înregistrat deja în scrierile anglo-saxone.

Intern:

Copii 3-5 ani: 2-3 picături amestecate într-o linguriță de miere sau de sirop Biosept de 3 ori pe zi.

Copii 6-10 ani: 4-5 picături amestecate într-o linguriță de miere sau de sirop Biosept de 3 ori pe zi.

Copii 11-14 ani: 6-8 picături amestecate într-o linguriță de miere sau de sirop Biosept de 4 ori pe zi în primele 3 zile, apoi aceeași doză de 3 ori pe zi.

Copii peste 14 ani și adulţi: 10 picături de 6 ori pe zi în prima zi, 10 picături de 5 ori pe zi în a doua zi, 10 picături de 4 ori pe zi în a treia zi, 10 picături de 3 ori pe zi până la 14 zile, amestecate cu câte o lingură de miere.

Se administrează de preferință la o oră după masă, sau între mese.

Extern:

Aplicații locale: 6 aplicații pe zi în primele 3-4 zile, apoi 2-3 aplicații pe zi.

-pe buze: puneți 1 picătură de soluție pe un betișor igienic și tamponați la nivelul zonei afectate.

-pe piele: aplicați câteva picături de soluție direct pe zona pielii afectate astfel încât să acoperiți toată suprafața și masați ușor până la absorbție.

Nu aplicați pe leziuni deschise.

Durata curei: 5-14 zile 

ATENŢIONĂRI:

Nu se recomandă în caz de ulcer gastroduodenal şi gastrită acută, la copii sub 3 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

SARCINĂ ŞI ALĂPTARE:

Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine.

Nu se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul acestuia.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:

 Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele. La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.

ASOCIERI RECOMANDATE:

Pentru eliminarea disconfortului respirator soluția Biosept Forte A21 se poate asocia cu comprimatele Biosept Plus A24, capsule Biosept A5, sau cu produsele din trusa Hapciu, sirop Plantusin R8, R9, sau sirop Plantusin Forte R25, R18, ceai Plantusin R1, sau ceai Bronhofit R17 sau Ceai P-pulmonar R14.

Pentru eliminarea disconfortului cutanat soluția Biosept Forte-A21 se poate utiliza extern asociat cu capsule moi Biosept Forte A22, administrate intern.