De aproape două decenii, The International Herb Association (SUA) alege în fiecare an planta anului. Selecţiile sunt făcute de către membrii asociaţiei din întrega lume, pe baza importanţei plantei respective în cadrul a 3 mari categorii: medicină, bucatarie, importanţa ornamentală.
În 2014 coroniţa va fi pusă speciilor de Artemisia.
Numele de Artemisia vine de la Artemis, zeiţa greacă a lunii, una din cele mai vechi și venerate zeități ale Greciei Antice. În genul Artemisia sunt peste 200 specii, cele mai cunoscute fiind:
Artemisia absinthium – pelinul alb. Este o străveche plantă medicinală, fiind apreciată pentru acţiunea sa terapeutică încă din Antichitate. A fost descrisă în Papirusul Ebers, în literatura greacă şi romană. A fost una dintre cele mai importante plante folosite în medicina populară. Ceaiul din flori sau tulpinile florifere se folosea contra durerilor de stomac. Studiile recente recomandă pelinul ca tonic amar, stomahic, eupeptic și vermifug. Datorită tuionei din compoziţia sa, tratamentul cu pelin trebuie administrat cu recomandare medicală.
Artemisia dracunculus – tarhonul. Este o planta foarte aromată, uşor amăruie, cultivată în trecut de popoarele din Asia. În medicina populară, peste planta pisată cu rădăcină cu tot se turna oţet, se lăsa să stea astupată o jumătate de oră, apoi se ţinea călduţă în gură, contra durerilor de dinţi. În prezent, datorită compoziţiei chimice bogate în ulei volatil cu metilcavicol, tarhonul este utilizat îndeosebi în tratarea unor afecţiuni ale rinichilor, ficatului şi stomacului.
Artemisia abrotanum – lemnul domnului. În trecut, cu frunzele uscate, pisate mărunt, amestecate cu ceară curată se făceau turtiţe contra durerilor de ochi, iar decoctul plantei se folosea contra tusei cronice. Studiile recente recomandă această plantă pentru afecţiuni hepatobiliare, precum şi în caz de afecțiuni inflamatorii ale rinichilor şi vezicii urinare.
Pe langă infuzie, poate cea mai populară utilizare a plantelor din genul Artemisia o reprezintă vinul de pelin, printre cele mai vechi preparate fitoterapeutice, utilizate pentru îmbunătăţirea digestiei, eliminarea paraziţilor intestinali şi pentru creşterea poftei de mâncare.
