Vindeceaua – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Vindeceaua

Vindecea – Betonica officinalis L.

Plantă ierboasă, perenă, din familia Lamiaceae, vindeceaua are o tulpină cu patru muchii, înaltă de până la 30-60 cm, cu o pereche (mai rar două) de frunze lungi de 5-7 cm şi late de 1-3 cm, cu suprafaţa punctată cu glande conţinând un ulei aromatic, amar. Vindeceaua are flori purpurii dispuse în spice terminale îndesite şi groase, înflorind în iulie şi august. Planta vegetează fâneţe, tufişuri şi poieni în zonele cu păduri de foioase. Se recoltează de obicei frunzele, însă şi rizomul se bucură de proprietăţi amare.

Denumirea plantei se spune că i-a fost atribuită de Pliniu, aceasta provenind din Vettonica, dar autorii moderni consideră că denumirea provine din forma celtică – bew (cap) şi ton (bun) având în vedere că planta era considerată bună pentru afecţiuni la nivelul capului. Denumirea generică Stachys, este un cuvânt de origine grecească, sugerând un spic, având în vedere modul în care sunt aranjate florile pe tulpină.

Vindeceaua a fost preţuită nu doar în Evul Mediu, ci chiar mai devreme, de către greci, care preamăreau calităţile sale. Un vechi proverb italian spunea „vinde-ţi haina şi cumpără vindecea”, arătând valoarea acesteia ca remediu. Antonius Musa, medic şef la împăratul Augustus, a scris un lung tratat în care a arătat că această plantă constituia un remediu pentru nu mai puţin de 47 de afecţiuni.

De-a lungul secolelor, credinţa în virtuţile sale ca panaceu s-a înrădăcinat adânc în credinţele populare. A fost larg cultivată în grădini, atât ale farmaciilor cât şi ale mănăstirilor, şi mai poate fi găsită crescând pe lângă zidurile unor astfel de clădiri vechi. Robert Turner, medic din a doua jumătate a secolului XVII, descrie aproape 30 de afecţiuni pentru care vindeceaua era considerată eficientă. Pe lângă virtuţile sale medicinale, vindeceaua era înzestrată cu puteri contra spiritelor rele. Apelius, un vechi scriitor, spunea că „era bună atât pentru corpul omului cât şi pentru sufletul său”. Multe superstiţii erau legate de vindecea, una dintre ele afirmând că animalele sălbatice cunoşteau eficacitatea ei, şi dacă erau rănite, o căutau şi mâncând planta, erau vindecate.

Vindeceaua era considerată remediul suveran pentru toate afecţiunile capului. Proprietăţile sale ca nervină şi tonică încă sunt recunoscute, chiar dacă acum este folosită mai mult alături de alte plante. Era considerată utilă în isterie, palpitaţii însoţite de dureri la nivelul capului şi al feţei, nevralgii, şi toate afecţiunile nervoase. În Medicina Britannica (1666) găsim: Am cunoscut cele mai îndărătnice dureri de cap vindecate cu un decoct din vindecea făcut cu lapte proaspăt şi luat la micul dejun zilnic, timp de o lună sau şase săptămâni.

Planta uscată mai era şi fumată ca tutunul, combinată cu potbal şi silur, pentru calmarea durerilor de cap. Frunzele uscate constituiau unul din ingredientele din Rowley’s British Herb Snuff, produs care odată era foarte celebru pentru durerile de cap. Se spunea că vindeceaua tratează icterul, convulsiile, guta, hidropizia şi problemele de cap, iar pulberea amestecată cu miere este valoroasă pentru toate felurile de răceli şi tuse, respiraţie şuierătoare, sacadată, şi tuberculoză. De asemenea, decoctul în vin era considerat vermifug, şi deobstruent hepatic şi splenic. Se mai considera că decoctul în vin, sub formă de gargară, uşurează durerile de dinţi, pulberea luată cu miere în oţet este bună pentru revigorarea celor obosiţi după călătorii, opreşte sângerările nazale şi de la nivelul mucoasei bucale, şi că planta proaspătă aplicată pe răni, le vindecă.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului trecut, recomanda ceaiul din frunze pentru acţiunea fluidizantă a secreţiilor mucoase, fiind deci indicată în afecţiunile aparatului respirator unde este nevoie de expectoraţie, în tusea măgărească, astm, apoi în afecţiunile aparatului digestiv de natură catarală, în gută şi hidropizii, boli de rinichi şi vezică urinară, contra durerilor de cap şi a altor manifestări de tulburări nervoase, vindeceaua fiind calmantă şi tonifiantă a sistemului nervos.

Planta conţine o cantitate relativ mare de taninuri, substanţe amare, mici cantităţi de ulei esenţial, şi alte substanţe active precum iridoide, lactone diterpenice şi metilbetaine.

 

Asocieri recomandate

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.