Infecție virală sau bacteriană? Febra e un indicator!

Au început școlile și grădinițele, au apărut primele frunze galbene, afară începe să miroasă a toamnă și, odată cu toate acestea, debutează în forță sezonul de gripă și răceală. Chiar dacă nu e o noutate pentru nimeni, răceli au fost de când lumea și toți le experimentăm mai devreme sau mai târziu, marea problemă a omului modern este că nu știe ce să aleagă din varietatea de medicamente. Apelează la antibiotice când nu e cazul, nu duce tratamentul până la capăt, bacteriile capătă rezistență și se intră într-un cerc vicios. Când trebuie și când nu trebuie să luăm antibiotice? Medicii noștri vă răspund pe larg la această întrebare.

Sunt două tipuri de infecții: virale (date de virusuri) și bacteriene (date de bacterii). În primul caz este nevoie de remedii antivirale, iar în al doilea de antibiotice. Să iei antibiotice „preventiv” nu este doar inutil, ele neavând nicio putere în fața virusurilor, ci e și dăunător, căci îți slăbesc sistemul imunitar și se dezvoltă o rezistență la antibioticul respectiv. Mulți se sperie și iau antibiotice atunci când se simt rău, au dureri mari în gât, secrețiile nazale își schimbă culoarea. Oare asta să însemne că se confruntă cu o infecție bacteriană? Medicii spun că ceea ce diferențiază cu adevărat infecția virală de cea bacteriană este modul în care apare și evoluează febra. Ea este un indicator foarte bun în stabilirea diagnosticului. Concret, în infecțiile virale debutează brusc, este mare la început, apoi scade treptat. În infecțiile bacteriene este moderată la început și crește treptat, putând să persiste mai multe zile fără să scadă brusc. O infecție virală netratată corespunzător, care durează prea mult, poate migra spre o infecție bacteriană, cum este sinuzita, otita, bronșita, pneumonia.

Ce trebuie să știți despre febră

– Temperatura normală a corpului este de 36,5 – 37 de grade Celsius. Vorbim de febră atunci când temperatura depăşeşte 38⁰C şi este asociată cu o stare generală de rău. Nu trebuie neapărat combătută, dacă e o formă uşoară. Febra reprezintă, mai curând, simptomul unei boli, nu o boală în sine, fiind un mijloc de apărare al organismului împotriva bacteriilor şi virusurilor care l-au atacat. Ea indică faptul că sistemul imunitar lucrează și poate combate infecția respectivă.

– Infecțiile care dau febră pot fi cauzate de diverși agenți patogeni, bacterii, virusuri, ciuperci, paraziți, ce pot fi localizați în diferite organe sau sisteme. Unele boli autoimune, metabolice și afecțiuni maligne pot crește și ele temperatura corpului.

– Alte simptome care însoțesc febra ne pot indica localizarea infecției. De exemplu, durerea în gât indică o amigdalită sau o faringită, tusea arată că e o infecție în tractul respirator inferior.

Cât de eficiente sunt remediile naturale?

Indiferent de tipul infecției, fitoterapia este sigură și eficientă. Cu ajutorul plantelor medicinale se poate obține scăderea febrei și ameliorarea celorlalte simptome, prin reducerea numărului microorganismelor potențial patogene (virusuri, bacterii), stimularea imunității, calmarea iritațiilor membranelor mucoase ale tractului respirator (datorită efectului antiinflamator și emolient), fluidificarea și eliminarea secrețiilor (efect expectorant). Mai mult decât atât, remediile naturale acționează într-un mod complex, atât asupra simptomelor, cât și asupra cauzelor bolii, distrugând bacteriile sau virusurile. Spre deosebire de tratamentul clasic, remediile pe bază de plante sunt de preferat în cazul acestor afecțiuni datorită acțiunii lor blânde, fără efecte secundare (dacă sunt respectate indicațiile de administrare), precum și a eficienței. Se știe că în tratamentul virozelor, medicina clasică nu are eficiență prea mare, țintind doar simptomele, nu și cauza, pe când tratamentul fitoterapic oferă remedii naturale antivirale care combat virusurile și, în același timp, întăresc imunitatea.

Uleiurile esențiale – cele mai bune antibiotice naturale

Antibioticele naturale, pe bază de uleiuri esențiale, nu au efectele adverse cu care vin antibioticele de sinteză. Mai mult, ele sunt eficiente și în cazul pacienților care nu răspund la antibioterapie sau prezintă intoleranțe și reacții alergice. Anumite formule compuse din uleiuri esențiale în care s-a luat în considerare atât tipurile de ulei folosite, cât și raportul dintre ele (pe baza evaluărilor în care au fost folosite aromatograme) au eficiență mai crescută față de folosirea unui singur ulei sau a alegerii a două uleiuri oarecare, cu acțiuni antibacteriană. Trebuie știut că administrarea lor repetată nu generează rezistență, nu afectează flora intestinală și imunitatea. Nu sunt indicate persoanelor cu afecțiuni gastrice, copiilor mici, femeilor însărcinate și mamelor care alăptează.

În tratamentul care țintește virusurile și bacteriile se asociază și preparate fitoterapice cu efect antifebril, antiinflamator și expectorant, cu scopul de a reduce simptomele neplăcute. Iată care sunt cele mai bune plante și efectul lor!

Soluții sigure în sarcină și alăptare

În perioada sarcinii și a alăptării se vor alege doar remedii naturale blânde, pe bază de pulberi de plante medicinale cum sunt echinacea, frunzele de măslin, lichenul de piatră, ghimbirul. Se administrează o capsulă din astfel de pulberi de trei ori pe zi, pe o durată de 1-2 săptămâni. E bine să se asocieze cu vitamine naturale și ceaiuri corespunzătoare.

La copii, tratamentul se adaptează vârstei

În caz de infecții, copiilor li se vor administra remedii naturale în funcție de vârstă.

– Pentru sugari, sunt sigure siropurile din plante medicinale pe bază de lichen de piatră, frunze de măslin, trifoiște de baltă turmeric sau ceaiuri din chimen, mușețel și fenicul.

– După vârsta de un an se pot administra și siropuri care au în compoziție miere și propolis, alături de plante cu acțiune antibacteriană sau antivirală indicate la această vârstă (echinacea, cimbrișor, șovârv, ghimbir, lichen de piatră, cuișoare).

– Copiilor cu vârsta de peste 3 ani, în infecțiile bacteriene li se pot administra uleiuri esențiale blânde (de pin, de ti-tree), câte 1-2 picături la o linguriță de sirop, de trei ori pe zi. În paralel, e bine să bea ceaiuri cu acțiune antifebrilă sau antitusivă, după caz. În cazul virozelor, se pot asocia și tincturi din plantele respective, câte 10-20 de picături la o ceașcă de ceai, de trei ori pe zi. Picăturile se adaugă în ceaiul cald și se lasă 10-15 minute pentru a se evapora alcoolul.

– De la vârsta de 5-6 ani se pot administra și remedii naturale mai concentrate, sub formă de capsule, și remedii naturale cu acțiune simptomatică, sub formă de siropuri sau ceaiuri. Durata de administrare este de 1-2 săptămâni.