Vișin

Vișinul (Prunus cerasus L.) este un pom de cultură valoros din punct de vedere agricol, cu o structură a genomului tetraploid (2n = 4x = 32) care este originar din Europa, cu aria sa extinzându-se din Turcia până în nordul Rusiei (Hedrick și colab., 1915) . Oldén și Nybom (1968) au propus pentru prima dată că speciile progenitoare de vișin au fost cireșul dulce diploid (Prunus avium L.) și cireșul tetraploid (Prunus fruticosa Pall.). Dar, studii genomice sofisticate recente arată că filogenia vișinului este mult mai complexă, și încă rămâne incomplet elucidată.

Este totuși strâns legat de cireșul dulce (Prunus avium), dar fructul este mai acrișor. Pulpa acră a fructului de vișin este comestibilă. Arborele este mai mic decât cireșul dulce (care crește până la 4-10 metri înălțime), are crenguțe și poartă tulpini scurte cu fructe roșii până la aproape negre. Există două soiuri principale (grupe de soiuri) de vișine. Vișine Morello roșu închis și vișine Amarel roșu aprins.

Vișinele cultivate au fost selectate din cele sălbatice culese în jurul Mării Caspice și Mării Negre și din exemplare diferite de Prunus asida și erau cunoscute grecilor încă din anul 300 î.Hr. Au fost, de asemenea, foarte populare printre perși și romani, care le-au introdus în Anglia cu mult înainte de primul secol d.Hr. Acest fruct este încă popular în Iranul modern. În Anglia, cultivarea a devenit larg răspândită în timpul domniei lui Henric al VIII-lea în secolul al XVI-lea. Au devenit o cultură populară în rândul cultivatorilor din Kent, iar până în 1640 au fost înregistrate peste 20 de soiuri.

Vișinele au multiple utilizări alimentare. Uscate, sunt folosite în mâncăruri precum supe, preparate din carne de porc, prăjituri, tarte și plăcinte. De asemenea, sunt folosite pentru a face marmelade și fructe tartinabile. Vișinele sunt deosebit de populare în Turcia, în special în băutura larg consumată Vishne suyu (nectar de vișine) ca parte sau amestecată cu tradiționalul kavvartu (mic dejun turcesc). Forma de visne lecheri (gem de vișine) care poate fi consumată este populară alături de un iaurt simplu.

Vișinele, sau siropul de vișine, sunt folosite în lichioruri și băuturi precum vișinata românească și Ginzinha portugheză. În Iran, Turcia, Grecia și Cipru, sunt apreciate pentru a face dulcețuri prin fierberea lentă a vișinelor cu semințe și a zahărului. Siropul este folosit în sharbate albarou, viscinada, o băutură obținută prin diluarea siropului cu apă cu gheață. O utilizare specială a vișinelor este în producția de Creek Lambic, o varietate de bere fermentată spontan cu aromă de cireșe, produsă în Belgia. În Germania și Austria, vișinele sunt adesea folosite în deserturi precum Donauele.

Bineînțeles, uscate sau confiate, vișinele pot fi folosite și în ceaiurile aromate din fructe și plante, cărora le completează buchetul cu aroma lor unică.