Leacurile cu fân calmează și revigorează – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Leacurile cu fân calmează și revigorează

Articole de Specialitate

În lumea tămăduirilor mănăstirești, iarba și florile de fân au fost folosite ca plante de leac din cele mai vechi timpuri. Dacă primul fân cosit este folosit în tratarea insomniilor,  îndepărtarea oboselii, ca revigorant, cel de-al doilea fân, este un adevărat antidot pentru răceli, dureri reumatice sau afecțiuni renale. Maica Onufria, stareța Mănăstirii Lipnița, o bună cunoscătoare a plantelor, spune că este foarte important de știut un lucru: ”Cel mai bun fân pentru obținerea leacurilor, este acela obținut la cea de-a doua cosire, cunoscut sub numele de otavă. Prin scuturarea acesteia, se obține ”măcinișul”, o adevărată bogăție tămăduitoare, ce înglobează deopotrivă tulpinile și florile plantelor, dar și semințele acestora. După arșița verii și efectele termice destul de puternice, o terapie cu fân proaspăt este un adevărat balsam pentru întregul organism.”

Fânul preia proprietățile terapeutice din zeci de plante

Un leac mănăstiresc ce dăinuie de sute de ani, este la îndemâna oricui ajunge în lumea frumos mirositoare a fânețelor noastre, transformate într-un adevărat rai dăltuit într-o mare de iarbă și flori de fân. Pe lângă frumusețea care încântă privirea, este foarte important de știut că înainte de toate, trebuie să ținem cont de calitatea plantelor folosite ulterior în tratamentele naturale. Din acest motiv este de preferat fânul care crește în zonele montane, nepoluate. Acesta cuprinde un areal de 10-20 de plante diferite pe metru pătrat, ceea ce face ca proprietățile fiecăreia să acționeze într-un fel anume, sporind puterea tămăduitoare a fânului. Tratamentele cu iarbă și flori de fân comportă mai multe valențe, astfel încât tămăduirea poate veni de la o banală inhalație, până la cataplasme sau cunoscutele băi de fân, calde sau reci, cu fân din zonele montane.

Folosirea ierburilor și a florilor de fân în tratamentele externe este foarte benefică, iar un ceai concentrat din fân proaspăt sau uscat, adăugat în apa de baie este foarte util în destinderea sistemului nervos, dar și în relaxarea mușchilor. Florile de fân se obțin foarte ușor, prin simpla scuturare a fânului, imediat după ce acesta se usucă. Dacă nu sunt scuturate imediat, florile se pierd sau se depreciază, pierzându-și astfel puterea terapeutică. Există situații în care, degradarea florilor este generată de intemperii ale naturii, ce nu pot fi controlate de om. În situația în care nu s-au obținut la timp și în condiții optime florile de fân, se poate folosi și fânul ca atare. În aceste situații, cantitatea de fân folosită ca tratament natural, va fi ceva mai mare decât a florilor obținute din fân proaspăt.

Inhalațiile tratează infecții ale căilor respiratorii superioare

Deși multe dintre plantele de leac ce cresc prin fânețe au proprietăți deosebite, nu trebuie să cădem în extrema de a considera că toate plantele din iarba de fân sunt tămăduitoare, unele fiind chiar otrăvitoare. Din acest motiv nu se recomandă administrarea internă a ceaiului din ierburi de fân. Folosirea ierburilor și a florilor de fân în tratamentele externe este adesea practicată, fiind recomandată în mai multe afecțiuni. Pentru cei care nu reușesc să-i dea de cap sinuzitei, inhalațiile cu fân constituie o opțiune de tratament. Pentru aceasta, se fierb în clocot 3 litri de apă (e bine ca aceasta să nu conțină clor), care se toarnă peste două mâini de fân și se lasă la infuzat cinci minute. Acoperind partea de sus a corpului cu un prosop mare, se va face o baie de abur, stând cu capul plecat deasupra vasului, inspirând adânc pe nas și expirând pe gură, timp de 10 minute. Imediat după aceea e bine ca bolnavul să stea în pat, la căldură. Ideal ar fi ca inhalațiile să se facă înainte de culcare, repetându-se procedura timp de câteva seri, la rând. Cei care au probleme cardiace, e bine să se sfătuiască cu medicul, înainte de a apela la un astfel de tratament. Infuziile cu fân desfundă sinusurile, ajutând la scurgerea secrețiilor, cât și la curățirea cavității bucale. Rezultate foarte bune se obțin în tratamente ale infecțiilor căilor respiratorii superioare, în sinuzite, rinite, rino-sinuzite, faringite, dar și în afecțiuni din sfera dermatologică.

Compresele și prișnițele cu fân calmează durerile

Pentru tratamentele cu comprese, este nevoie de prepararea în prealabil a unor infuzii, decocturi sau macerate din pleavă de fân. În lichidul fierbinte se înmoaie un prosop mai mic, de bumbac sau cânepă, acesta aplicându-se pe locurile afectate de boală. Compresele cu infuzie călduță de fân, ajută în calmarea durerilor de cap, a afecțiunilor respiratorii.Tot cu infuzie de fân, pot fi calmate durerile de fiere, rinichi, sau splină. De data aceasta, compresele trebuie să fie calde bine și să se facă împachetări repetate, până la diminuarea durerii. Pentru a acționa pe termen lung, ultima compresă se acoperă cu o pătură groasă și se lasă așa, până dimineața. Efecte deosebite ale compreselor cu fân, se obțin și în ulcerul varicos și ulcerul atrofic de gambă. Infuzia și decoctul de fân, fiind antiseptice și bacteriostatice, păstrează igiena impusă în această boală și chiar dacă nu omoară microbii, împiedică răspândirea acestora. În ulcerul atrofic, îmbunătățește circulația și ajută la regenerarea țesutului afectat de boală.

Există însă și o alternativă la compresele cu infuzie, și anume folosirea prișnițelor. Acestea se obțin prin simpla umplere a unui săculeț din in, bumbac sau tifon, cu doi pumni de flori de fân. Săculețul se opărește pe baie de abur (cu ajutorul unei site), după care se stoarce foarte puțin și se pune pe locul dureros, la o temperatură suportabilă, acoperindu-se cu un prosop și lăsându-se să acționeze, de seara până dimineața. Acesta este unul dintre cele mai benefice procedee de a trata durerile cu fân, substanțele din plante fiind transferate lent organelor bolnave, rămânând active și acționând mult mai intens decât în alte tratamente.

Nu as recomanda sa facem referire la ceea ce am sters! Este prea riscanta afectiunea!

10 plante vindecătoare întâlnite în fân

Din multitudinea de soiuri de plante, care se întrepătrund cu iarba de fân, trebuie să avem în vedere faptul că fiecare își are propriile efecte tămăduitoare, ceea ce va genera o acțiune benefică cu totul specială. Au fost identificate aproximativ 50 de specii de plante care se regăsesc în fân, 10 dintre acestea fiind adeseori folosite în leacurile adunate din grădina Domnului. Plante ale căror efecte benefice se regăsesc în această paletă tămăduitoare sunt:

Pătlagina (Plantago lanceolata)

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium)

Sunătoarea (Hypericum perforatum)

Piciorul cocoşului (Ranunculus repens)

Sânzienele  (Galium verum)

Trifoiul roşu (Trifolium pratense)

Florile şi frunzele de fragi (Fragaria vesca)

Drobiţa (Genista tinctoria)

Menta (Mentha piperita)

Angelica (Angelica archangelica) 

Recomandări și contraindicații ale băii cu fân

Se știe că băile de fân sunt pe cât de benefice, pe atât de parfumate, având în vedere mirosul natural, cu totul special al florilor de fân. Băile parțiale sau generale cu fân sunt în primul rând calmante, având și capacitatea de a activa circulația sângelui, prin preluarea rapidă a principiilor active ale fiecărei plante. Aceste băi sunt de mare ajutor în afecțiunile respiratorii și renale, ajutând mult la revigorarea organismului. Băile generale de fân, care implică o temperatură mai ridicată a apei, sunt contraindicate persoanelor care suferă de hipertensiune arterială, epilepsie sau tromboflebită.

 

Mariana BORLOVEANU

Asocieri recomandate

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.