Lemnul dulce este cunoscut științific sub numele de Glycyrrhiza glabra și aparține familiei Leguminosae. Această plantă medicinală se găsește în toată Asia, precum și în unele zone ale Europei, crezându-se că își are originea în Irak.
Lemnul dulce este una dintre cele mai valoroase plante din punct de vedere comercial la nivel global, având o gamă largă de utilizări în industria tutunului, cosmeticelor, industria alimentară și a produselor farmaceutice. Este o plantă frecvent utilizată în medicina ayurvedică, dar nu numai. Extractele de rădăcină de lemn dulce au fost folosite în medicina tradițională chineză, tibetană și indiană pentru tratamentul bolilor pulmonare și al proceselor inflamatorii (Kwon et al. 2007). În medicina tradițională chineză (TCM), Glycyrrhiza glabra este considerat un „medicament esențial”. Potrivit unei credințe din medicina tradițională chineză, „nouă din zece formule conțin lemn dulce”, fiind unul dintre cele mai eficiente medicamente naturale pentru reducerea toxicității și creșterea eficacității altor medicamente pe bază de plante, atunci când sunt utilizate împreună. Poate fi, de asemenea, un produs alimentar sănătos și un îndulcitor natural (Wahab și colab., 2021).
Analizele fitochimice și farmaceutice au explorat pe larg, în detaliu, substanțele din compoziția lemnului-dulce. Rădăcina de lemn dulce conține glicirizină, o substanță
care este de 50 de ori mai dulce decât zaharoza (Hill 1952; Facciola 1990; Bown 1995), conferind produselor un gust dulce.
Dintre plantele medicinale occidentale, lemnul dulce este una dintre cele mai frecvent utilizate, fiind recunoscut atât ca medicament, cât și ca aromatizant pentru a disimula aroma neplăcută a altor medicamente. Este folosit în special în medicamentele pentru tuse și în tratamentul inflamațiilor. Lemnul dulce este considerat, printre altele, emolient, expectorant, moderat pectoral și tonic (Grieve 1971; Launert 1981; Uphof 1968).
Pentru a stabili compușii biochimici din lemnul dulce responsabili pentru efectele sale, acidul gliciretinic și derivații săi au fost analizați privind activitatea antitusivă în experimente cu cobai și pisici, rezultatele indicând un efect antitusiv central (Anderson și Smith 1961). Câțiva derivați au avut aproximativ aceeași potență ca și codeina atunci când au fost administrați subcutanat la cobai; unul dintre aceștia, acidul dicolin gliciretinic, a prezentat același grad de activitate după administrarea orală. Fracția îmbogățită cu proteina arabinogalactan extrasă cu apă din lemnul dulce, atunci când a fost administrată pe cale orală într-o doză de 50 mg/kg greutate corporală, a scăzut frecvența tusei la cobai, mai eficient decât codeina (Saha et al. 2011). În plus, nu a provocat efecte adverse observabile.
Într-un studiu prospectiv, randomizat, unic orb, pe 40 de adulți (18-60 ani), supuși unei laminectomii, gargara cu lemn dulce efectuată cu 5 minute înainte ca anestezie a fost găsită eficientă în atenuarea incidenței și severității durerii în gât postoperatorii (Agarwal et al. 2009). Într-un studiu randomizat, dublu-orb, pe 236 de pacienți care au suferit o intervenție chirurgicală toracală electivă, s-a constatat că gargara preoperatorie cu soluție de lemn dulce, mai degrabă decât apă cu zahăr, a prevenit durerea postoperatorie în gât și tusea post-extubare la pacienții intubați cu tuburi dublu lumen (Ruetzler et al. 2013). Gargara cu lemn dulce a redus la jumătate incidența durerii în gât postoperatorie.
Aceste rezultate clinice arată faptul că lemnul dulce are un efect calmant al iritațiilor care apar în gât din diferite cauze.
Lemnul dulce intră în compoziția dropsurilor Plantusin gât iritat.
