Muşeţelul este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute omenirii. S-au dezvoltat de-a lungul timpului multe preparate diferite de muşeţel, dintre care cea mai populară este sub formă de ceai din plante, consumate fiind mai mult de un milion de căni pe zi.
Muşeţelul conţine un număr mare de clase de compuşi terapeutic activi. Cele mai importante sunt componentele uleiului esenţial şi fracţia de flavonoide. În afară de acestea, au fost detectate şi caracterizate următoarele clase de compuşi: mucine, cumarine, acizi fenol-carboxilici, aminoacizi, fitosteroli, colină şi substanţe minerale (Frank și Schilcher, 2005).
Muşeţelul poate avea efecte sedative, deoarece apigenina din compoziţia sa se leagă de receptorii benzodiazepinei şi potenţează activitatea receptorilor GABA A (Viola și colab., 1995).
Muşeţelul este, de asemenea, apreciat ca relaxant digestiv şi utilizat ca atare pentru a trata diverse tulburări gastro-intestinale, inclusiv
flatulenţă, indigestie, diaree, anorexie, rău de mişcare, greaţă şi vărsături. El este utilizat în mod tradiţional pentru afecţiunile gastro-intestinale, precum spasme sau colici, stomac deranjat, flatulenţă (gaz), ulcere şi iritaţii gastrointestinale. Muşeţelul este deosebit de util în eliminarea gazelor, calmând stomacul şi relaxând musculatura netedă la nivel intestinal.
Muşeţelul este aprobat de Comisia E pentru a trata, printre altele, inflamaţiile. Inflamaţia este, de asemenea, asociată cu numeroase tulburări gastro-intestinale, cum ar fi refluxul esofagian, boala diverticulară şi boala inflamatorie. Muşeţelul este considerat a fi de ajutor prin reducerea spasmelor musculare netede asociate cu diverse afecţiuni inflamatorii gastrointestinale, dar şi prin efectul său direct antiinflamator.
