Verbina

Verbina, sau sporişul, este o plantă ierboasă anuală, nativă în Sud-Estul Europei şi Asia, răspândită prin pajişti şi margini de drumuri, cu tulpina în patru muchii, dreaptă, rigidă şi ramificată către vârf, cu frunzele opuse şi inegal incizate, flori mici, liliachiu-deschis, formând lungi spice filiforme la vârful tulpinii; fructul cuprinde patru nuculiţe cu câte un sâmbure.

Denumirea genului, Verbena, provine probabil din denumirea latinească medievală însemnând ramură sacră.

Prezintă o istorie bogată de utilizare ritualică de către druizi, egipteni şi de asemenea de romani, în ceremonii sacre, pentru decorarea altarelor şi templelor şi pentru protecţia sănătăţii. Era purtată de către soldaţi pentru protecţie.

A fost des cultivată în grădinile epocii medievale fiind foarte apreciată pentru calităţile medicinale.

În multe sisteme de medicină tradiţională verbina este folosită ca şi tonic, pentru tratamentul durerilor de cap, al febrei, în caz de epuizare nervoasă, depresie, probleme ale vezicii biliare, lactaţie insuficientă. Nu este indicată femeilor însărcinate având în vedere faptul că era folosită pentru a susţine contracţiile din timpul naşterii. Părţile aeriene superioare ale plantei au proprietăţi analgezice, antibacteriene, anticoagulante, antispasmodice, astringente, depurative, diaforetice, mediu diuretice, emenagoge, galactogoge, stimulente, tonice şi vulnerare. Extern se poate utiliza în tratamentul rănilor minore, eczemelor, leziunilor, nevralgiei şi afecţiunilor gingivale.

Utilizarea medicală românească din secolul trecut se baza pe proprietăţile anticatarale, emoliente, expectorante, calmante a durerii şi vulnerare ale plantei, fiind administrată sub formă de ceai sau alte preparate în afecţiunile de ficat şi splină, rinichi şi litiază renală, tuse măgărească, hidropizie, migrenă, ca depurativă etc.

Planta conţine substanţe amare, săruri minerale şi tanin, fiind utilizată intern cel mai adesea în afecţiuni gastrice favorizând digestia, iar extern ca vulnerară în abcese şi răni. Este utilă şi în stările de convalescenţă după afecţiuni acute.

Este folosită în remediile florale Bach, cuvintele cheie în vederea recomandării fiind „încordare”, „stres”, „tensiune” şi „hiperentuziasm”.

La noi, având în vedere denumirea uzuală a plantei – verbină – poate apărea confuzia cu planta Lippia citriodora, având ca denumire comună englezească lemon verbena, şi ale cărei frunze au miros şi gust caracteristic lămâios, şi cu alte efecte terapeutice.

Verbina se regăseşte şi în produsul Fares ceai HEPATIC, din gama „tradiţia monahală românească”.