Kiwi

Kiwi este fructul comestibil al plantelor Actinidia chinensis și Actinidia deliciosa din Asia. Denumirea chinezească este Yang Tao (mura sau strugurele gâștei). Cunoscut original sub denumirea de „agrișe chinezești”.

Istoria „europeană” a fructului a început în Valea Ghang Kiang, din Sud-Estul Chinei, de unde în anul 1847 un membru al Societății Regale de Horticultură din Marea Britanie a trimis primele semințe în afara granițelor țării de origine. În 1906 a fost plantată și în Noua Zeelandă unde a rodit prima dată în 1910. Aici fructul a fost „rebotezat” cu numele de astăzi, după numele păsării naționale, probabil datorită asemănării ca formă și culoare. Astăzi kiwi se cultivă în Noua Zeelandă, SUA, Italia, Japonia, Franța, Grecia, Spania, Australia și Chile.

În pădurile din care este originară, planta care face kiwi (Actinidia chinesis) poate fi descrisă ca un arbust cu vițe lungi, viguroase și lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect de arbust cățărător. Adesea un astfel de arbust acoperă o zonă de 3-4,5 m lățime, 5–7 m lungime și 2,7-3,6 m înălțime. De aceea, atunci când este cultivată, planta are nevoie absolută de un spalier. În câmp, planta se cultivă pe araci înalți de 1,7–2 m, legați între ei cu sârmă.

Fructul are o formă ovaloidă, de mărimea unui măr mijlociu (7–10 cm lungime și o greutate de circa 80-100 g), cu miezul verde, cărnos, acrișor. Coaja verde-maronie pufoasă (acoperită cu perișori aspri), este comestibilă. Pulpa fructului este cărnoasă, de culoare verde, cu vreo sută de semințe mici, negre, comestibile și viabile, dispuse circular către interiorul fructului. Kiwi este sursă importantă de vitamina C, dar și de vitamina A și vitamina E, de calciu, fier și de acid folic.

Planta de kiwi este foarte sensibilă la ger și la vânt, preferând solurile umede, umbroase și puțin calcaroase. După recoltare, depozitarea acestor fructe se face în încăperi curate, uscate, în lăzi stivuite și așezate pe grătare, la o temperatură de 12°C și o umiditate relativă a aerului de 85-90%. În aceste condiții ele pot fi păstrate o perioadă de circa 2-5 săptămâni.

Kiwi este fructul cu cele mai multe substanțe nutritive din categoria fructelor importante. Kiwi conține mai multă vitamină C decât o portocală. Kiwi conține o gamă largă de substanțe nutritive:

Luteină, o substanță care este apreciată din ce în ce mai mult pentru eficacitatea ei în reducerea riscului de apariție a cancerului, a bolilor de inimă și în prevenirea cataractei. Kiwi este considerat a fi, după porumb, fructul cu cea mai bogată sursă de luteină.

toate tipurile de fibră care protejează împotriva bolilor de inimă, a diabetului, cancerului etc.

cupru- mineral cu rol vital în procesul de creștere a copiilor pentru că ajută la întărirea oaselor, la dezvoltarea creierului și la construirea sistemului imunitar.

potasiu- mai mult decât bananele. Potasiul ajută la funcționarea eficientă a inimii și are rol semnificativ în controlul presiunii arteriale.

Magneziu, fier, calciu, acid folic, crom.

vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina E

Semințele de Kiwi sunt cele ce încorporează toți nutrienții: proteine, vitamine, minerale.

Numeroase studii au raportat că kiwi-ul poate avea un efect laxativ ușor și ar putea fi folosit ca supliment alimentar, în special pentru persoanele care se confruntă cu constipație. S-a dovedit că, consumul regulat de kiwi favorizează producția de scaun mai voluminos, mai moale și mai frecvent.

Conținutul de fibre din fructele de kiwi se sugerează a fi de aproximativ 3,5 g la 100 g de fructe. Un studiu clinic a evaluat efectul fructelor de kiwi asupra timpului de tranzit al colonului și a frecvenței de defecare la adulți sănătoși și la cei cu intestin iritabil sindrom. S-a observat îmbunătățirea funcției intestinale cu consumul de fructe de kiwi în comparație cu placebo.

Kava-kava

Piper methysticum Forst

A fost descoperit de către James Cook, celebrul explorator, în 1769, în Insulele Tahiti.

Primul contact semnificativ între europeni şi populaţia Pacificului a avut loc în secolul XVIII. În acea perioadă, exporatorii au introdus în Europa şi planta Piper methysticum, şi băuturile preparate din aceasta, ambele denumite în mod comun kava. De atunci, prepararea formală şi consumul băuturilor kava a devenit familiară în lume, prin media scrisă şi vizuală. Kava a continuat să ocupe un loc important în viaţa oamenilor din majoritatea insulelor Pacificului de Sud în ciuda presiunii culturale a lumii exterioare.

Kava este utilizat ca băutură narcotică în ocazii ceremoniale sau neoficiale, de către insularii din Pacific – din insulele Fiji, Samoa şi Tonga. Unele menţiuni afirmă un gust aromatic, plăcut, răcoritor şi efect stimulent, pe când altele se referă la un gust amar cu senzaţie de arsură în gură.

În ultimii 15-20 de ani, reînnoirea interesului în sistemul de medicină tradiţională a determinat realizarea de investigaţii asupra posibilelor utilizări medicinale ale plantei. Timp de mai bine de 20 de ani au fost disponibile în Europa preparate din kava destinate tratamentului stresului, anxietăţii şi oboselii. În utlimii 10 ani, cererea pentru kava în America de Nord a crescut în mod dramatic ajungând să fie una din cele patru cel mai bine vândute substanţe vegetale. Este reputat pentru reducerea oboselii, a anxietăţii şi pentru insulfarea unei atitudini prietenoase, sociale.

Piper methysticum este un aperitiv cu efect tonic asupra organelor sistemului digestiv, stimulând digestia şi favorizând asimilarea, având efecte benefice şi în cazul edemelor; favorizează excreţia şi laxaţia. În sistemele de medicină tradiţională este utilizat pentru relaxare, reducerea greutăţii corporale şi tratamentul infecţiilor fungice.

În sistemele de medicină populară este folosit în tratamentul astmului, a răcelilor comune cistitelor, gonoreei, durerilor de cap, menstrelor neregulate, infecţiilor urinare şi negilor.

Datele clinice susţin tratamentul simptomatic pe termen scurt pentru stări medii de anxietate sau insomnie, cauzate de nervozitate, stres sau tensiune. Un preparat conţinând extract din kava rezine dizolvate în santalol, s-a aplicat ca anestezic, dezinfectant, bactericid, diuretic, sedativ şi anafrodisiac.

În sumar, senzaţiile plăcute induse de kava pot fi în relaţie cu variate efecte anestezice locale, cu reducerea activităţii musculaturii scheletice, pierderea tonusului muscular, inele parestezii ale feţei, mâinilor şi picioarelor, o reducere a activităţii sexuale, vise ocazionale incoerente şi uneori somn profund fără vise. Dr. David Cerna a realizat experimente extensive asupra acţiunilor kava, publicând concluziile sale în The Therapeutic Gazette in January, 1891: kava produce anestezie generală şi este un anestezic local activ.

În timp ce constituenţii cei mai activi au fost identificaţi în prima jumătate a secolului XX, majoritatea analizelor farmacologice s-au realizat abia în ultimii 15-20 de ani. Studiile clinice indică faptul că această plantă reduce stresul şi anxietatea fără a cauza multe din efectele adverse apărute la medicamentele cu prescripţie. Acum, pentru kava compoziţia chimică este bine documentată şi există dovezi solide privind faptul că responsabilii pentru activităţile farmacologice observate sunt kavalactonele.