Mușețelul, planta panaceu – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Mușețelul, planta panaceu

Plante Medicinale

Matricaria chamomilla L. (Matricaria recutita (L.) Rauschert.)

 Muşeţelul este o plantă erbacee cu tulpina, cel mai adesea, ramificată de la bază, purtând frunze cu foliole foarte înguste şi terminată cu inflorescenţe cu flori centrale mici şi galbene şi flori marginale albe, care au discul floral central boltit în sus şi gol pe dinăuntru (caracter distinctiv).

 Denumirea latină cuprinde virtuţile muşeţelului. Matricaria justifică faima obţinută din vremuri străvechi în tratamentul bolilor feminine (matrice = uter în latină), iar Chamomilla sugerează mirosul de „merişor” (măr), care creşte pe pământ (în limba greacă: „chama” – jos, pe pământ; „malon” – măr). Denumirea a fost definitivată de către Haller, în secolul XVI, fiind preluată de C. Linne, în secolul XVIII.

 A fost multă vreme un panaceu al bolnavilor, o rază de speranţă pentru sănătatea omului, încă de pe vremea când produsele naturiste de azi erau singurele remedii existente. Florile uscate ale mușețelului sunt cunoscute din Egiptul antic, Grecia şi Roma antică. Pe vremea faraonilor, el era consacrat zeului soare, folosit în tratamentul malariei, fiind socotit „plantă magică”. În antichitatea romană a fost folosit în scop vindecător cu mult înainte de formarea Imperiului Roman, seminţele acestei plante fiind găsite de Neuweiler în săpăturile arheologice din marele sat roman Vindonissa. Florile uscate erau folosite în Grecia şi Roma antică pentru dureri de cap şi afecţiuni ale rinichilor, ficatului şi vezicii urinare. Proprietăţile sale curative au fost apreciate de către Hipocrat (377 î.Ch., Tessalia), de către Dioscoride (sec. I î.Ch.) şi de catre Plinius cel Bătrân (1- 79, sec. I).

 Şi în Europa medievală (sec. XVI) era considerat un „adevărat panaceu” fiind folosit în mai toate afecţiunile digestive, ginecologice, în boli de splină, cât şi pentru „drenarea creierului” şi „creşterea confortului spiritual” etc. În jurul anului 1480 se menţionează apariţia unui extract din flori de muşeţel – aqua florum chamomille, iar mai târziu, în 1555, apare uleiul volatil (numit și ulei esențial) de muşeţel. F. Hoffmann (medic şi chimist german, 1666 – 1742), autorul „lichiorului Hoffmann”,  aprecia foarte mult muşeţelul pentru calităţile sale curative.

Medici renumiţi au folosit timp de secole muşeţelul şi preparatele sale în afecţiuni digestive, respiratorii, în boli ale mucoaselor şi pielii, pentru răni, ulcer de gambă ș.a. – cu mult înaintea „erei antibioticelor“, anti-alergicelor etc.

 Utilizarea muşeţelului a crescut în Evul Mediu, când oamenii l-au transformat într-un remediu pentru numeroase probleme medicale – greţuri, probleme ale sistemului nervos, probleme digestive ale copiilor, boli de piele.

Utilizarea modernă a muşeţelului datează din 1921, când o firmă germană a introdus o formulă topică. Crema a devenit un tratament popular pentru o varietate largă de afecţiuni ale pielii, incluzând eczeme, escare, inflamaţii ale pielii cauzate de radiaţii şi dermatite de contact.

 Muşeţelul este o plantă medicinală natural fără conţinut de cafeină. Valoarea lui terapeutică este dată de un complex de compuşi chimici.

 În secolul al XVI-lea, Camerarnis precizează că uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are culoarea albastră (Stoianka Ilieva, 1967, 1971). Uleiul volatil conţine în principal bisabolol şi oxizii săi, oxid de bisabolonă, azulene (cu calităţi terapeutice deosebite). Lor li se adaugă acidul salicilic, vitaminele B şi C, numeroase săruri minerale, mucilagii, flavonoide, cumarine şi altele. Toate acestea determină calităţile deosebite ale acestei plante.

 Astăzi, muşeţelul este înscris în farmacopee în aproape toate ţările lumii, fiind, alături de mentă și gălbenele, una dintre plantele folosite frecvent în remedii naturiste.

 Inflorescenţele uscate de muşeţel sunt utilizate astăzi în lumea întreagă pentru a trata o listă vastă de probleme, variind de la inflamaţii ale pielii la cancer, câţiva din constituenţii săi chimici cu potenţiale acţiuni biochimice fiind izolaţi din uleiul volatil. Bisabololul, una din cele mai abundente componente ale uleiului esenţial – până la 50%, pe lângă efectele spasmolitice asupra musculaturii netede intestinale, a fost raportat ca având atât proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriene, antipiretice şi antifungice, cât şi efect protectiv în cazul ulcerului. În plus, muşeţelul posedă o acţiune cicatrizantă, fapt care creează condiţii favorabile în tratamentul stărilor inflamatorii, acute sau cronice, ale mucoasei gastrice. Ca atare, muşeţelul este folosit în ulcerul stomacal şi, de asemenea, în diferite afecţiuni ale pielii.

 Se recomandă în balonări, pentru tratamentul gastritelor, tulburărilor gastro-intestinale cu diaree, enterocolitelor, infecţiilor renale, astmului bronşic la copii; este util în boli ale ficatului, tulburări menstruale, migrene, insomnii, ca diuretic, sedativ sub formă de băi. Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia, ceea ce face să scadă febra. De asemenea muşeţelul inactivează toxinele bacteriene, având astfel o acţiune antitoxică.

 Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cât şi apigeninei, florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.

 Cercetări recente arată că flavonoidele importante, ca apigenina, luteolina şi quercetina au efecte mai mult sau mai puţin inhibitoare asupra proliferării celulelor maligne in vitro. Unele flavonoide alchilate, ca chrisoplenina, chrisoplenolul şi jaceidina, au fost de asemenea urmărite recent, arătându-se că aceşti compuşi posedă proprietăţi antiinflamatoare şi antispasmodice.  Alte clase de compuşi ce au fost identificaţi sunt cumarinele, herniarina şi umbeliferona, acestea având proprietăţi antiinflamatoare.

 Are aplicaţii şi în cosmetică, calmând tenurile înroşite şi iritate. Extractele sau uleiul volatil îşi găsesc utilizări în fabricarea de creme, unguente și tincturi (pentru tratarea inflamaţiilor pielii) şi ca agent antibacterian şi antifungic în gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, hemoroizi, furunculoză, răni purulente, ulceraţii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite.

 Muşeţelul, datorită calităţilor sale benefice, este una dintre cele mai solicitate plante medicinale.

Adauga comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.