Parfum..de lavandă

Lavandula angustifolia P. Mill. (L. Officinalis Chaix)

Încă din cele mai vechi timpuri, femeile s-au bucurat de generozitatea naturii, care a avut întotdeauna grijă de frumuseţea lor.

Se povesteşte că Lavandula, care era o zână foarte frumoasă, blondă și cu ochii albaştri, se născuse între lavandele sălbatice de munte din Lure. Într-o zi, când ea căuta un loc pentru a se aşeza cu desenele ei pline de peisaje, zâna se opri în faţa celui cu Provence şi începu să plângă văzând aceste terenuri sărace și necultivate. Lacrimile de culoarea lavandei au pătat desenul. Dorind să ascundă aceasta mică dramă, zâna își şterse ochii, dar se produse un efect contrariu, prin care picături fine de lacrimi se mai împrăştiară încă pe desen. Disperată, zâna trase atunci peste această Provence o mare bucată de cer albastru pentru a acoperi toate aceste pete! Din acea zi lavanda creşte pe aceste terenuri şi fetele blonde din acea regiune au în irişii ochilor albaştri paiete de culoarea mov a lavandei, mai ales când, la sfârșit de amiază, în zilele de vară, ele privesc cerul metalic ce cade peste câmpurile cu lavanda în floare.

Cleopatra se spune că i-a sedus pe Iulius Cezar şi Marcus Antonius cu acest parfum. Lavanda este cea mai cunoscută dintre ierburile mirositoare şi a fost iubită şi căutată de secole. Romanii şi nord-africanii o foloseau la parfumarea apei din băile publice. Ea se găsea în îmbrăcămintea de călătorie a legiunilor romane şi era folosită ca dezinfectant. Această utilizare s-a menţinut până în Evul mediu şi a continuat până azi. Străzile din Londra secolului al XIX-lea erau pline de fete ce vindeau buchete de lavandă şi violete.

Numele de lavandă vine din latinescul "lavare" care se traduce prin spălare, fiind indicată pentru băi si îmbrăcăminte.

Levănţica sau lavanda este un semiarbust peren, cu aspect globulos și o rădăcină lemnoasă, ce poate ajunge la 2-3 cm. Frunzele sunt opuse, liniare, întregi, lungi de 2-3 cm și late de 3-5 mm; cele inferioare sunt cenușii, păroase, iar cele superioare cenușii-verzui, mai puțin păroase. Florile au un miros plăcut și sunt de culoare albastru-violet. Înflorește în iunie-august și are o longevitate de 20-30 ani.  În scopuri medicinale se recoltează numai florile, detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă. După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire, fără a fi presate.

Uleiul volatil (numit și ulei esențial) de lavandă este componentul principal al acestei plante medicinale, care are și proprietăţi cosmetice deosebite.

La începutul secolului XX, un parfumier chimist care şi-a ars mâinile a reuşit să împiedice cangrena clătindu-şi mâinile cu esenţa de lavandă. În spitalele din Franța s-a folosit, timp de mai multe decenii, ulei volatil de lavandă pentru a dezinfecta aerul şi a preveni infecţiile microbiene şi fungice.

Acest ulei e bogat în linalol, lavandulol şi acetat de linalil, camfen şi pinen, elemente ce determină acţiunea antiinflamatoare și stimulează rezistența sistemului imunitar împotriva infecțiilor bacteriene, acţionând ca un antiseptic. Acţiunea sedativă a acetatul de linalil se face prin intermediul receptorilor olfactivi, dar probabil și direct la nivelul SNC. Efectul relaxant şi calmant al uleiului volatil face ca lavanda să fie utilizată ca un echilibrant al emoțiilor și disarmoniilor lăuntrice, precum și pentru îmbunătățirea stării de spirit. Efectul de calmare dat de lavandă este benefic în diverse afecțiuni, inclusiv cele tiroidiene, calmând nervozitatea, anxietatea și iritabilitatea din hipertiroidism.

Florile de lavandă prezintă acțiune tonic-generală și cardiotonică, colagog-carminativă și determină o creștere a debitului biliar și renal. Uleiul volatil îi imprimă plantei și un efect detoxifiant, prin creșterea eliminării toxinelor prin piele. Totodată, este tonic stimulent, reglând excitabilitatea unor receptori interni și crescând pragul de excitabilitate al inimii.

Prezintă un efect relaxant asupra tractului digestiv, calmează spasmele și colicele asociate diverselor patologii (tensiune nervoasă, indigestie), relaxând musculatura.

S-a demonstrat că alcoolul perilic are un efect de regresie a tumorilor pancreatice, de ficat și de sân. Are acțiune chemo-preventivă în cancerul de colon, de piele și de plămân și se comportă ca un agent chimioterapeutic în cancerul de prostată.

Numeroasele sale indicaţii au făcut din uleiul de lavandă o vedetă a tratamentelor naturiste și aromoterapiei moderne. El este folosit şi în medicina ayurvedică, pentru a atenua depresia însoţită de tulburări digestive, precum şi de medicina budistă tibetană, pentru a trata tulburările mentale. În Chile, lavanda este folosită pentru a regla ciclul menstrual.

Totuşi, lavanda trebuie folosită cu precauţie de persoanele alergice, deoarece poate provoca iritaţii sau inflamaţii ale pielii. Anumite specii de lavandă foarte puternice sunt contraindicate în primele 3 luni de sarcină. Efectul ei calmant poate interacţiona cu anumite medicamente de sinteză, a căror acţiune este similară.

Proprietatea de a acţiona ca un stimulent pentru regenerarea celulelor, atenuând vizibil urmele de cicatrici şi vergeturile, sporeşte popularitatea lavandei în industria cosmetică. La fel se întâmplă şi în industria parfumurilor, unde esenţa de lavandă este bine cunoscută şi foarte des utilizată.